4,924 matches
-
sunt stocate, depozitate) în aerul atmosferic. Despre proprietățile toxice ale oxidului și bioxidului de carbon și despre modul cum atacă organismul uman este scris amănunțit în cartea „Oxicarbonismul cronic în patologia internă” de Mihai Moronescu (1982, (19)). Aceasta este o capodoperă și trebuie luată în considerație de toți. De problema absorbției oxidului și bioxidului de carbon din aerul atmosferic, s-au ocupat unii savanți ai omenirii. Într-un documentar la T.V. au fost prezentate niște dispozitive din material plastic, în formă
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cu picioare subțiri și sertare largi. - Mașini uzate: De ce să te duci în altă parte ca sa fii păcălit? Vino la noi! Nu-i așa că a devenit deodată totul interesant și mai ales vesel? Și noi, care trecem zilnic pe lângă asemenea „capodopere” umoristice, fără a aprecia cum se cuvine pe cei care, prin talentul și priceperea lor, au adus la lumină asemenea bijuterii lingvistice. Gândiți-vă cât timp v-ar lua, ca să puteți compune un anunț absolut superb ca, acesta: - Căutăm un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lui Alpinianus urcase de la Noviodunum cu vestea amenințărilor dinspre Rin, care se îndeseau și erau tot mai teribile. Nimeni nu venise cu propunerea să abandoneze sihăstria; dacă urma moartea, aveau să o aștepte acolo, cu bucurie. Martiriul ar fi fost capodopera vieții lor pământești, încununarea aspirației lor de a-l imita pe Răscumpărător. însă invadarea sihăstriei de către toată gloata aceea de disperați schimba cu totul lucrurile. Fără vreo logică, oamenii aceia veniți din vale credeau, sau voiau să creadă, că zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Adela figura spiritului creator. Este el însuși în toată contradictoria lui complexitate. Ion DUNĂ, Opera lui Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1989, p. 39-75. Ibrăileanu și-a asigurat o supremă și nicicând dezmințită actualitate ca prozator, prin romanul Adela (1933), o capodoperă a literaturii române, care contrazice și în același timp omologhează, sub un anumit aspect, opera sa critică, atât de contestabilă în general. Adela contrazice mai întîi ideologia poporanistului Ibrăileanu, cu care nu are nimic comun. Roman de analiză, vizând prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mille, Marin Gelea din romanul lui N. Petrașcu, intelectuali atinși de eșec. Din punct de vedere moral, el are totuși o concepție superioară, înțelegînd dragostea ca pe o idee. Sub raport artistic, romanul de analiză al lui Ibrăileanu e o capodoperă. Al. PIRU, Istoria literaturii române, Editura "Grai și suflet - Cultura națională", București, 1994, p. 151. Preferând, în proză, "analizei" "creația" (prin "creație" înțelegînd - în studiul Creație și analiză din Studii literare - "comportismul", "totalitatea manifestărilor concrete"), Ibrăileanu a scris, totuși, el
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care vorbise. Pe urmă și-a reluat vechea poziție. De fapt, executasem întoarcerea aproape la unison. Ținând seama că doamna Silsburn se întorsese doar pentru o clipă, zâmbetul cu care a gratulat-o pe doamna de onoare a constituit o capodoperă de spontaneitate strapontinică. Era îndeajuns de radios încât să exprime o nelimitată solidaritate cu toți tinerii din lume, dar mai cu seamă cu această reprezentantă locală, ardentă și sinceră, căreia îi fusese prezentată probabil de formă, dacă îi fusese măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
noaptea asta că toate sfaturile literare „bune“ nu sunt decât Louis Bouilhet și Max Du Camp care i-o ursesc pe Madame Bovary lui Flaubert. Și, mă rog, cei doi, cu gustul lor rafinat, l-au făcut să scrie o capodoperă. Dar i-au ucis șansele de a-și despuia inima în scris. A murit ca o celebritate, adică singurul lucru care nu a fost. Scrisorile lui sunt insuportabil de citit. Pentru că sunt mult, mult mai bune decât ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ai...?” „Douăzeci și unu peste câteva zile...” Tony Pavone, se simți dator să-i facă un compliment. „Domnișoară Atena, ai un nume care coincide cu capitala acestei țări, ce amintește de trecutul Îndepărtat al civilizației elene, unde au trăit și au desăvârșit capodopere literare, cele mai luminoase „Genii” ale omenirii. Te felicit...” Îi mai puse unele Întrebări ce corespundeau cu rubricile fișei de angajare, Îi dădu hârtia s’o semneze, precizând. „Va trebui să mergi la vizita medicală deci, dumneata dute pe șantier
