2,820 matches
-
generală. De ce ne verificați, doar ne cunoașteți?! Așa am primit ordin. E vorba ca Guvernul să trimită niște ajutoare sub formă de alimente și Primăria vrea să știe exact câte ajutoare să ceară. Dar Guvernul de unde primește ajutoarele astea? Ei, cică de la americani. Și vin americanii la noi??? Așa se zice... In scurt timp, informația a prins contur sub forma unei lozinci sau a unui slogan care era rostit mai tare sau mai încet pe străzile târgului: "Vin americanii!!!". Sintagma aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
reîntorcându-se la psalmii poeziei care/ în egală măsură merg spre zeu și/ spre om efemer acesta/ stârpitor de singurătate prin harul ctitoritului/ oarecum mai norocos decât zeii noștri de tranziție la/ ei înșiși/ nepreocupați de evoluție ci de/ statornicie cică preocupați drept clișeu multiplicat la/ xeroxul albastru al Cerului. Auzi-mi ruga/ și iartă-mă pre mine maculatul că/ te-am decretat Sfinte drept părinte proteguitor al/ merituoasei dar nedreptățitei Poezii Române în care/ îndrăznesc să cred că se află
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
contribuit ca redactor și colaborator asiduu, prestigiul crescând de care ea s-a bucurat, a acționat nu mă îndoiesc ca un stimulent la autodepășire pentru tinerii aspiranți la afirmare, care ne înconjurau. A.B.În anul 1970 vă apărea volumul Cică niște cronicari..., care reprezintă în esență rolul activității de cronicar la "Tomis". În acest volum s-a spus ați intenționat să demonstrați "relativismul actului critic". Poate vreți să comentați această apreciere? Îl recunosc și pe întuneric pe Marian Popa, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cronicarului literar și nu de critica de tip eseistic sau hermeneutic pe marginea unor respectabile opere intrate în patrimoniul obștesc, care pot suporta la nevoie (cu necesară doză de stoicism) interpretări mai aparte, nu o dată tributare hedonismului. Cronicile adunate în Cică niște cronicari... au urmărit să fie: un tablou mai obiectiv, prin mijlocirea comentatorilor la cărți, de oarecare răsunet, despre actualitatea literară a acelui moment anii '60, de deosebită efervescență în planul afirmării. Or, în acei ani, manifestările de subiectivism și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cameră ca redacție. Zic : „Luați mași‑ nile de scris și duceți-le acasă, dispăreți, lăsați locul gol“. țin minte și acum că a ieșit președintele provizoriu al Consiliului Județean, domnul Solcanu, și foarte mieros și ipocrit, că doar noi făcuserăm, cică, Revoluția împreună... V.A. : El ce era ? Profesor de istorie ? A.M.P. : El era o persoană complet obscură, despre care nu știu cum de a găsit extraordinarul curaj - plus stația de amplificare complet instalată - ca la cinci minute după fuga lui Ceaușescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de a lămuri încă o dată faptul că nu a încercat niciodată să izgonească din "patrimoniu" pe Sadoveanu, G. Călinescu, Arghezi, Mihail Ralea etc., ci doar a-i prezenta și cu marile lor umbre de colaboratori fervenți ai bolșevismului, se explicitează: "Cică niște cronicari (ca să spun așa) se pun de-a curmezișul istoriei. Pentru ei și pentru voința lor de "totalitate", operele lui Sadoveanu, Arghezi, Călinescu nu pot fi primite decît în integralitatea lor. Astfel, cronicarii noștri devin niște apologeți-fără-voie ai totalitarismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
minunile materiale cele mai fantastice le admitem), în stare să facă lucrul acesta de neconceput: să ierte. Pe de altă parte, întocmai ca domnul Perrichon (poartă pică celui care l-a scos din prăpastie, îl adoră pe cel pe care, cică, l-a scos el din prăpastie), îi iubim foarte puțin pe cei care ne-au scăpat dintr-o scîrbă, o belea; îi iubim însă, cu drag, pe cei cărora am avut prilejul să le venim în ajutor, să le dovedim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îngheață „mireanul”, izvorul tenebrelor care tulbură lumea fiind intangibil pentru profani. Mezinul știe unde să găsească bestia supremă și poate să îi curme răutatea. De un umor ingenuu este portretul mamei drăcoaice dintr-un basm cules în Chirculești, Giurgiu: „că cică și la draci tot muierile sunt mai ale dracului, și-i cârpesc câte o dată de te miri, draci sunt ăia or ce sunt”. Supremația infernală a feminității materne rezidă în capacitatea ei de zămislire a răului, gineceul conține atât puterile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
