2,791 matches
-
teritoriul principatului. Principatul Muntenegrului, condus de ambițiosul principe Nikola, era în poziția de a avea o politică mult mai aventuroasă. Când a izbucnit o revoltă a creștinilor ortodocși în Herțegovina în 1875, muntenegrenii au intervenit prompt pentru a-și ajuta camarazii slavi, declarând război Imperiului Otoman. Curând, a izbucnit o revoltă și în Bulgaria. Obligat de aceste evenimente și de presiunea publică, principele Milan Obrenović a declarat război Imperiului Otoman în 1876. După 1873, guvernul otoman s-a confruntat cu o
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
dislocată în zona Cluj-Alba Iulia) În urma bătăliei de pe Tisa (20-26 iulie 1919), armata română, victorioasă, înaintează rapid, prin pusta maghiară, spre capitala Ungariei, Ungaria, în care intră triumfal la 4 august 1919, sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, însoțit de ceilalți camarazi de front, generalii Traian Moșoiu, Demetrescu, Ștefan Holban, Davidoglu, Olteanu. Astfel, Republica Sovietică Ungară și-a încetat existența iar liderul ei, Béla Kun, a demisionat și s-a refugiat în Austria. Lucrarea lui Dumitru Sultan aduce contribuții personale, deseori foarte
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
degetul), banii jefuiți, dispăreau în drum spre vistieria statului. Mihai Antonescu stabilise acorduri (Abmachungen) privind colaborarea pe teren cu SS-ul, adică cu Einsatzgruppe D și cu alte formațiuni germane. Instructorii germani au raportat despre cruzimea, rapacitatea, corupția și ineficiența camarazilor români care au acționat neplanificat, n-au șters urmele execuțiilor în masă și au comis jafuri, violuri sau împușcări pe străzi, n-au îngropat cadavrele sau au primit mită de la evrei. Din schimburile de scrisori, protestele și dispozițiile în această
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
ofițeri, astfel, că în decembrie 1887, "unchiul Costi" îl transferă din nou, de data aceasta la Iași. Liceul ieșean se dovedește un mediu propice dezvoltării sale spirituale: face progrese vizibile la studii, în arta desenului se conturează formația sa morală. „Camarazii mei mă numeau deja "poliglot", și în dese ocazii ca să-mi facă complimente ajungeam la fraze ca acestea: «Mă, bine de tine că știi atâtea limbi!... Tu scrii, ia să vedem pe degete, românește, franțuzește, nemțește, ungurește, italienește, ce vrei
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
milioane de hectare. Numărul populației a crescut în mai puțin de 100 de ani, de la 10 la 70 de milioane de locuitori. Kemal a fost onorat cu apelativul Ataturk (părintele turcilor), care moare în 1938 și este înlocuit fostul său camarad de arme, Ismet Inonu, care a continuat politica de modernizare a Turciei. Situația demografică a Franței devenise disperată după Primul Război Mondial. Cu 1,7 milioane de morți, 2,8 milioane de răniți dintre care 600 000 au rămas invalizi
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
muncitorii organizați prin constrângere în Frontul Muncitorilor Germani, acestora li s-au asigurat salarii mari, protecție împotriva șomajului și concedii plătite. Organizația nazistă de partid Kraft durch Freude a organizat manfiestari și excursii necostisitoare. Regimul și-a ținut sub observație camarazii naționali, chiar și în timpul liber. Ziua de 1 mai este consemnată că Ziua Muncii Naționale. S-a acordat atenție îndoctrinării tineretului, toate grupurile de tineret fiind absorbite de Tineretul Hitlerist și de Liga Fetelor Germane. Din 1936, toți tinerii de
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
o spărtură în flancul rusesc. Deși luați la început prin surprindere, rușii au rezistat atacului, au ucis pe ofițerul comandant al britanicilor și i-au împrăștiat pe atacatori. Acest atac britanic victorios la începutul a avut, din nefericire pentru restul camarazilor lor, un efect de încurajare, alte unități engleze rupând frontul și atacând în josul dealului, dându-le posibilitatea rușilor să-i înconjoare prin flanc și să ocupe creasta dealului. Situația a fost repusă suB control de-abia la venirea trupelor proaspete
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
camp au copleșit artileria rusă, ai cărei tunari neprotejați de întărituri, au fost uciși sau răniți de pușcașii englezi înarmați cu arme cu bătaie lungă. Trupele rusești sa-u retras fără să reușească să atingă obiectivele inițiale. Regimentele britanice epuizate, alături de camarazii lor francezi, au părăsit victorioase câmpul de luptă îndreptându-se către pozițiile din jurul Sevastopolului asediat sau în tabere, lăsând în urmă mormane de cadavre, în special în zona “barierei” și a bateriei părăsite de artilerie. În lupte au căzut 2
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
