3,834 matches
-
Oasăle la fluierari,/ Mațăle la strunari,/ Unghele la păhărari,/ Bălegar la grădinari./ El nimica nu-ș luară/ Luă limba ș-un rărunchi/ În basma lenvăluiară” (Costache-Negri - Galați). Diferența între cerb și ciută este cea dintre animalul ghid și animalul belșug. Sacrificarea cerbului denotă simbioza eroină - vânat, în timp ce împărțirea ciutei construiește o „societate”, nu doar o imagine în miniatură a cosmosului: „Cu cita m-alăturai/ În subsuoară mi-o luai./ Pe mal negru o-aruncai,/ Îngenunchi d-o-ngenunghiai./ Dădui sânge câmpului,/ Iar pielea târgului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarele, atributele divine și calitățile preluate de la o specie sacră indică adevăratul motiv al incursiunii eroice, înfruntarea fiarei distructive nefiind altceva decât modalitatea de obținere a miresei ideale. O altă voce autoritară aparține unui animal subsumat și el simbolisticii solare. Cerbul ce provoacă revărsarea apelor i se adresează flăcăului, pentru a marca simbolic începutul de lume: „Intră-n râu și până-n brâu/ Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să mă tragi./ Voinea bine-l d-ascultară” (Mlăceni - Vâlcea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroului îl face pe cal să suporte efectul duratei și forma în care este găsit devine metafora universului vlăguit: „cum a-mbătrânit tată-tău, așa am îmbătrânit și eu”, „un cal răpciugos și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colinde și urmărirea nupțială este drumul invers pe care îl parcurge eroul. Dacă în textele rituale de iarnă tânărul părăsea spațiul cosmic și intra întotdeauna pe drumul accesibil doar ezoteric, „Și-n sus că pleca,/ Pe munți se urca,/ Pe cerb că vedea” (București), în orațiile de nuntă traseul iese din neant și intră pe tărâmul uman, social: „Ș-am pornit la vânătoare./ Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoavele au căzut./ Atunci ne
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
geografia umană, face să transpară gestul imediat următor inițierii. „Satele cu fetele”, la fel cu „horile de fete mari”, marchează atât reînscrierea în uman și acceptarea în societate, cât și alegerea miresei. Când vine de pe tărâmul celălalt, unde a săgetat cerbul sau a tăiat capul șarpelui, drumul eroului duce irevocabil spre aleasa lui. Traseul inițiatic nu este complet în absența miresei, funcția revelațiilor sacre este de a face cuplul să zămislească sub influența puterilor mitice și astfel să contamineze lumea cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
condiționate de mâncare, postura lui nefirească la ospăț atrăgând atenția că ne aflăm la începutul unui rit inițiatic. Neofitul se purifică de substanțele viscerale și începe pregătirea fizică pentru cuminecarea din animalul totem, pe care îl întrupează peștele uriaș sau cerbul în colinde. Valoarea sacră a hranei vine din primordialitatea ei, din faptul că a fost prima mesă a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a fost subliniată în repetate rânduri de Mircea Eliade
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de mai multe ori pe zi, ursul trăiește mult. * Cel mai bun tunelist este cârtița. * Melcul și racul nu se iau la întrecere, pentru că ei merg în sensuri diferite. * Omul de la cocostârc a învățat să bată toaca. * De frica vânătorilor, cerbul și-a pus coarne și s-a travestit în copac. * De frica vrăbiilor, ciorile umblă în cârduri. * Privighetorile sunt fete care nu au vrut să se mărite. * Pasărea de gripă aviară piere. * Albina nu atacă decât în legitimă apărare. * Țânțarul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
