4,790 matches
-
în folii de plastic semitransparente. Scoase aparatul de fotografiat Rolleiflex și trase câteva cadre de ansamblu și câteva prim-planuri ale formelor conturate cu sânge. Răzui, etichetă și puse în eprubete eșantioane cu sânge din cadă, de pe scaun și de pe canapea, de pe perete, covor și linoleum. Luă mostre de fibre textile din cele trei seturi de haine și notă pe etichete marca lor. Se lăsă înserarea. Danny nu aprinse luminile. Lucră cu un pix-lanternă ținut între dinți. Încercă să depisteze eventualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și cercetând podeaua, obținu o ultimă probă: un bulgăre de pastă albă, inodoră. Îl etichetă și îl înveli într-o folie, etichetă și înveli în folie ochii lui Marty Goines, apoi se așeză, sfârșit, pe marginea nepătată de sânge a canapelei, sprijinindu-se într-un genunchi. Și așteptă. Oboseala îl năpădea. Danny închise ochii și văzu desenele făcute cu sânge, proiectate pe interiorul pleoapelor lui în alb pe roșu, cu tonurile coloristice inversate, ca în negativele fotografice. După ore întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scăpat. — Credeam că tu și cu Mickey vă iubiți. — Iubirea are și ea un revers. Știai că ești singurul Turner Meeks din cartea de telefon? Buzz descuie ușa. Audrey intră, își aruncă blana pe jos și studie camera. Mobilierul includea canapele și fotolii de piele din London Holiday, iar capetele de zebră de pe pereți erau din Jungle Bwana. Ușile batante care dădeau spre dormitor fuseseră recuperate din salonul de pe platoul filmului Furie pe Rio Grande. Mocheta era vernil, cu dungi violete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui. Frica l-a cuprins tot mai tare, așa că a întins mâna pe podea, a înhățat revolverul și l-a pitit sub pernă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU În sala de așteptare de la azilul de nebuni se găseau mese și canapele de plastic în culori reconfortante: verde ca menta, albastru metalic, galben pal. Acuarelele demenților atârnau pe pereți, pictate cu degetul și înfățișând o galerie de personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos, Joe DiMaggio și Franklin D. Roosevelt. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pusese la cale atentatul cu bomba și-l vor bănui pe Mickey? Sau vor considera dispariția lui Niles drept o crimă și vor căuta cu disperare asasinul? Buzz îi văzu pe Dudley Smith și pe Mike Breuning în spatele grădinii, lângă canapeaua lui Ellis Loew, lăsată afară, în ploaie, pentru că la el slujba de la Procuratură conta mai mult decât confortul. Soarele încă mai zăbovea pe cer. Dudley râdea și arăta înspre cer. Buzz privi norii negri ridicându-se dinspre ocean. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
timid - proletarul Ted copleșit de obiceiurile hollywoodiene. Claire îl luă de mână și îl conduse prin bucătărie într-o încăpere cu pereții acoperiți cu rafturi pline de cărți. Doar peretele din față era acoperit cu un ecran de proiecție. O canapea lungă de piele stătea cu fața la ecran, un aparat de proiecție stătea pe un trepied, cam la un metru în spatele canapelei, iar în el se găsea deja o rolă de film. Danny se așeză. Claire apăsă pe comutatoare, reduse din intensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu pereții acoperiți cu rafturi pline de cărți. Doar peretele din față era acoperit cu un ecran de proiecție. O canapea lungă de piele stătea cu fața la ecran, un aparat de proiecție stătea pe un trepied, cam la un metru în spatele canapelei, iar în el se găsea deja o rolă de film. Danny se așeză. Claire apăsă pe comutatoare, reduse din intensitatea luminii și se cuibări lângă el, cu picioarele adunate sub tivul fustei. Ecranul se lumină și începu filmul. Un test
