3,275 matches
-
Carol al II-lea al Angliei. Toate aceste povești de dragoste nu l-au îndepărtat pe rege de îndatoriile sale însă nu avea energia străbunicului său, Ludovic al XIV-lea. El a preferat să ia decizii bazate numai pe sfatul Cardinalului Fleury. În timpul celor șaptesprezece ani ai guvernării lui Fleury, regele a învățat generalitățile politicii guvernamentale, fără specificul de punere în aplicare. Începând cu moartea lui Fleury din 1743, regele a condus singur, fără un prim-ministru. El a citit de
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
luat cartea cu el când s-a întors la Paris. Romanul lui Dumas descrie aventurile lui d'Artagnan și ale camarazilor săi între anii 1626 și 1628, și implicarea lor în intrigile din jurul regelui Ludovic al XIII-lea, al puternicului Cardinal Richelieu, al frumoasei regine Ana de Austria, al iubitului englez al acesteia, George Villiers, Duce de Buckingham, precum și în asediul orașului La Rochelle. Acțiunile celor patru prieteni se vor intersecta și cu planurile misterioaseiMilady de Winter, și ale secretarului lui
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
în marele oraș nu curmă șirul boroboațelor pentru care tânărul gascon, nedeprins cu obiceiurile pariziene, pare făcut. Încă de la prima zi se vede provocat la duel - pe rând - de trei vestiți mușchetari: nedespărțiții Athos, Porthos și Aramis. La vremea aceea cardinalul Richelieu interzise duelurile, ceea ce însă nu le făcea mai rare, ci poate mai discrete. Prin primejdioasa confruntare se dovedește începutul unei trainice prietenii: surprinși de gărzile cardinalului (cu care mușchetarii, gărzile regelui, se aflau în permanentă dușmănie), cei patru se
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
rând - de trei vestiți mușchetari: nedespărțiții Athos, Porthos și Aramis. La vremea aceea cardinalul Richelieu interzise duelurile, ceea ce însă nu le făcea mai rare, ci poate mai discrete. Prin primejdioasa confruntare se dovedește începutul unei trainice prietenii: surprinși de gărzile cardinalului (cu care mușchetarii, gărzile regelui, se aflau în permanentă dușmănie), cei patru se unesc și își înfruntă curajos adversarii. Faptul că trei mușchetari, dintre care unul deja grav rănit, însoțiți de un tânăr neexperimentat, „un copil”, au reușit să îi
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
cei patru se unesc și își înfruntă curajos adversarii. Faptul că trei mușchetari, dintre care unul deja grav rănit, însoțiți de un tânăr neexperimentat, „un copil”, au reușit să îi înfrângă pe cinci dintre cei mai de seamă soldați ai cardinalului, ajunse până la urechile încântate ale regelui. Pentru d’Artagnan acesta este începutul unei faime de invidiat. Ocazia unor noi fapte eroice nu se lasă așteptată. Gazda lui d’Artagnan, fricosul domn Bonacieux, îl roagă pe acesta să-i găsească soția
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
este începutul unei faime de invidiat. Ocazia unor noi fapte eroice nu se lasă așteptată. Gazda lui d’Artagnan, fricosul domn Bonacieux, îl roagă pe acesta să-i găsească soția, o slujitoare apropiată a reginei, răpită, pare-se, de oamenii cardinalului. Intriga pare a fi una politică. Cardinalul urmărește să slăbească puterea Angliei lovind într-unul din cei mai importanți oameni ai ei, ducele de Buckingham. Aflând de dragostea pasionată pe care acesta i-o poartă reginei Franței, Ana de Austria
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
unor noi fapte eroice nu se lasă așteptată. Gazda lui d’Artagnan, fricosul domn Bonacieux, îl roagă pe acesta să-i găsească soția, o slujitoare apropiată a reginei, răpită, pare-se, de oamenii cardinalului. Intriga pare a fi una politică. Cardinalul urmărește să slăbească puterea Angliei lovind într-unul din cei mai importanți oameni ai ei, ducele de Buckingham. Aflând de dragostea pasionată pe care acesta i-o poartă reginei Franței, Ana de Austria, cardinalul pusese să fie ticluită o scrisoare
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
Intriga pare a fi una politică. Cardinalul urmărește să slăbească puterea Angliei lovind într-unul din cei mai importanți oameni ai ei, ducele de Buckingham. Aflând de dragostea pasionată pe care acesta i-o poartă reginei Franței, Ana de Austria, cardinalul pusese să fie ticluită o scrisoare ca din partea acesteia pentru a-l ademeni la Paris și a-l captura. Regina însă aflase de complot și încerca să-l dejoace. Răpirea doamnei Bonacieux nu pare a fi străină de această urzeală
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
