3,105 matches
-
de Padova și pe Sf. Bonaventura, Doctorul Serafic, „Inspice et fac secundum exemplar” (Privește, și fă după model!). „Vezi să faci după chipul care ți s-a arătat pe munte!” (Ex 25, 40). „Praecessit agmen servorum, ablata est excusatio pigrorum” - Ceata celor aleși a îndepărtat scuza celor leneși (Sf. Augustin). VII - Să avem o respectuoasă supunere față de Sanctitatea Sa, părintele Papa de la Roma, față de maica Biserică Catolică și de toată ierarhia legitim constituită, și o smerenie docilă de a ne lăsa conduși
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bariere... Fiare crunte și turbate de prin tainiți se răpăd Sus cu gândul Frați de Cruce, pentru Cer la revedere: Să cântăm suprema rugă în al nostru trist prăpăd... O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, de pe tronu-ți blând privește, Către ceata din arene, ce-ți trimite-un lung suspin! Azi e ziua cea fatală, care viața ne-o sfârșește: Trupu-i iad de zvârcolire, sufletu-i de pace plin! O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, Tu primește-ne la tine: Ceasul nostru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lui Dumnezeu pentru cei 82 de ani de viață ai părintelui, dintre care 55 au fost consacrați slujirii deosebite a Bisericii prin taina preoției, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îl primească pe acest frate și părinte al nostru în ceata aleșilor săi din paradis. Domnul să-l odihnească în pace! Fr. Antonel-Aurel Ilieș discurs la înmormântare 23. PR. MATEI GHIUZAN date biografice Născut în Adjudeni, la 28 septembrie 1914, a intrat în Seminarul din Hălăucești, pentru cursurile liceale, apoi făcând
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în plus, fuseseră cultivate vitejește și salvate de la pieire așa-zisele datini și tezaurul folcloric. Nu, aici nu despre fericire insulară era vorba, ci despre teama, exaltată naționalist, a unui întreg grup de oameni. Se socoteau a fi o micuță ceată ce nu renunță nici în ruptul capului la ceea ce-i este propriu - la „germanitatea“ ei. și care, prin capacitatea de a da piept cu viața, îi pune categoric în umbră pe toți ceilalți. Da, în copilăria mea am fost o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
conservarea propriei insule datoria de a fi mereu la înălțimea „alor noștri“, superiori tuturor celorlalți. și nici ei n-aveau voie să rateze apartenența la grup, fiind vânduți până-n măduva oaselor grupului ce-i transformase în elită. Reprezentau o mică ceată insulară, temută de marea ceată insulară a pedestrimii. Pentru un ștab, menținerea la putere era întru totul dependentă de chestiunile ideologice aflate pe ordinea de zi. Cocoțat sus de tot, putea oricând să se prăbușească și să-și piardă funcția
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a fi mereu la înălțimea „alor noștri“, superiori tuturor celorlalți. și nici ei n-aveau voie să rateze apartenența la grup, fiind vânduți până-n măduva oaselor grupului ce-i transformase în elită. Reprezentau o mică ceată insulară, temută de marea ceată insulară a pedestrimii. Pentru un ștab, menținerea la putere era întru totul dependentă de chestiunile ideologice aflate pe ordinea de zi. Cocoțat sus de tot, putea oricând să se prăbușească și să-și piardă funcția, privilegiile, siguranța materială, întreg modul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de sânge" cu doar o oră mai înainte. De remarcat și extrema lașitate a pasagerilor non-țigani, care nu au fost capabili nici un moment să facă front comun, să se opună demn obrăzniciei. Final: când am ajuns în fine la Lausanne, ceata s-a pierdut pur și simplu în natură, așa cum dispar furnicile în iarbă. Întrebau pe toată lumea cum fac să ajungă la "Vallorbé" (accent delicios pe ultimul e), acolo unde se afla centrul de azil de unde urma să fie expluzați cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spre ruși, zbierând cât o ținea gura: „Ia ivrei kamunist! Ia ivrei kamunist!“ Seara, pe la nouă, ne am dus în casă, iar mama a ațipit pe un scaun din bucă tărie, cu mine alături. Deodată, a năvălit în bucătărie o ceată de soldați ruși, cu o femeie printre ei, ținând în mână, ca pe un trofeu, un rățoi mare, decapitat. Au tre zit-o pe mama atingând-o pe braț cu gâtul însângerat al rățoiului și i-au făcut semn să-l