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ceafă. Claire se întoarse și-i spuse: — Păstram asta pentru după aceea, dar cred că avem nevoie de ea acum. Danny îi făcu cu ochiul. Țeasta îi zvâcnea. Ted, marele gagicar. Claire porni proiectorul și stinse luminile. Se întoarse pe canapea și se cuibări la loc. Pe ecran începu al doilea film al serii. Fără muzică, fără generic, fără subtitrări, ca în vechile filme mute: doar întuneric și niște picățele gri - singura indicație că filmul rula. Întunecimea se rupse la colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Scormoni prin rafturile cu alifii, tincturi și pastile, dar nu mai găsi nimic altceva. Observă o a doua ușă, întredeschisă, lângă cabina de duș. O deschise mai tare și văzu un birou confortabil, rafturi cu cărți, scaune aranjate în jurul unei canapele din piele, apoi un alt birou încărcat cu hârtii. Se uită prin ele - copii de scenarii cu însemnări făcute de mână pe margini -, trase sertarele și găsi teancuri de plicuri și coli de corespondență cu antetul lui Claire De Haven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
crize recurente de artrită, grupa de sânge 0-I. EL? Danny închise sertarele, descuie ușa de la toaletă, își șterse fața cu un prosop și se îndreptă agale spre sala de proiecție. Luminile erau aprinse, ecranul alb, iar Claire stătea pe canapea. Ea îi spuse: Nu credeam că un băiat dur ca tine poate fi atât de impresionabil. Danny se așeză lângă ea. Picioarele li se atinseră. Claire se feri, apoi se aplecă în față. Danny se gândi: Știe, nu are de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi făcut-o, ar fi înscenat un jaf. Persoană sau persoane necunoscute - un bun punct de plecare pentru a plăti niște polițe vechi. *** Buzz îl găsi pe Mal în curtea din dos a casei lui Ellis Loew, pe o canapea decolorată de soare. Studia niște documente. Arăta mai slab ca slabii, ca și cum ar fi făcut foame ca să poată boxa la categoria muscă. — Bună, șefu’. Mal dădu din cap și continuă să lucreze. Buzz zise: — Vreau să vorbim. — Despre ce? — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aproape sigur că nu el l-a omorât pe Niles. Am mai discutat asta, Buzz. A fost fie Mickey, fie Jack, dar nu vom fi în stare s-o dovedim nici într-o mie de ani. Buzz se așeză pe canapea. Mirosea a mucegai și vreunul dintre vânătorii de comuniști îi arsese brațele cu mucuri de țigară. — Mal, îți amintești că Upshaw ne-a povestit de dosarul lui personal cu crimele homo? — Sigur. — I-a fost furat din apartament, împreună cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să crezi c-apuci să trăiești atât? — Nu-ți place să pariezi? — O, căcat! S-a făcut. Buzz zise: — Te mai sun eu. Închise. Mal stătea lângă el și clătina din cap. — A aflat Mickey? — Mda, a aflat. Ai o canapea acasă? Mal îl lovi blând cu pumnul în braț. — Băiete, cred că lumea începe să se prindă ce hram porți. Ce zici? — Azi mi-am dat seama de ceva. — Ce? — Tu l-ai omorât pe Gene Niles. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dispărând în altă odaie, apoi o spinetă, vase cu floarea-soarelui, o harpă fără corzi, de pe vremea lui Mozart, fotografii, tablouri vechi, iar pe peretele central o pânză uriașă a Ioanei: pete de soare și de verde. Ne-am așezat pe canapeaua moale, de culoarea po rumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din jur a că ror armonie făcea încăperea să cânte. Un motan roșcat se mlădia la picioarele Ioanei, torcând. — El e Petrușka, îl prezentă ea, aplecându-se să-l dezmierde. Sergiu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
DE POVESTE Deși era foarte răgușită, având de mai demult o difi cultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o parte, până atunci as cunsă de o perdea, a salonului. A tras cortina de un galben catifelat, a aprins luminile și ne-am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre 32 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri de acaju. În bi roul tatei se aflau o enormă bibliotecă, o canapea și două fotolii în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam o curte lungă, unde erau garajele de mașini. În casă, bunica maternă era cea care conducea totul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