animal mirific, capabil să eclipseze astrul a cărui transfigurare este: „Trupul lui, cât era de mare, era numai și numai de aur, de strălucea să-ți ia vederile. Soarele rămăsese pe lângă el ca stelele cele mici pe lângă soare, iar coarnele cică i-ar fi fost lungi și pline de ramuri, și pe coarne și pe toată rămurica cică erau semănate pietre nestimate de sclipeau de o minune; iar de la vârful unui corn la ălâlalt s-a fi cumpănit încetișor de acolo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numai și numai de aur, de strălucea să-ți ia vederile. Soarele rămăsese pe lângă el ca stelele cele mici pe lângă soare, iar coarnele cică i-ar fi fost lungi și pline de ramuri, și pe coarne și pe toată rămurica cică erau semănate pietre nestimate de sclipeau de o minune; iar de la vârful unui corn la ălâlalt s-a fi cumpănit încetișor de acolo până acolo un leagăn împletit numai din fire de mătase”. Transformarea totemică are un plus magic, ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întâlnită în unele legende, spre exemplu cea tipologizată de Tony Brill la numărul 10077A, Soarele și Luna erau frați, din care aflăm: „Înainte de a fi oameni pe pământ, Luna era o fecioară foarte frumoasă”. Poveștile antropomorfizează și ele aștrii vieții: „cică soarele nu lumina lumea ca acum, ci era un împărat puternic, om și el ca toți oamenii la trup, iar capul îi era din aur. Unde se ducea, toate strălucea împrejuru-i cu o lumină orbitoare”. Sora lui, numită în text
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcut din traverse și acoperit cu pământ în gara Dolhasca, județul Suceava ca vai de lume. Dumitru Mihailescu s-a dus picher la Sabasa, tot județul Suceava. Și un criminal 1-a bătut de i s-a tras moartea, că cică ar fi trăind cu soția lui. Iar picherul Vlahuță s-a călugărit cu numele de Nectarie Vlahuță, [14] dar trăia foarte năcăjit la mănăstirea Neamț din județul Neamț. Pe toți aceștia i-am cunoscut și m-au cunoscut. Țin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ani a născut pe Marița în casa în care trăiesc eu acum, în odaia din sus, spre apus. Bunica Ancuța i-a așternut un țol jos. Și mama se văicăra de durerile facerii, care-s alăturea cu moartea și eu cică am zis: "Mai face mama un drac"?. Vasile Șandru cel bătrân, era venit din Transilvania. Și a avut feciori pe: Iordachi Șandru care a fost pădurar dar n-a fost rău, pe Grigore Șandru, mare și priceput meșter, că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
era așa de aspru și nesuferit, Doamna lui Doamna institutoare Maria Neculcea era, numai bunatate și multă voie bună și cu elevele și cu orice om. Vorbea foarte frumos și cu multă bună voință da lămuriri ori cui cerea. Ea cică a fost fiica unui Domn Constantin Ciornei din Pașcani. A fost dintr-o familie de oameni nobili și de aceia și ea era foarte bună la suflet. Mă cerea la căpitan și mă punea să scriu, sau să trec note
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
săteni, un țarc ca să nu-i mănânce vitele satului fân. Și cu el am venit acasă. Și când am ajuns la poartă un băiat s-a dus și a spus în casă: "tata cu domnu Rădășanu la poartă". Și atunci cică s-a gândit Eugenia: "amu nu mai vine degeaba." După cum a și fost. A doua zi a venit Costică Tacu și cu Maria în sus la părinți. Și când să plecăm în jos la școală, am rugat-o pe Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mia aceea n-a avut-o și a împrumutat-o de la un cumnat al său cari era crâșmar Todiriță Vasiliu-Cărășină, care ținea în căsătorie pe Marița, sora preotului Vasiliu, o femee foarte frumoasă și foarte deșteaptă și răzbătătoare. Și eu cică m-am înroșit și-am zis tati: "Tată aici nu suntem în târgul vitelor. Părintele dă domnișoarei cât poate da și el da". Și preuteasa s-a dus în casă și a spus: "Omul ista care vrea să te ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-o muritoare de foame cu un băiat și o fetiță. Și el s-a însurat din nou cu cucoana Catinca, sora profesorului Gh. Bogdan-Duică [79] de la Mercurea-Ciuc din Ardeal. Cu care a avut mai mulți copii dar nu deștepți. Și cică un profesor i-ar fi spus lui Iorga: "Ce cap ai Dta și copiii...". Și Iorga i-ar fi răspuns: Păi i-am făcut cu capu ista ? Băiatul lui Iorga de la soția dintâi Maria, a ajuns maior de stat major