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dat renunțau la totul și luau calea codrului hotărâți să-și facă singuri dreptate, pedepsindu-i pe cei ce furau și ultima bucătură dela gura supușilor lor? Pentru că din rândurile acestor oprimați s-au ridicat voinici ce au luptat în ceata lui Bujor la începutul secolului XIX, după cum de aci s-a ridicat întru apărarea dreptății și a celor obidiți de lifte străine, la începutul secolului XX, Andrei Budac, ultimul haiduc al Transilvaniei. CAPITOLUL VI 1848 Motto: Un svon din sat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
înalt prelat al bisericii ortodoxe din Țara Românească - arată că «Școala este cea mai de preț trebuință», iar la 1 ianuarie 1793 menționa într-o Pastorală a mitropoliei cu privire la școli că «învățătura de carte e de trebuință mai ales pentru ceata preoților ca să nu fie ei dă tot proști», citate ce dovedesc cu prisosință interesul bisericii de a nu rămâne străină de organizarea învățământului în țara noastră. Aci în zona Țării Oltului insă, studiile și cercetările oamenilor de știință ne îndreptățesc
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag să vadă ce fac „împelițații de copchii”. Ce se întâmplase? Viitorul inginer dăduse foc la o grămăjoară de buruieni uscate, adunate pentru hrana de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
saracu n-ai citit mai nimic nici nu te poti hotari ce sa alegi, ca sa nu orbecai prin bezna iti arata calea Cotidianul sau cei 7 oameni de cultura nominalizati. Si uite asa nu te mai lasa sa umbli prin ceata cand poti sa pasesti pe cararea batatorita deja, sa citesti cum ar veni la sigur si nu sa te mai incurci cu te miri ce carti care nu-ti aduc si tie cel putin intrarea in tagma intelectualilor. Trecand peste
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vederii este - În cadrul acestui scenariu - principala sancțiune divină, dar, În unele variante ale legendei populare românești, orbirea este dublată de amuțire : „jidovii ce vorbiră amuțiră și cei ce se uitară orbiră”. În alte variante, orbirea este dublată de asurzire : „Întreaga ceată păgânească a rămas fără auz și fără vedere”. Îngroziți și impresionați de aceste minuni, „jidovii cei orbiți” se botezară și fură imediat tămăduiți : „li se deschiseră tuturor [evreilor] ochii”. Evident, conform paralelismului simbolic dintre calitatea vederii și gradul de credință
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
personale, publicată de folcloristul Moses Schwarzfeld : „În județul Fălciu, În drumul dintre Vaslui și Huși, mi-a fost dat, la 1881, să văd pe țăranii ce stăteau la seceră, lăsându-și lucrul și, drepți și țepeni, cântând cu solemnitate unei cete de evrei grămădiți Într-o căruță : «Hep, hep,/ Un fund de curechi/ Cu jidanul de urechi...»” (3, p. 12). În 1875, Vasile Alecsandri susținea că exclamația Hep, hep !, cu care sunt Întâmpinați În Moldova evreii și care Îi „Înfuriază” pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Elena care trecuseră de doi ani, deci scoși oarecum din greutăți și care astăzi ar fi avut unsprezece ani, Costică iar Elena, șase. își șterse lacrimile și îngână cu glas scăzut „Dumnezeu să-i ierte și să-i așeze în ceata îngerilor, că tare mult i-am iubit”. Tot gândind la viața lor și amintindu-și tot felul de întâmplări și oameni, a terminat de desfăcat știuleții de porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
câte o bărdacă de must negru, stors din poamă tirazie, busuioacă și coarnă. După masă au făcut o pauză binevenită chiar și pentru neastâmpăratul de Săndel, care a alergat ca un zvăpăiat toată dimineața. După odihnă culesul a fost reluat, ceata culegătorilor mărindu-se cu încă doi, adică Maria și Maricica. Dacă dimineața s-a scurs cu discuții scurte și obișnuite, acum culegătorii au simțit nevoia să -și arate măiestria în cântece. Săndel aude pentru prima dată cântat de cei mari
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