aceea măreață a Cernei, înconjurată de versanți înalți de peste 300 m, toate sunetele se auzeau ciudat, cu un fel de ecou care se prelingea peste vale până departe. Ne tot dădeam cu părerea ce poate fi, poate un muget de cerb, sau de alt animal sălbatic, un geamăt de durere...... Am ajuns într-un loc unde Cerna se prelingea chiar pe lângă drum cu vreo 5-6 metri mai jos, pe lângă un zid de sprijin, astfel că de pe drum te puteai uita în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun mistuit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun mistuit și timp de pierdut. Când, iată că trece pe dinaintea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială la inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
exigențe: autoritate, invulnerabilitate, forță, noblețe, spiritualitate înaltă, puritate și tenacitate. Care putea fi semnificantul potrivit? Dar sursa care l-a inspirat? Din păcate, răspunsurile categorice nu se pot formula aici... Bovideu, deci bour, zimbru, taur, buhai, bou, cine știe? Cervideu cerb, căprioară ori țap? Ori poate făpturi fabuloase ca inorogul, țapricornul sau capricornul, în care se pot îngemăna atâtea calități? Zestrea de semnificație e fiecăruia este impresionantă. Bourul(Bos taurus primigenius L), zimbrul (Bison bonasus L.), niște bovidee sălbatice și taurul
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
profilează pe eternitate, pe orizonturi conceptuale. în sigiliu, conspectul este pur interior visceral.” (p. 174). E “exaltare “în scut și “amploare” , “adâncime” în pecete.Un sigiliu”pecetluia”, “înnoda într-un punct vital începutul și sfârșitul unei deveniri”.(p.174) Efigia cerbului despărțit de capul așezat mai sus, simetric, totem înscris într-un trifoi și încadrat între 3 stele - deci în Scutul lui David și în Pecetea lui Solomon, comunică “imaginea macrocosmosului”, dualitatea Foc - Apă, tainele numelor și ale numerelor sacre. în
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
capul așezat mai sus, simetric, totem înscris într-un trifoi și încadrat între 3 stele - deci în Scutul lui David și în Pecetea lui Solomon, comunică “imaginea macrocosmosului”, dualitatea Foc - Apă, tainele numelor și ale numerelor sacre. în limbaj alchimic, cerbul fugar și crucea pe care o poartă între coarne semnifică 2 procese care duc la Renovatio Mundi - “volatilizarea fixului” și “fixarea volatilului”, identificarea cerbului cu Mercur fiind explicată prin labilitatea sa, prin funcțiile psihopompă și cosmică. Pentru Vasile Lovinescu, Cerbul
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Solomon, comunică “imaginea macrocosmosului”, dualitatea Foc - Apă, tainele numelor și ale numerelor sacre. în limbaj alchimic, cerbul fugar și crucea pe care o poartă între coarne semnifică 2 procese care duc la Renovatio Mundi - “volatilizarea fixului” și “fixarea volatilului”, identificarea cerbului cu Mercur fiind explicată prin labilitatea sa, prin funcțiile psihopompă și cosmică. Pentru Vasile Lovinescu, Cerbul și Bourul sunt arhetipuri coplementare. Există o identitate de fond între marile mituri si legende ale taurologiei. Legenda vânătorii lui Dragoș e sacrificarea Taurului
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
cerbul fugar și crucea pe care o poartă între coarne semnifică 2 procese care duc la Renovatio Mundi - “volatilizarea fixului” și “fixarea volatilului”, identificarea cerbului cu Mercur fiind explicată prin labilitatea sa, prin funcțiile psihopompă și cosmică. Pentru Vasile Lovinescu, Cerbul și Bourul sunt arhetipuri coplementare. Există o identitate de fond între marile mituri si legende ale taurologiei. Legenda vânătorii lui Dragoș e sacrificarea Taurului Primordial de către Mithra, a lui Seth de către Horus, act al regenerării Arborelui Lumii, care înscrie microcosmosului
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
să ne întoarcem la „opincă”, ca să nu pățim ca viceprimarul din Harghita. Și aici se manifestă ingeniozitatea „băieților inteligenți”, mai ales în domeniul Tradiției. O verișoară din Brașov, acum 40-45 de ani, a făcut mare nuntă „cu dar” la Restaurantul Cerbul Carpatin, mirele fiind ajutat substanțial de tot personalul restaurantului (era și el ospătar profesionist), după care, acesta a dispărut cu banii, și dus a fost. Am cunoscut (am fost mulți ani lăutar la nunți), cazuri când nunta cu dar se
