4,391 matches
-
Întorc brusc spre ochii ei, i-a aplecat ca și când ar fi citit Îndoiala mea; obrajii i s-au Înroșit, e aceasta o formă de a recunoaște involuntar când mă minte. Se Întâmplă că, atunci când o suspectez de minciună, i se colorează intens amândoi obrajii; ce spun, se pătează de un roșu Însângerat, sângele se aglomerează sub pielea fină a feței; o comprimă, parcă ar obliga-o să se retragă, să lase globulele acelea pulsând să irumpă-n afară și să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de turnesol, nu-mi dau nici un indiciu, mă trădează oare și ei, mă enervez la culme: „Unde ai fost, cu cine te-ai...?“. Mă Înfurii, ridic mâna s-o lovesc; ea râde, mă sfidează cu toată ființa. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noi. 27 mai 1965 (joi) O clipă, pictore... Ochii să mi-i faci de culoarea cerului În zori, când albastrul mai poartă Încă urme de-ntuneric, părul fă-mi-l lung și unduios la nesfârșit, asemenea valului de mare, sufletul colorează-mi-l alb și Îmbracă-mă-n el ca-n văl de mireasă. Iar pentru clip-aceea unică, pe care-am crezut-o Împlinire, pune negru. 28 mai 1965 (vineri) Așteaptă-mă la malul mării. Îmbracă-te Într-o cămașă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mie, de care nu se rușina; o făcea dinadins, să priceapă toată lumea; se uita doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme aproape (atunci, privea altfel spre mine; eu simțeam această nouă nuanță, fiindcă nu făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aranjat doar așa, pe fugă, nu se spălă pe cap, dar aplică la rădăcina părului puțină pudră de talc pentru copii, cu miros de lămâie, obținând astfel un efect de plete ondulate într-o dezordine sexy. Folosi o cremă hidratantă colorată în locul obișnuitului fond de ten pentru aspect perfect și se dădu pe pomeți cu puțin gloss înainte să se dea pe buze. Un strop de pudră sclipitoare în colțul ochilor — un truc învățat de la maică-sa de pe vremea când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și putea spune dintr-o privire dacă ar fi furat cineva o singură roșie. Din fericire, lungile șiruri de morminte din cimitirul alăturat Îi țineau departe. În afara beneficiilor nutritive, botanica era un subiect incitant. În dispensar, doctorul Ransome tăia și colora felioare de tulpini și rădăcini de plante, le monta sub microscopul doctorului Bowen și Îl punea pe Jim să deseneze sutele de celule și vase hrănitoare. Clasificarea plantelor era un Întreg univers de cuvinte; fiecare buruiană din lagăr avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aia, Îți spune turcu’, tu scrie acolo și scrii, și scrii, până se Închide sezonul. Ceaușescu se plimbă prin China și Coreea, oare ce-o să aducă acasă, precis ceva bun, precum bunica cândva când, venind de la târg, aducea turtă dulce colorată cu oglinjoară, nici un strop din apa mării nu ți-a atins pielea și banii câștigați Îi pierzi jumătate În noaptea plecării și jumătate ți-i fură o unguroaică bucătăreasă care zice că s-a Îndrăgostit de tine și dispare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ne facă să ne întoarcem înapoi. Sau are o surpriză pentru mine sub puloverul de cașmir de culoarea fildeșului? Poate că vrea să mă lase ea. Își ține paharul lipt de obraz, vinul se clatină ușor în transparența sticlei, îi colorează nasul și o parte din ochi. Ridic șervetul. Dedesubt se află o vedere: o imagine a vechiului Lyon, cu un bărbat și o femeie în costum popular stând în fața unei uși albastre. — Nu mi-ai expediat-o. — N-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bine. Mi-a respins mâna. Nu mai eram bărbatul ei. Mâna mea era mâna nimănui. Avea din nou chipul împietrit, golit de oricare din expresiile pe care i le cunoșteam. Cenușa zorilor îi intra în urechi, aluneca pe obrajii ei colorați de o sănătate falsă. Se afla în fața mea, dar dispăruse deja în viața ei. Distrată, anonimă, ca una din mâinile acelea umede care ne dau restul la piață. — Plec. — Te conduc. Nu-i nevoie. În timp ce se îndepărta, m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să ne certăm din cauza asta. Nu, nu să ne certăm, să ne contrazicem. Probabil a simțit că mă uitam la ea, pentru că și-a ridicat privirea. Ochii mei i-au întâlnit pe ai ei. Am văzut cum obrajii i se colorează. Mouschi e un băiat sau o fată? E un motan, Anne. Atunci mi-am dat seama. O amantă poate să își dea seama. O târfă poate să își dea seama. Dar o fată de treabă n-ar avea habar. Puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nici cea mai mică bănuială. Dimpotrivă. În decursul anilor ne obișnuiserăm să stăm uneori În pat după ce copiii adormeau și să citim Împreună reviste din care Învățam să facem lucruri pe care nu le știuserăm Înainte. Compromisul, considerația și concesia coloraseră viața noastră sexuală Într-o nuanță de maroniu mohorât. E adevărat, nu aveam prea multe subiecte de conversație. În fond, nu sunt prea interesată de ortopedie. Dar tăcerea nu ne era niciodată grea. Puteam să stăm o seară Întreagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îndesat, chipul deschis și bun, și părul ei minunat, lucios și moale ca mătasea. Fiecare bucățică de piele aflată la vedere era acoperită de pistrui. Probabil că și În locurile intime pistruii stăteau unul lângă altul. Farsa pigmenților care Îi coloraseră un ochi În verde și unul În maro nu-l amuză acum, ci Îi trezi mirare și chiar un fel de respect: și el s-ar fi putut naște cu o ureche de la mama sa și cealaltă de la tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șopârlele. De ce nu ar decide să le dedice lor, de-acum Înainte, chiar de mâine, viața sa, ca să le netezească drumul? Va lua asupra