frumos . Brutarii dădeau mare atenție la pregătirea acestor covrigi, o marfă mult cerută pe la toate târgurile din Plopana, Băcești și Puiești. Gheorghiță știa bine acest amănunt, deoarece îl însoțea pe taică-su care făcea dese transporturi în chirie. Despre isprăvile cetelor de legionari, în special prin localitățile mai mari, cu mulți negustori de obârșie evreească, auzise și Gheorghiță, i-a mai povestit și taică-su, credea și el că toți trebuie să trăiască prin muncă cinstită, să lupte pentru bună starea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
amplificare a dinamismului masei. S-a produs un fenomen de empatie, grandoarea relatărilor despre „revoluție” ascute simțurile dilatate de admirație ale consoartei, iar Leonida tinde să identifice psihologic fenomenul. În momentul în care există o bază materială, zgomotele produse de ceata de cheflii, Leonida este la rândul său cuprins de teroare. Diferența este că acesta apelează la ziar ca formă oraculară de cunoaștere, pentru că litera ziarului se cere la rândul ei interpretată. Leonida vede „monstruos”, iar expresia monstruosului dobândește atât sensul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o moinat binișor de s-o fleșcăit, mai mult zloată decât zăpadă. Toader trage coviltirul chervanului ca să-l acopere. Și trece un timp până grăiește ce-l roade: Mi-i în grijă de Bârsan Prâslea meu. Îi stegar în chiar ceata Domnului. N-am știre de el... Numa' pe el îl ai la oaste? Ba! se umflă Toader cu mândrie. Mai am doi ficiori! Ca brazii! Tace, înghite și urmează încetișor, mai moale: Călin... la Lipnic... s-o dus cu fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-au precupețit viața, ca Moldova să fie o țară liberă? Tăcere... Lungă tăcere... Boierii stau cu capetele plecate... Brusc, vocea poruncitoare a Domnului: Hatmane! Mâine! În zori! Pe Câmpia Direptății, cei ce-au luptat bine vor fi ridicați în ceata vitejilor! În focul luptelor se aleg oamenii. Logofete! Sunt însemnați toți?! Toți! răspunde Tăutu și desfășoară răbojul. Bârsan! Viteaz-Dobândă! Micșună! Teleki Ladislau! Acatrinei! Bogdan... Sunt mulți viteji în Moldova! Ce ziceți boieri dumneavoastră? întreabă apoi, cu altă voce, caldă, mieroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se poate!! Cum așa?!?! Nu este cu putință!! Oastea Împărăției?!?! Sublima urdie?!?! Stropșită?!?!... Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o șoaptă, câte un oftat... Rău îmi pare, spune Ștefan mai moale. Dar altfel nu se poate! "Sunt lucruri cu care nu se glumește!" Sunt vremuri de război. Să fie învățătură tuturor! spune cu glas aspru, amenințător. Hatmane Șendrea! Aduni ceata lui Asaftei! Astăzi chiar! Acu chiar! Trageri cu arcul! Călare! Pe jos! La sânge! Ai înțeles?! La sânge! Lasă-i pe mâna mea, Doamne! Mihail se apropie, întinde mâna să-i scoată bolovanul din spinare. Ce vrai?! se răstește Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-și facă mendrele... Eu scrâșneam din dinți, îmi mușcam limba și-mi repetam: "Cine vrea să fie mare, trebuie întâi, să se facă mic!". Și mic am fost până mi-am încropit, ușor-ușor, pe nesimțite, mi-am încropit o ceată de flăcăi, tot unu' și unu'. Și... și când m-am simțit tare pe putere, în "Sfatul cel Mare al Țării" am strigat de-au zdrăngănit și zidurile: "Ajunge!!! Ajunge cu jaful și cu batjocura!! Un pătrar de veac v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu palmele, cu fruntea. Să trăiască Domnul Ștefan!! Să trăiască!!... În două săptămâni, buciumele vor suna "adunarea"! Toader își șterge lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du-te cu ei! Nu vă răzlețiți! Adunați-vă în cete! Țineți aproape! Loviți-i! În jaf, ei se răspândesc în haite mici. Vânați-i ca pe jivine! Mihaile! Orânduiești cetele!... Eu, cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două săptămâni, să-i spulberăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du-te cu ei! Nu vă răzlețiți! Adunați-vă în cete! Țineți aproape! Loviți-i! În jaf, ei se răspândesc în haite mici. Vânați-i ca pe jivine! Mihaile! Orânduiești cetele!... Eu, cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două săptămâni, să-i spulberăm, să aruncăm tătărimea peste Nistru! Și-apoi, ca o furtună, ne repezim la Dunăre! Poate mai apucăm turcimea bălăcindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]