din nou prinsă. E rândul lui d’Artagnan să o salveze și o face tocmai la timp pentru ca aceasta să-l poată conduce într-un ascuns la palat pe omul cel mai căutat din acele zile: ducele de Buckingham. Planul cardinalului de a o compromite pe regină în ochii regelui nu este însă cu totul pierdut, Richelieu știind că ducele s-a întors în Anglia ducând drept amintire eghileții cu diamante ai reginei. Richelieu îl convinge așadar pe rege să organizeze
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
ajutorului lui Athos, Porthos și Aramis, care rămân pe rând în urmă pentru a dejuca perfidele capcane care le-au fost presărate pe drum, d’Artagnan ajunge la țărmul Franței. Cum însă nu are permis de trecere în Anglia și cardinalul a emis deja un ordin în privința aceasta, îndrăznețul se va bate chiar cu trimisul cardinalului, contele de Wardes, și-i va lua acestuia biletul de trecere. Drumul spre Londra îi e astfel deschis și-și îndeplinește misiunea cu succes. Însă
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
perfidele capcane care le-au fost presărate pe drum, d’Artagnan ajunge la țărmul Franței. Cum însă nu are permis de trecere în Anglia și cardinalul a emis deja un ordin în privința aceasta, îndrăznețul se va bate chiar cu trimisul cardinalului, contele de Wardes, și-i va lua acestuia biletul de trecere. Drumul spre Londra îi e astfel deschis și-și îndeplinește misiunea cu succes. Însă când să se bucure în sfârșit de mulțumirile promise de doamna Bonacieux, aceasta e din
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
cunoscuse taina, Milady, jură să se răzbune pe d’Artagnan. Mai mult, ea se arată un dușman de temut nu numai pentru d’Artagnan: se află peste tot și amenință în toate părțile. De ultima ei misiune, încredințată chiar de către cardinal, află întâmplător și cei trei mușchetari: trebuie să aranjeze uciderea ducelui de Buckingham. Negăsind loc mai bun de sfat decât în bastionul Saint-Gervais, la o palmă de asediații din La Rochelle, aceștia rezistă atacurilor mai mult de o oră, timpul
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
-l ațâța împotriva celui pe care protestanții oricum nu-l iubeau: ducele de Buckingham. Orbit de patimă, Felton se transformă din cerberul lui Milady în unealta ei și-l asasinează pe duce. Întoarsă în Franța, are ordin să aștepte poruncile cardinalului în mănăstirea Carmelitelor. Tot aici e ascunsă și doamna Bonacieux, și Milady își pregătește o cruntă revanșă. Însă cum d’Artagnan și prietenii săi tocmai sosesc pentru a o lua cu ei pe doamna Bonacieux, Milady nu mai are timp
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
puteau face rețeta celebră: mizează pe un erou excepțional, îndrăzneț și dornic de peripeții, îi oferă evenimente spectaculoase, periculoase, lasă să alterneze scene de luptă cu unele de dragoste. Intriga este clară, bazată pe scheme antitetice: regelui i se opune cardinalul, mușchetarii domnului de Tréville gărzilor lui Richelieu, Milady doamnei Bonacieux etc. Ceea ce dă farmec și individualizează narațiunea lui Dumas este stilul simplu, neprețios (chiar dacă uneori cam dezlânat) și mai ales plin de umor. În fond, nu conținutul eroic conferă romanului
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
asemănătoare încă în literatura Evului Mediu ori a perioadei clasice: e cazul acelor eroi ca Roland ori Cidul. Pentru romanticul Dumas însă eroismul nu mai cadrează cu seriozitatea. Serioase și mereu încruntate sunt personajele care intră pe schema eroului negativ: Cardinalul și gărzile sale, Milady (al cărei zâmbet, dacă nu e de răzbunare, e unul prefăcut), domnul Bonacieux. Umorul e semnul inteligenței superioare, iar mușchetarii lui Dumas știu să șarjeze și cu spada și cu vorba. De altfel, eroii par a
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
schimb a plecat în Franța, unde și-a publicat prima carte la Lyon. Cu această ocazie s-a prezentat pentru scurt timp și la curtea regelui Franței și la cea a Papei de la Roma. O vreme a rămas în serviciul cardinalului François de Tournon. Albrecht, care era unchiul regelui Poloniei, l-a convins pe rege să-i mărească de mai multe ori salariul și să-i dăruiască o moșie la întoarcere. Prin anii 1550, Bakfark a fost și înnobilat. Se pare
Valentin Bakfark () [Corola-website/Science/302184_a_303513]
-
călătorii prin multe locuri din Europa i-au adus faima de mare virtuos al lăutei. De pe urma sa au rămas trei cărți de muzică pentru lăută (prima, "Liber primus", editată la Lyon de Jacques Moderne, apărută în 1553, îi este dedicată cardinalului de Tournon; a doua, editată de Adrian Le Roy și Robert Ballard apare în 1564 la Paris, iar a treia apare în 1565 la Cracovia). Lucrările păstrate de la el (toate pentru lăută) cer o mare măiestrie a interpreților. Între ele
Valentin Bakfark () [Corola-website/Science/302184_a_303513]
-