sa creșterea copilului. Va Învăța să gătească și să spele. Va ascuți În fiecare dimineață creioanele colorate de pe masa de desen. Va schimba din când În când banda la imprimanta calculatorului. Presupunând că aceasta avea o bandă. Așa, cu umilință, ca un soldat necunoscut, Își va aduce modesta contribuție la dezvoltarea propulsiei cu jet și la obținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Iar mâine e o nouă zi. În aceeași clipă Îl văzu pe Dimi Îngenuncheat pe covor, un copil bătrân, filosofic, Învârtind cu un singur deget globul pământesc enorm pe care Baruch Îl lumina pe dinăuntru cu un bec electric. Becul colora oceanele În albastru și pământul În auriu. Copilul părea absorbit, rupt de restul lumii, concentrându-se doar asupra a ceea ce făcea. Și Fima remarcă În sinea lui, așa cum cineva Își notează În memorie unde e locul unei valize sau unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se opaciza. Urmele tatei însă erau altfel, ele nu trădau doar o talpă adâncă de cauciuc, constând din romburi și cercuri bine reliefate care lăsau un fel de desene adânc întipărite. Urmele de pași ale tatei erau negre. Ele nu colorau zăpada și băltițele făcute pe podea cu resturi de pământ sau cu noroiul străzilor neasfaltate, ci cu funingine. Și W. se întoarse călcând apăsat înapoi pe esplanadă, cu privirea ațintită de-a lungul drumului murdar și plin de băltoace. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără să fiu observat de ea, din hol sau din sufragerie, pe acea străină care era mama mea, stând pe taburetul îmbrăcat în catifea, înconjurată de toate cutiile cu comorile trecutului ei, împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întipăriți în minte și în suflet și Marele Clopotar și Marele Venețian, uriașe piramide albe netezite, parcă, cu mistria. Și iată că dinspre dreapta, dedesubtul munților mărunți ai orizontului, cerul crăpă. Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întotdeauna; dar orașul nu avea de oferit nimic nou, la fel ca și conversația lui Norris. Scăpă de Jubileu În ultima clipă plecând la Bournemouth, luându-i cu el pe MacAlpine și Remingtonul, și petrecu acolo o perioadă relativ plăcută, colorată de amintiri melancolice legate de doi invalizi dragi, dispăruți, pe care Îi asocia cu stațiunea, Alice și Louis. Mergea mult pe bicicletă și Îi cumpără una și lui MacAlpine, pentru a avea companie (dacă o prezență tăcută se putea numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
conținutul celor două căni câte două degete de cafea în zăpadă, pun cănile jos, mă piș ca să le refac conținutul, în fiecare dintre ele atât cât este nevoie. Ce nu a încăput în căni rămâne între brazi, cât să se coloreze zăpada în galben, ceea ce nu poate fi decât bănuit. Acum chiar ninge și-mi acoperă urmele. Mă ia cu fierbințeală pe frigul ăsta. Sunt copleșit de ceva care se apropie de sentimentul de fericire. Șușoteli lăuntrice: ei da, or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar însemna să îi atribuim o altă religie. El scormonește. Ceea ce gândește el nu vrea să producă nici un citat. Doar pe dinafară a mai rămas câte ceva ce nu și-a pierdut culoarea: de pildă, pantalonii militari și canadiana americană căptușită, colorată în ruginiu. Căciula lui de lână - tot din dotările armatei americane - îl încălzește cu nuanța ei verde-oliv. Arată aproape ca un civil. Singură ranița a rămas cenușie, culoare de campanie. Pentru a putea fi eliberat, a trebuit să dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Göttingen, printre băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca stângă. Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă aflam în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grupuri, care stăteau pe niște podiumuri joase într-o ordine parcă întâmplătoare. Ele slujiseră, în decursul timpului, drept modele pentru naturile moarte pline de praf tipice ale lui Morandi, astfel încât urcioarele, sticlele și vazele adunate acolo, fiind în egală măsură colorate de un strat de praf gri-brun, lăsau să se bănuiască farmecul zgârcit al tablourilor maestrului. Acesta purta ochelari cu lentile rotunde și zâmbea, în vreme ce noi priveam uimiți ceea ce preceda și ceea ce rămânea din arta sa, pe care o admiram atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de vieți pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească în sensuri, toate dramele colorate peste ninsorile sufletului. Să nu te întristezi, între noapte și vis, să mai rămâi cu mine o clipă, îmi iau cuvântul de laș înapoi și îți dăruiesc toată iubirea de noapte, prin această idilă de secol înzăpezită pe visurile mele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte prin masaj, yoga, vitamine, criogenia, apicultura, cursul valutar, cursul vieții, cenaclu. Adică vine un Hidrolog și-ți schimbă pe gratis cursul vieții care-i ca un rîu colorat În gri isteric, cu tufe, pești și-așa mai departe, apele-o pornesc brusc, drept În sus, spiritul tău de rîu se leagă de-al celui care-a construit barajul din vocabule, trec anii, globulele roșii, cuvintele, și la sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
multe camere modeste, aproape invizibile, execuți cu minuțiozitate hornul și petalele și, după ce-l privești cîteva minute pentru a-i insufla curaj, Îl decupezi cu grijă exact pe margine, pe linia Întreruptă, Îl ridici, e ușor, În faza următoare Îl colorezi, ochii, gura, hainele, umbrela, Îi adaugi mustăți, pupile și pantofi cu toc Înalt, Îi faci părul măciucă sau cu o perfectă cărare pe mijloc, căzut Însă pe sprîncene, Îl lipești pe o coală de hîrtie, apoi confecționezi o barcă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]