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stupid să ai un singur exemplar? Cu toate xeroxurile astea și mașinile de reprodus, iar omul este un savant. — Păi nu știu. A fost Carlyle. A fost T.E. Lawrence. Oameni străluciți, nu? Și ei au pierdut singurul exemplar al unor capodopere. — Of, of. — Deja campusul e acoperit de afișe. Manuscris pierdut. Și este și o descriere a doamnei. Văzută des la conferințe publice. Poartă perucă, duce o sacoșă, este asociată cumva cu H. G. Wells. — Da, pricep. — Nu se Întâmplă să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să urmăresc și să admir aceste superbe lansări faustiene către alte lumi. Eu, unul, am nevoie de un plafon, chiar dacă e foarte Înalt. Da, Îmi plac plafoanele, și cele Înalte mai mult decât cele joase. În literatură cred că sunt capodopere de plafon jos - Crimă și pedeapsă, de exemplu - și capodopere de plafon Înalt, În căutarea timpului pierdut. Claustrofobie? Moartea este Întemnițare. Wallace, continuând să zâmbească, discret, dar hotărât, era de altă părere; totuși nutrea un interes subtil față de vederile unchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
alte lumi. Eu, unul, am nevoie de un plafon, chiar dacă e foarte Înalt. Da, Îmi plac plafoanele, și cele Înalte mai mult decât cele joase. În literatură cred că sunt capodopere de plafon jos - Crimă și pedeapsă, de exemplu - și capodopere de plafon Înalt, În căutarea timpului pierdut. Claustrofobie? Moartea este Întemnițare. Wallace, continuând să zâmbească, discret, dar hotărât, era de altă părere; totuși nutrea un interes subtil față de vederile unchiului Sammler. — Desigur, spuse el, lumea arată altfel În ochii dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
când te interesezi de mine. Îmi pare bine că Înțelegi că am luat chestia cu luna pentru tine. Nu o să renunți la proiect, nu? Ar fi un păcat. Ai fost făcut să scrii cartea despre Wells și ar fi o capodoperă. O să sa Întâmple ceva groaznic dacă nu o faci. Ghinion. O simt În suflet. — S-ar putea să Încerc din nou. — Neapărat. — Să-i găsesc un loc printre preocupările mele. — Nu ar trebui să ai și alte preocupări. Doar preocupări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
renunțe niciodată pentru un bărbat. Dar acum nu mai era vorba că renunța la ele, și-a spus ea sărutându-l pe Zach. Acum primea ceva în plus. Toți artiștii au o mare iubire pe care s-o mărturisească, o capodoperă care se naște din pasiune, nu din tehnică. Cum ar fi putut să nu se mărite cu un bărbat care s-a îndrăgostit de ea în același fel - care-a văzut-o și și-a și dat seama ? În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mirodenii abia scoase la lumină din pământ. Jina a savurat luxul unui duș încălzit cu propan și a complimentat gazdele pentru amestecul de lemne din care erau făcuți pereții și podelele din pin neprelucrat, ca și când toate ar fi fost niște capodopere. Soția lui Ellis, Helena, a adus un recipient mare cu cafea. Femeia abia trecea prin ușă. PE cât era de micuță Jina, pe atât de mare și solidă era Helena. Gazda avea cel mai uluitor păr pe care Zach îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el aruncând-o într-o parte. De-aici pân’ la Barth e numai apă liniștită. Poți să te mai bălăcești o dată. Zach și Jina s-au sărutat o vreme, apoi s-au desprins din ochiul de apă. Au plutit prin capodopera canionului - dealuri din granit negru ca tăciunele, punctate, din când în când, de câte-un cuib de vultur: o pasăre curajoasă instalată într-un culcuș îngust. Zach se așezase pe marginea gabarei și-și vântura picioarele prin apă. Jina stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
culoarea pinilor, și-l ținea strâns într-o coadă de cal. Pielea ei i-a amintit lui Danny de-o cratiță din cupru îndelung folosită, dar încă frumoasă; ridurile din jurul ochilor femeii se desfășurau ca niște evantaie dantelate, erau niște capodopere. Danny se uita rareori la fete și niciodată la mamele celorlalți copii, dar și-a spus că femeia respectivă fusese cândva frumoasă. Femeia a clătinat din cap când a văzut coșulețul gol, apoi s-a întors către Danny. Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a scris mai mult, cu atât a rămas mai necitit. Iar Sadoveanu a scris enorm. Nu știm exact în ce măsură, dar funcționează foarte bine principiul că nu e nevoie să fi citit prea multe dintr-un scriitor dacă îi cunoști una-două capodopere. Sigur, nu e obligatoriu să citești chiar toată opera autorului respectiv, mai ales dacă acesta a scris foarte mult, dar, oare, cât am citit/mai citim noi astăzi din Sadoveanu? Prezența în manual a celor două-trei opere a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vânători în bălțile Dunării. Nuvela a fost scrisă la Copou. Profira Sadoveanu își amintește vorbele prozatorului adresate celor care îi admirau această povestire: „Eu n-am nici un merit. Am spus toate așa cum s-a întâmplat și atâta tot“. „Una dintre capodoperele lui cel mai puțin știute, sintezăde descriere și de invenție grațios livrescă. Nicăieri nu e Sadoveanu mai firesc și totodată mai prețios.“ (Nicolae Manolescu) Roxelanatc "Roxelana" Itc "I" În primăvara anului 1930, pe o vreme prielnică, am văzut Constantinopolul, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai frumos, ca și cum, pe creanga unui copac bătrân și maiestuos, dar uscat, ar renaște câțiva muguri, câteva frunze verzi, câteva flori strălucind de lumină. Pretutindeni, cei mai buni pictori, cei mai buni sculptori, scriitori, muzicieni, meșteri produc cele mai minunate capodopere, sub ocrotirea Noastră. Primăvara abia a început, dar deja iarna se apropie. Deja moartea stă la pândă. Ne pândește de peste tot. Dincotro ne va ajunge? Cu ce sabie ne va lovi? Doar Dumnezeu o știe, dacă nu cumva El va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vizita la Câmpul Vacilor. Nu s-a arătat deloc afectat. — Oraș etern, Roma, dar cu absențe, constată el cu înțeleaptă resemnare. După care continuă: — Oraș sfânt, dar cu necuviințe; oraș trândav, dar care, zi de zi, dăruiește lumii câte o capodoperă. Era o plăcere pentru spirit să merg alături de Guicciardini, să-i culeg impresiile, comentariile, confidențele. Erau totuși și câteva lucruri neplăcute: astfel, pentru a merge de la castelul Sant’Angelo la noul palat al cardinalului Farnese, situat la mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că banii adunați într-un mod atât de dubios trebuie să slujească la terminarea bazilicii Sfântul Petru, și că o parte e consacrată nu chefurilor, ci, dimpotrivă, celor mai nobile creații umane. Sute de scriitori, de artiști produc la Roma capodopere în fața cărora anticii ar păli de invidie. O lume e pe cale să renască, având o privire nouă, o ambiție nouă, o frumusețe nouă. E pe cale să renască aici, acum, în această Romă coruptă, venală și nelegiuită, cu banii extorcați de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ale drumului, casele mi s-au părut bine aranjate și împodobite cu gust, dar puține erau la fel de luxoase precum cele de la Roma. — Orașul etern este plin de opere de artă, a recunoscut ghidul meu, dar Florența este ea toată o capodoperă, florentinilor datorându-li-se tot ce se face mai bun în toate domeniile. Parcă auzeam vorbind un fasiot! Când am ajuns în Piazza della Signoria și când unul dintre oamenii de vază, ceva mai în vârstă și îmbrăcat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alunece. Își îndreptă spatele și mă privi cu alți ochi. Îți vrei banii, John? — Și cât stă? — O veșnicie. Se întoarse spre ceasul cu forme ascuțite. Cotul îi alunecă și râse fără motiv. A venit ora repetițiilor. — Pentru ce? Pentru capodopera mea, John. — Faci repetiții? — Tu trebuie să faci repetiții, John. Ar fi trebuit să mă distribui în filmul ăla, John. Își strânse capotul. Ridică paharul, trei înghițituri, patru înghițituri. Se apropie de scară. Se lăsă cu toată greutatea peste balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care‐o alintam cu mânuțele mici, acum e‐npodobită cu beteală de nenumărate și fine riduri ce coboară și urcă pe relieful văluit al obrajilor săi încărcați de anii trudiți în muncă și suferință. Marii creatori, care au dat viață capodoperelor spiritualității umane, au încrustat în jurnale și memorii istoria vieții și și‐a operelor lor. Mamele n‐au ținut jurnale și n‐au redactat memorii, dar au încrustat pe chipul lor întreaga existență a celor cărora le‐ au dat viață
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
cu niște broaște enorme, lipsite de văz, cu o singură trăsătură specifică: sunt făcuți în întregime din piatră. Originile lor se pierd în negura misterului. Probabil vreo radiație care le-a distrus planeta - acum pustiită -, a cioplit în stâncă aceste capodopere de inteligență și, în același timp, le-a zăvorât în capcana tragicei ironii a imobilității cvasitotale și a izolării complete. Căci aceasta este tragedia gorfilor: nu numai Thera, dar și întreaga Endimiunse sunt lipsite în totalitate de orice altă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]