al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice Nikita Sergheievici Hrușciov, a Crizei rachetelor din Cuba, au fost stabilite relații neoficiale între Curia Romană și PCUS. În urma tratativelor, au fost eliberați din Gulagul siberian membrii ierarhiei catolice, între care Josyp Slipyj, proclamat cardinal al Bisericii Univerale „"in pectore"”, în 1965 de către papa Paul al VI-lea, fapte ce au permis o renaștere foarte lentă a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. În anul 1989, ca urmare a politicii de restructurare ("perestroika") și de transparență ("glasnost") promovate
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
a citit o liturghie în Bazilica Sfintei Cruci din Ierusalim (latină: "Basilica Sanctae Crucis in Hierusalem", italiană: "Basilica di Santa Croce in Gerusalemme") aflată în Roma, el s-a îmbolnăvit curând după aceea și a murit nu înainte să ceară cardinalilor săi să-i taie corpul și să-l împrăștie de-a lungul orașului. Într-o altă versiune, el a fost atacat chiar de către diavol în timp ce citea liturghia, diavolul l-a mutilat și-a dat ochii demonilor să se joace cu
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
reorganizarea rezistenței credincioșilor împotriva măsurilor nedrepte ale Guvernului maghiar. Către sfârșitul anului (septembrie 1912), au fost trimiși la Roma profesorii de teologie Alexandru Nicolescu și Ioan Coltor, care au luat contact cu personalitățile bisericești mai influente. În ultima audiență la Cardinalul Rampolla, acesta le-a spus: „Nu piere o nație în câțiva ani”, mai ales cea română, care de atâtea ori și-a demonstrat vitalitatea și vigoarea sa. Eforturile acestea “unite cu ale celorlalte neamuri încătușate de tirani, vor face să
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
politice : să se dea Bisericii și preoțimii românești aceleași drepturi care le au catolicii, și să nu mai fie socotiți doar tolerați. Apoi s-a stabilit ca hotărârile luate, să fie aduse la cunoștința împăratului habsburgic Leopold I și a cardinalului Kolonich. Pe baza hotărârii aduse la Sinodul din februarie, la 21 martie 1697, s-a redactat prima declarație prin care Biserica pravoslavnică românească din Transilvania se unește cu Biserica Romei : “"Noi, Teofil, cu mila lui Dumnezeu episcopul Bisericii românești din
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
preoților români, chiar dacă se vor uni cu vreunul din cele patru culte recunoscute oficial, aceasta constituind o injurie, o umilință și un prejudiciu pentru cele trei națiuni. Drept răspuns la această intervenție, Episcopul Athanasiu și parohul iezuit Ladislau Baranyi cer cardinalului Kolonich să demaște la împărat uneltirile calvinilor. La 16 februarie 1699, împăratul, luând la cunoștință de Unirea românilor, emite diploma cunoscută sub numele de Diploma I-a Leopoldină, prin care, asemeni celei date pentru ruteni la 23 august 1692, stabilește
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
28 aprilie 2006, secretarul Congregației pentru Doctrina Credinței, o congregație a Vaticanului, Arhiepiscopul Angelo Amato, a cerut boicotul versiunii cinematografice a Codului lui Da Vinci; el a declarat că filmul este „plin de calomnii, ofense și greșeli istorice și teologice”. Cardinalul Francis Arinze, Prefect al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor de la Vatican, a cerut întreprinderea unor măsuri penale împotriva producătorilor acestui film. „Aceia ce Îl blasfemiază pe Cristos și scapă exploatând predispoziția creștină de a-i ierta și de
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
Constantin Brâncoveanu și o instrucțiune din partea patriarhului Dositei al Ierusalimului. Este însă evident că ideea unirii era din ce în ce mai acceptată în Mitropolia Ardealului, pe măsură ce consecințele ei practice erau înțelese, și pe măsură ce partea catolică își materializa promisiunile. Astfel, în 2 iunie 1698, cardinalul Kollonich de Esztergom (Strigoniu) confirmă privilegiile stabilite in 1697. Pe acest fond, Atanasie Anghel convoacă un nou sinod în octombrie 1698, unde unirea e recunoscută. Documentul ce consemnează rezultatul sinodului, numit Manifestul de unire, este considerat astăzi îndeobște ca fiind
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Țara Românească nu mai putea primi, iar cele de la Viena veneau foarte greu, din pricina răscoalei. Pe lângă aceasta, locul "intendentului calvin" de odimioară fusese luat de „teologul iezuit”, care avea ca misiune să păstreze unirea cu Roma. El fusese însărcinat de cardinalul Leopold Kollonich cu puteri speciale: participa la sinoadele anuale ale protopopilor, însoțea pe episcop în vizitele canonice, avea drept de cenzură asupra cărțile tipărite la Alba Iulia, cerceta corespondența episcopului, își dădea avizul asupra candidaților la hirotonie, verifica gestiunea episcopului
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]