Dalnic), Bogdanovca și Akmecetka în 1941 și 1942. Mihai Antonescu stabilise acorduri ("Abmachungen") privind colaborarea pe teren cu SS-ul, adică cu subunitățile "Einsatzgruppe D", și cu alte formațiuni germane. Instructorii germani au raportat despre cruzimea, rapacitatea, corupția și ineficiența camarazilor români care au acționat neplanificat, n-au șters urmele execuțiilor în masă și au comis jafuri, violuri sau împușcări pe străzi, n-au îngropat cadavrele sau au primit mită de la evrei. Din schimburile de scrisori, protestele și dispozițiile în această
Mihai Antonescu () [Corola-website/Science/303301_a_304630]
-
în rândurile armatei finlandeze "albe" (nesocialiste) au fost lăsați la vatră. În Finlanda, acești voluntari erau numiți simplu "Jägerii" (în limba finlandeză Jääkärit). Contribuția lor la victoria albilor a fost crucială, atât prin pregătirea militară, cât și prin ridicarea moralului camarazilor lor. Fiind antrenați ca trupe de elită, voluntarii jägeri au fost folosiți și pe post de ofițeri ai militarilor neatrenați din războiul civil. Imediat după încheierea războiului, voluntarilor li s-a acordat dreptul de a folosi cuvântul "Jäger" în numele gradelor
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
față de Hitler. Aflată la Viena, Ileana află că unul dintre spitalele militare din oraș adăpostea un ofițer român rănit. Principesa se hotărăște să meargă să-l viziteze, iar la fața locului află că erau de fapt doi ofițeri, separați de camarazii lor răniți cu care fuseseră trimiși la Viena. Atunci, principesa Ileana s-a străduit să-i găsească pe ceilalți treizeci de soladați români răniți și i-a ajutat pe fieecare cum a putut. Astfel, domnița Ileana a început munca în
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
punct de referință în mișcarea naționalistă italiană. Cu un curaj și cu o conduită legendare, cu o cordialitate irezistibilă, generos în raporturile cu oamenii, inflexibil în fața atacurilor, el devine prietenul pe care l-ar fi dorit oricine. Imensa popularitate printre camarazii din Roma a “micului Massimo” îi atrage după sine diminutivul Massimino. Excelează în muzică și în politică (în timpul tranziției liberale activează în MSI - Movimento Sociale Italiano, la care aderă în 1975). Se angajează în lupta de contestare fundamentală a sistemului
Massimo Morsello () [Corola-website/Science/302856_a_304185]
-
clandestine ale NATO, de activitățile lojelor masonice, precum și de o poliție paralizată de tentaculele mafiei. Se subînțelege că mulți dintre naționaliști au fost arestați. În august 1980, în timpul incidentului din Centocelle, zonă aflată la periferia Romei, Massimo asistă la uciderea camaradului său, Alberto Giaquinto. Cazul Giaquinto a fost ignorat total de către justitiția italiană. Insistența de a mărturisi ceea ce se întamplase cu adevărat duce la emiterea unui mandat de arestare pe numele său, un preț plătit pentru fidelitatea față de un camarad și
Massimo Morsello () [Corola-website/Science/302856_a_304185]
-
uciderea camaradului său, Alberto Giaquinto. Cazul Giaquinto a fost ignorat total de către justitiția italiană. Insistența de a mărturisi ceea ce se întamplase cu adevărat duce la emiterea unui mandat de arestare pe numele său, un preț plătit pentru fidelitatea față de un camarad și față de adevăr. În pericol de a fi arestat, Massimo fuge în 1981 în Franța. Protejând refugiații, dar numai cu condiția ca aceștia sa fie “roșii”, Franța extrădează fără remușcări refugiații politici naționaliști. Massimo alege să ceară azil la Londra
Massimo Morsello () [Corola-website/Science/302856_a_304185]
-
adevăr. În pericol de a fi arestat, Massimo fuge în 1981 în Franța. Protejând refugiații, dar numai cu condiția ca aceștia sa fie “roșii”, Franța extrădează fără remușcări refugiații politici naționaliști. Massimo alege să ceară azil la Londra. Mai mulți camarazi îi urmează exemplul. În Italia e condamnat (în lipsă) la 9 ani de închisoare pentru că “făcea parte dintr-o organizație subversivă” (a se citi încercarea de a demasca corupția liderilor italieni din anii ‘70, care mai târziu oricum vor fi
Massimo Morsello () [Corola-website/Science/302856_a_304185]
-
fi condamnați la închisoare. Naționaliștilor nu li s-a recunoscut nici un merit pentru acest fapt). La Londra, Morsello începe o viață marcată de greutăți economice, de munci umilitoare, dar întotdeauna în rigoare morală și cu o perfectă coerență. Împreună cu alți camarazi înființează (din postura precară de exilat) o agenție, Easy London, care-și propunea să procure locuințe și locuri de muncă pentru studenți sau șomeri. Acest demers are succes, ceea ce îi aduce creatorului ei o onestă recunoaștere. 100 de persoane și
Massimo Morsello () [Corola-website/Science/302856_a_304185]
-
