27,125 matches
-
rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile lumii s-au zăvorât ca-ntr-o duminică fără rugăciune. Haide, spune-mi ceva... doar o vorbă și nu mă lăsa Înfrigurată În miezul atâtor nedumeriri ce-și arată colții! E lună plină. Mâine, cu litere Îngropate În minciună, se va scrie că iubirea noastră a fost cumpărată cu bănuți de aur, Într-o noapte albă ca o foaie de hârtie... pătată cu lacrimi, cu lacrimi... 7 oct.2013 Ultima
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă ascund la infinit sub o mască de sticlă... M-am privit În oglinda mică, așezată Într-un suport metalic, pe care o țineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palidă, aveam cearcăne În jurul ochilor și câteva cute ușor adâncite În colțul gurii. Am ridicat ochi și copacul din fața geamului m-a Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă cu care m-a obișnuit În fiecare dimineață - devenind „confidentul” meu cel mai de preț și mai statornic... Lipsit de podoaba verde, acum În prag
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
parte de ceva mai bun. Soțul ei, Gheorghe (parcă și numele avea ceva de spus În toată povestea), era un bărbat bine legat, blond, cu ochi albaștri, care te captivau... cu chipul proaspăt și trandafiriu, un zâmbet mereu pregătit În colțul gurii și o oarecare timiditate În vorbire. Părea Întruchiparea perfectă a bunătății și armoniei, dar viața trăită alături de el avea să demonstreze contrariul. După apariția primului copil, un băiat dolofan și frumos ca un Îngeraș, a Început să frecventeze tot
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care ține musai să vadă “Minunea asta”! Nu de alta, dar sunt sătulă de bârfele lor și eu nu-mi mai văd capul de necazuri și suferință. În timp ce mama cugeta atât de profund, eu, vie fiind, am Început să “molfăi “colțul unui șervet din cânepă cu care Îmi acoperise fața. “Copii foarte mici trebuie să doarmă mult” și pentru asta cel mai bun somnifer și la Îndemână era Întunericul. „Cu cât mai Întuneric, cu atât mai bine!” ofta mama, sperând că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mama, care se căina mereu și se Întreba: ”De unde Doamne, să fac rost de atâta mâncare?!” Și credeți voi că aceste făpturi făceau cea mai mare gălăgie? Greșit! Total greșit. La casa noastră, cel mai tare urla săracia. Pe la toate colțurile dădeai peste ea. Cel mai acut Își făcea simțită prezența atunci când blestematul de vânt Își vâra coada pe sub pragul ușii și prin geamurile sparte din greșeală cu pietre. Ce să-i faci! Asta e viața. Copiii au nevoie și de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai agresiv era În nopțile când venea acasă pe mai multe cărări, nu pentru că rătăcise drumulmotivul era cu totul altul. Nu putea scăpa de câțiva prieteni insistenți care l invitau să-și Înece amarul În câteva pahare, la cârciuma din colț. Mama se ascundea repede sub pat, lăsându-ne pe noi În voia sorții! Creaturi mici, dar instinctul de conservare ne avertiza că e mai bine să păstrăm țipetele pentru o ocazie mai potrivită! Noaptea se așternea peste toate aceste Întâmplări
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
peste cap! Într-o bună zi am să fug În celălalt capăt de lume, numai să nu vă mai aud, să scap de această nenorocită de sărăcie. Și, cât ținea ziulica, blestema și plângea, ștergându-și lacrimile pe ascuns, cu colțurile basmalei Înflorate. Biata de ea! Nu știu cine este de vină pentru toată suferința, pentru toate necazurile din viața ei. Mult prea multă nefericire și sărăcie la o singură casă. Dracu să-i ia pe toți sfinții și demagogii care sfătuiau femeile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Încă din prima clipă a luat contact cu viața. A Învățat primii pași cu teamă și emoție. Văzând că drumurile sunt mult prea aglomerate, a mărit pasul. La un moment dat cineva a dorit s-o cunoască. Aștepta Într-un colț mai ferit de ochiul lumii, cu