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
milostiv al rumânilor și să te ospătezi cu el, călugărește, din merindele tale, roșii și ardei grași, săltând veseli În răcoarea apei, Între pietre adunate la mal, ca să-i mâncați cu brânză, usturoi și ceapă verde, adă pându-vă apoi ca cerbii, Îngenuncheați deasupra apei, În unda căreia, vesel, joacă albastrul cerului. Sau, În sfârșit, poposind și lenevind prin dumbrăvi alese cu grijă și din Îndemnurile păgâne ale inimii celei date la rele și Înțeleasă, ele Înde ele, cu cea a femeii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le-a pus pe perete, lângă icoane) Numai la urmă, când să-l condamne, apoi de-acuma nu mai aveam ață, am destrămat colțuni, tot, și am făcut amintiri. Acolo este anul scris. Când l-a judecat i-am pus Cerbul în mână, să fie tare ca pământul. Iacătă-o! Mărul, când am fost la Ilie. Să fac amintiri! Să facem amintiri! „Superbe cuvinte și fapte ale mamei eroului Ilie Ilașcu, cutremurător să stai, să asculți, să poți pătrunde trăirile sale
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
rândunelele, care an de an își făceau cuib în fața ușii, n-au mai venit să scoată pui, de la plecarea în neființă a măicuței Natalia. în casă totul rămăsese așa cum rânduise îndurerata mamă, cu busuioc sfințit la icoane, ceașca pentru împărtășanie, cerbul, să fie tare ca pământul, „tare ca cerbul”, toate acele cusături ale mamei, rămase frumos prinse de perete în așteptarea fiului. Ilie Ilașcu a intrat plângând, sfios ca un copil, și tot plângând a ieșit din casă. De la casa părintească
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în fața ușii, n-au mai venit să scoată pui, de la plecarea în neființă a măicuței Natalia. în casă totul rămăsese așa cum rânduise îndurerata mamă, cu busuioc sfințit la icoane, ceașca pentru împărtășanie, cerbul, să fie tare ca pământul, „tare ca cerbul”, toate acele cusături ale mamei, rămase frumos prinse de perete în așteptarea fiului. Ilie Ilașcu a intrat plângând, sfios ca un copil, și tot plângând a ieșit din casă. De la casa părintească am revenit pe jos la cimitir, unde s-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Își făcu loc un moment ciudat de liniște. CÎnd am plecat să adunăm morții, după prima serie de focuri, nu mai era nimeni pe autostradă...“ Imaginarul e plin deopotrivă de abundența și de liniștea lumii văzute: „Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
stînci, dar am scăpat nevătămați.“ Aceste aventuri de tinerețe - străbătute de veselie, umor și de o ironie Îndreptată adesea către sine - sînt În căutarea spiritului peisajului, și nu numai a decorului. Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului: „Mergeam Încet, ca să nu tulburăm pacea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ CÎnd notează „Amîndoi așteptam duminica [și grătarul] cu un fel de devoțiune religioasă“, Che nu scrie cu sarcasmul pe care Îl dedică de obicei subiectelor religioase. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
atît de ascuțit, Încît vedeam prăpăstii la fiecare pas. După o eternitate de mers prin noroi, am recunoscut pîrÎul care se vărsa În Carrué, iar copacii au dispărut aproape instantaneu și am ajuns pe teren drept. Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ceaușescu. Așa a ajuns vânătoarea un sport al activiștilor, un soi de activitate de partid forestieră. Chiar și ștăbuleții celor mai prăpădite târguri de provincie mergeau la vânătoare. Când, odată, la Timișoara, unul dintre granguri, scârbit de viață, în loc de un cerb a pândit în pădure momentul când se afla singur și și-a tras un glonț în gură, „casa de hârtii“ a ziarului local a publicat știrea că ar fi murit în urma unui tragic accident de vânătoare. Prietenii mei și cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]