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vrea să-i vândă o bucată de pământ el vorbea cu niște țigani cei mai răi și bătăuși, le da 2-3 litri de rachiu de-l bătea să-l omoare, el era dus atunci din crâșmă și apoi venea și cică îl scotea pe țăran de la țigani. * Pe un ficior al moșieriței Luxița Paladi l-am văzut scăldându-se în râul Moldova într-o mare adâncime și înnota f.bine și frumos, va fi avut 25 ani. Trăia la Paris, vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am despărțit de el pentru totdeauna. I.Mitru nu era așa de rău, dar omul la mânie cade în nebunie ! Așa că directorul l-a băgat în mormânt pe acest odor de elev cu suflet de înger. În vara anului 1902, cică am făcut o excursie de 2 zile. M-a chemat Dumitru Savinescu, colegu meu de clasă și de bancă și mare hoț și suflet rău ficioru preotului V.Savinescu din satu Dumbrăvița comuna Fântâna Mare, județul Suceava și împreună cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
femeia nimfomană, femeia pasiune, ce mai, femeia trăsnet. Sunt convins că încă și acum, după ce-am redat-o cititorilor, mai stă culcușită în sufletul meu, adeseori mă ghiontește, în ultimul timp a început să mă ia și la mișto, cică aș fi deja boșorog. Uite, sufletul unui poet trebuie să stocheze și imaginea unei astfel de femei, prea ne-am obișnuit să vedem dragostea numai în roz-bombon, cred că și cititorii sunt obosiți de "siropisme", nu mai pot îngurgita numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la adevăr. Nu cred în "fracturiștii" de azi, tocmai pentru că au această miză falsă: sinceritatea. Nici în "poezia utilitară", pentru că poezia nu trebuie să concureze publicitatea. Poezia, marea poezie din toate timpurile, a fost (și va rămîne) artă a cuvântului. Cică peste vreo sută de ani se va trăi într-o Europă globalizată, s-ar putea ca întreg continentul să se numească Statele Unite ale Europei (SUE). Limba de circulație va fi, să zicem, engleza. Ce crezi că se va întâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ceea ce e derutant, în cazul lui Al. Cistelecan, e că de biografia lui e legat un debut în poezie, undeva prin unul din ultimele decenii ale mileniului trecut. Regretatul Radu Săplăcan mă îmbogățise, cândva, cu o anecdotă despre Al. Cistelecan. Cică erau mai mulți scriitori, tot în mileniul trecut, într-o crâșmă din Cluj. La masa lor, zgomotoasă, a venit un puști și a cântat diverse cânticele, a recitat poezii... Cică unul dintre ei l-a întrebat, ca din întâmplare: "Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Săplăcan mă îmbogățise, cândva, cu o anecdotă despre Al. Cistelecan. Cică erau mai mulți scriitori, tot în mileniul trecut, într-o crâșmă din Cluj. La masa lor, zgomotoasă, a venit un puști și a cântat diverse cânticele, a recitat poezii... Cică unul dintre ei l-a întrebat, ca din întâmplare: "Dar o poezie de Al. Cistelecan poți să ne spui?". "Cum să nu? a răspuns puștiul, vă spun două poezii publicate de Al. Cistelecan în "Echinox", prin 1973...! Dar cine nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
seamă în lumea universitară ieșeană... E greu de spus ce se va întâmpla cu poezia în această nouă lume. În fond, într-o societate de consum, poate că arta ar trebui să renunțe la orgoliul de a dura în timp... Cică peste vreo sută de ani se va trăi într-o Europă globalizată, s-ar putea ca întreg continentul să se numească Statele Unite ale Europei (SUE). Limba de circulație va fi, să zicem, engleza. Ce crezi că se va întâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ciocoism, nepăsare și, în altă parte, sărăcie lucie... Devii de stânga. Mai comunist decât comuniștii. Un idealist. Dacă nu Marx, atunci Iisus. Trăim vremuri în care totul pare să se subsumeze scopului. Crezi că literatura a scăpat de această desfigurare? Cică Nichita Stănescu i-a spus unui amic care îi vorbea de lipsa de caracter și de grobianismul unui activist al vremii: Lasă-l, bătrâne! El va fi ministru toată viața, noi vom fi poeți toată moartea!". Mai e scriitorul român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]