veni băiat, ceea ce îmi doream din tot su fle tul, așa că, de cum apărea curcubeul, alergam din răs puteri să-l ajung. 38 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Dracul ești dumneata! (fr.) Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
acade mic. Apoi m-am atașat de Mac Avoy, un mare por tretist. Am văzut la el un portret al lui Gide, extra ordinar, cu un ochi galben și altul albastru, și un portret al lui Mau riac întins pe canapea, lung de nu se mai termina, o minu năție. Când eram la Paris, mergeam sâmbăta la atelierul lui unde se adunau zece-doisprezece scriitori, pictori și actori, iar eu eram singura femeie admisă. Se crea o atmosferă de neuitat. — Ce pictor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Jucării Se făcuse târziu. Auriul salonului în care ședeam de vorbă se ștergea pe încetul, înghițit de umbre. Cum Ioana nu aprinsese încă lămpile, camera își pierdea tot mai mult conturul, împingându-ne în vag. De la o clipă la alta, canapeaua pe care stăteam se transforma într-o plută, dis pă rând cu noi în largul înnoptării. — Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nu erau una și aceeași. Mini privi iar pe Lenora. După primul moment de satisfacție, se turburase din nou. Ceva cenușiu i se așternuse pe față, ca și cum o sită i-ar fi cernut cenușă pe subt piele. Se săltase pe canapea, sprijinindu-se așa de tare pe un braț, cu toată greutatea trupului nevolnic, că îi simțeai brațul parcă scârțâind. Era în ea o voință de a nu-și pierde cunoștința și, totuși, o turburare care ar fi trebuit din nou
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Sunt erupții higienice care curăță de supărare. Urticarii blajine în trupul unei iubiri sănătoase. Dar aci părea că e vorba de o buba rea. 21 Lenora nu-și schimbase încă expresia ciudată a acelei griji. Doru Hallipa se așezase pe canapea lângă ea și îi vorbea, ținînd-o de mână Lina acum intra, ieșea ca la ea acasă, spre mulțumirea lui Mini, care prevedea o plecare apropiată. Cu încetul Lenora începu a-și relua culorile; albul, rozul, albastrul ieșeau de subt apa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lina acum intra, ieșea ca la ea acasă, spre mulțumirea lui Mini, care prevedea o plecare apropiată. Cu încetul Lenora începu a-și relua culorile; albul, rozul, albastrul ieșeau de subt apa cenușie ce le alterase. Soții se ridicară de pe canapea și trecură la masa mare. Lenora se sprijini de brațul lui Hallipa, dar cu o mișcare ce nu avea plăcerea de sine, încrederea deplină . . . Hallipa se uita mereu spre Elena cu dragoste. Era palidă și calmă, cu o mică dungă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Rim ca Nory, dar aceasta îi făcu semn să stea pe loc. - Lasă-1 să se potolească! Când am venit scosese sufletul Linei. M-am dus să i-1 scot și eu pe al lui. N-avea nici o scăpare! E pe canapea în halat, și papuci! Un om nesuferit! ... ca toți, de altfel! se corectă Nory. Mini, bucuroasă că nu e nevoie să se strămute, se cuibări mai bine în fotoliu. - E ger, Lino, întocmai ca acum cinci ani când am venit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
e fata asta și ce idei bune are. - Simple, foarte simple! întîmpină Nory cu modestie. Sufrageria Rimilor nu era deloc elegantă, dar foarte simpatică. Instalaseră mobilier nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lăsă să viziteze metodic sălile în șir. Mini fugi spre Maison d'Art. Acolo, întreaga dispoziție a apartamentului încadra artistic expozițiile și toată atmosfera era estetică. Prefera anume una din săli, pentru condițiile ei de spațiu și lumină și pentru canapeaua circulară care permitea o mișcare de rotație leneșe în jurul orizontului tapetat de tablouri. O prefera, mai ales pentru că avea un număr oarecare de tablouri vechi, achiziții proprii, care locuiau pereții permanent, ca niște gazde statornice, oferind ospitalitate indulgentă carnavalului .mobil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]