scăpa de condamnarea hărăzită lui de guvernul austriac, s-a refugiat mai întâi în Italia și apoi în Germania. Fiind încă tânăr și fără obligații, a ales să emigreze în Statele Unite ale Americii. Împreună cu un mic grup de 30 de camarazi, George Pomuț a părăsit portul Hamburg, ajungând la New York la 24 februarie 1850, unde a rămas numai câteva luni. De aici, împreună cu un alt român, bănățeanul Drahoș (Dragoș), cu câțiva revoluționari maghiari, emigranți și ei, au hotărât să se îndrepte
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
Bătălia de la Atlanta, generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a care cuprindea și regimentul lui Pomuț, a scris odată: “L-am întâlnit pe Pomutz; un brav și curajos ofițer care se bucura de o mare popularitate în rândul camarazilor și soldaților săi. El nu este doar un ofițer valoros, versat în toate problemele militare, ci și un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat.” Generalul Pomuț a fost de asemenea membru al Organizației Foștilor Voluntari, al Legiunii Credincioase
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
dramatice și scenice"”. S-a născut în 1867 în Sicilia, la Girgenti (azi Agrigento) într-o familie înstărită. Tatăl, antreprenor al unor mine de sulf - luptase în armata lui Garibaldi și se căsătorise în 1863 cu Caterina Ricci-Gramitto, sora unui camarad de arme -, și-ar fi dorit ca fiul să intre în afaceri, dar Luigi e atras de literatură, după absolvirea cursului liceal își începe studiile universitare la Facultatea de litere a Universității din Palermo, de unde se transferă la Universitatea din
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298978_a_300307]
-
se stinse și „odaia rămase luminată numai de candela icoanelor“. Stavrache se năpusti asupra fratelui său, îl trânti la pământ și începu să-l strângă de gât și să-l muște. Atunci începu o luptă crâncenă“. Încercând să-i despartă, camaradul lui popa Iancu este și el trântit la pământ. Profitând de neatenția fratelui său, popa își scoase cureaua de la brâu și legă strâns picioarele hangiului dezlănțuit, apoi îi dădu pumni în ceafă și în furca pieptului, până când „Stavrache (...) se prăbuși
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
ceafă și în furca pieptului, până când „Stavrache (...) se prăbuși ca un taur, scrâșnind și răgind“. Afară, viscolul ajunsese „în culmea nebuniei“, făcând să trosnească „zidurile hanului bătrân“. În timp ce-i legau mâinile deasupra capului, Stavrache „îi scuipa și râdea cu hohot“. Camaradul căută lumânarea și o aprinse, dar, cum „îi dete lumina în ochi, Stavrache începu să cânte popește“. Istovit de încăierare, popa Iancu se uită la fratele lui mai mare care „cânta nainte, legănându-și încet capul, pe mersul cântecului, când
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român, de data aceasta în campania contra bolșevismului, când nu putea rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre realitățile dramatice trăite alături de camarazii săi din Regimentul 3 Artilerie Grea. În 1945 Martha Bibescu pleacă în Anglia. Aici se intalneste cu mostenitorul ei, Printul John Nicolas Ghika - Comanesti pe care l-a ajutat sa parasesca tara in anii tulburi care au urmat dupa instaurarea
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
curieri de încredere. În ceea ce privește motivația celor trei, din nou "Adevărul" vine cu amănunte senzaționale : "Sursele istorice" la care face referire autorul articolului sunt o serie de lucrări memorialistice aparținând dr. Șerban Milcoveanu, fost comandant legionar, bănuit de foarte mulți dintre camarazi drept agent diversionist al Securității. Afirmația de mai sus se găsește în lucrarea "Corneliu Zelea Codreanu, altceva decât Horia Sima", fiind reluată și într-un interviu de senzație cu privire la Titulescu. În 1933, în Germania trăiau cca. jumătate de milion de
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
și canalele din sudul insulei. Reîntors la El Páramo, a avut o serie de înfruntări cu un grup de căutători de aur, veniți din zona chiliană a Țării de Foc. Aceștia se instalaseră în apropierea coloniei Beta. Românul, împreună cu doi camarazi, îi atacă punându-i pe fugă cu focuri de armă. Fugarii se retrag în Chile, la Punta Arenas (coloniile lui Popper se aflau pe teritoriul argentinian), unde se plâng de Popper că ar fi un despot crud. Pe 9 august
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
de Frankl, precum și a experienței sale clinice ca neurolog și psihiatru, care susținea și valida empiric teoria sa. Manuscrisul i-a fost, desigur, confiscat. Frankl a refăcut manuscrisul în timp ce se afla la Auschwitz, pe bucățele de hârtie furate de un camarad din birourile lagărului. Acesta a fost publicat ulterior sub numele de „Doctorul și sufletul” (The doctor and the soul), deși cartea care l-a făcut celebru este „Omul în căutarea sensului” (Man’s search for meaning). Citatul cel mai elocvent
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]