Încântare și speranță. Prezentările s-au făcut În mare grabă, fiecare fiind prins Într-o cursă din care nu se putea opri. Momentul ce s-a crezut Înflăcărat s-a stins Încet, lăsând loc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mobil. Un prieten bun dorea nespus de mult să fie primul care intră În posesia acestei cărți! Am stabilit o intâlnire În aproximativ jumătate de oră, În fața magazinului Moldova. Ajunsă aici cu cărțile Înghesuite În două “trăiști” miam găsit un colț mai ferit unde să pot aștepta fără să fiu Îmbrâncită de cei care, Într-o haotică mișcare, căutau, cumpărau, cărau... daruri pentru apropiatul crăciun! Afară era un ger care Îți spulbera orice urmă de plăcere, făcând să-ți Înghețe chiar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și folosite de ai mei doar la ocazii speciale. M-au Îmbrățișat pe rând, cu căldură și dăruire, fiecare spunându-mi o vorbă bună, o mică glumă... Îi ascultam, dar nu-i auzeam. Îi priveam cu un ușor zâmbet În colțul gurii. Aproape că nu-i vedeam, păreau doar niște umbre În mișcare care scoteau niște sunete ciudate sau mai degrabă niște gemete Înfundate, căutând mereu ceva... o rază de lumină... Dintr-o dată, În această confuzie de gânduri mi-a apărut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rost de unele cărțulii de rugăciuni și repetam ori de câte ori se ivea un timp disponibil. Mama, săraca, nu avea timp să-și odihnească picioarele de atâta treabă cât era de făcut pe lângă casă. Cu toate acestea, atunci când se așeza pe un colț de pat, mă chema cu cărticica și Îmi punea unele Întrebări. Cu o săptămână Înainte de „sfânta Împărtășanie” trebuia să dăm și un examen. Părintele programa câte patru-cinci copii ( după amiază) și fiecare trebuia să răspundă la zece Întrebări, toate din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cineva aproape, să te poți „sprijini” pe cineva! 6. Au rulat câteva videoclipuri, și, desigur, cel În care sunt prezentați cei 73 de poeți cuprinși În paginile antologiei. „Artă sfâșiată...” ( gânduri...) Prin intermediul poeziei am reușit să cunosc poeți din toate colțurile țării, dar și din diaspora. Scrierea lor a necesitat “sfâșiere”, nopți albe, peregrinare prin labirintul propriului Sine, neliniști duse până la “strigăt” și agonie... singurătăți “everestice”, sufletul lor, luminând ca un rug În nopțile smolite . Volumul s-a bucurat de o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de faptul că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mult decât ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri la suprafață, din care rezultă resturi menajere care ajung În prăpastia fără fund a săracilor. Aceștia, Învrăjbiți și flămânzi, cercetează atent fiecare colț al prăpăstiei În speranța de a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu toată forța, Împotriva legilor gravitației. Mai apoi, nu după multă vreme, când te cuprinde deznădejdea, toate energiile sunt absorbite de aceleași legi care guvernează universul. Poți sta de-a curmezișul În calea lor? Deziluziile, da, deziluziile așteaptă la fiecare colț lăsat nepăzit și, când te aștepți mai puțin, brusc se reped asupra ta și te ștrangulează cu frânghia timpului În care ai crezut. Și mă Întreb: de ce aud lupii urlând, noapte de noapte, la poarta timpului meu? N-aștept un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-atât Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid a Început să-ți bată la gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș dori să mă pierd În ființa ta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
hoinăream pe străzi. Umblam fără țintă, obosită, flămândă și dezamăgită. Și tot mergând, mi-am amintit de adresa unei verișoare. Întrebând din om În om despre strada respectivă, am reușit s-o găsesc. Nu-mi trebuia absolut nimic, decât un colț unde să-mi așez capul și sămi adun gândurile. A doua zi, după Întâlnirea cu d-l Director B., am stabilit să revin la unitate, În cel mult o săptămână. În acest scurt timp, se adunaseră În sufletul meu atâtea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
băut cafea. Nu-mi era foame, nu-mi era somn. La un moment dat, organismul a cedat. Începuse să se instaleze o frică Îngrozitoare. Îmi era frică de oameni, frică de moarte, frică de viață. Depresia mă pândea la fiecare colț. Simțindu-mă din ce În ce mai slăbită, un gând palid, abia reușind să prindă contur, mă Îndemna să mănânc ceva... Nu aveam mare lucru prin casă, așa că am fost nevoită să ies În oraș, și asta doar după ora 22.00, ca nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. De ceva vreme mă gândeam la o altă modalitate prin care să pun În valoare acest eveniment, și anume, să „scot poezia În stradă”... „Cum să faci așa ceva?” Spuneau unii și alții, cârtitori pe la colțuri... „O voi face!”Am dezbătut subiectul cu prof. Valeria C. de la Colegiul Tehnic Unirea. Mai Întâi, m-a ascultat, dar umbrele Îndoielii și-au făcut apariția silențios, așteptând să prindă clipa renunțării. Citeam pe fața ei ca Într-o carte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pilota introdusă În cearceaful plic. Celălalt pat era acoperit cu o husă mătăsoasă, de culoare albastru deschis, având cusute din loc În loc, Într-o nuanță mai Închisă, câteva floricele. Fața de pernă, de culoare albă, avea aplicată la unul din colțuri, o broderie În formă de triunghi, lucrată la mașină, cu câteva floricele bleo-verzui, cusute cu o mătase lucioasă. Nici nu-ți venea să te atingi de pernă, ca nu cumva să strici acest ornament delicat și discret. Pe peretele de lângă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
meu, constatam că rănile Înfloresc precum trandafirii; de la alb până la roșu-grena. Desigur, am și râs de micile povestioare improvizate și imaginate, În străfulgerarea unei clipe. Imposibil de adus timpul Înapoi și de făcut să dispară urma fiecărei cicatrici lăsate de colții fiecărei zile trecute. Imposibil! Să revenim la viața mănăstirească. Cu pași repezi, se apropia și ziua când trebuia să mă Întorc acasă. Parcă aș fi dorit să mai rămân. „De ce-aș mai fi rămas”... cum spune Minulescu. Trandafirii Îmi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să învețe, ci doar să știe a duce mai departe ceea ce aveau. Construise și casă nouă, alături de cea veche pentru feciorul său. Era una dintre cele mai frumoase case din sat, cum se făceau pe atunci, înfrumusețată cu oglinzi pe la colțuri, pe la uși și pe la geamuri. - Ce-ți lipsește ție, măi băiete? Ce să cauți tu la Chișinău? Nu vezi câți bani fac tractoriștii în colhoz? Ce n-au ei? Fă-te și tu tractorist și vei trăi ca împăratul. Caută
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din comună. Eram douăzeci de femei (numai femei - acesta a fost consemnul care a intrigat și a indignat la vremea respectivă populația masculină a comunității) în cancelaria mică a școlii, femei provenind - cum aveam să aflu mai târziu - din toate colțurile țării, de la Constanța până în Maramureș. Veniseră la întâlnire îmboldite de curiozitate, știind că TM 10 ELF-ul parcat în fața școlii însemna «mișcări de trupe» și noutăți în sat, noutăți pe care fuseseră flatate să afle că erau doar pentru ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Mulțumesc familiei Roca (Liana și George) pentru îmbelșugatele lor prânzuri și mai ales pentru înlesnirea de a călători nestingherită prin Sydney și împrejurimi. Mulțumesc maghiarei Ilona din Sydnei care mi-a prilejuit o călătorie extrem de interesantă până în cel mai îndepărtat colț al Sydney-ului. Mulțumesc Stelei Breazu, mama ambasadoarei României la Cambera, Manuela Vulpe, pentru primirea călduroasă de Ziua națională a României. Mulțumesc din toată inima lui: Ștefi, Joji, Rubi, Silviei, familiei Tohăneanu și tuturor românilor din Sydney și Melborne care m-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]