10,974 matches
-
profesională importantă. Aspectul strict muzical este în mare parte entuziasmant. Cel scenic regizoral rămâne discutabil. Faust este o operă romantică franceză scrisă de Charles Gounod în mijlocul de secol XIX. A avut un succes imens, dobândit treptat în chiar timpul vieții compozitorului. Reține toate șabloanele genului, mizând pe melodica elegantă, pe o anume superficialitate a percepției proprie unui public care - și atunci ca și acum - apreciază aspectul epic, succesiunea evenimentelor, frumuseț ea melodică și mai puțin conținutul spiritual al dramei lui Goethe
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
a excelenței (Gongul Thaliei) se adaugă Piațetei Regelui, Piațetei Francofoniei, Zonei dedicată artiștilor din Centrul vechi unde este bustul lui Gheorghe Dinică, spațiului public din fața magazinului Eva unde cu ocazia deschiderii Festivalului Enescu din acest an, am amplasat statuia marelui compozitor George Enescu. Ce politicieni s-au mai implicat în realizarea acestui proiect? Sorin Oprescu: Gestul nostru nu are nicio legătură cu politica. Cinstirea unuia dintre cei mai mari artiști ai neamului românesc la 75 de ani de activitate și 95
Exclusiv. Interviu emoționant cu Sorin Oprescu despre maestrul Radu Beligan. ”Este un bun național” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/55876_a_57201]
-
Alexandru Canciovici Conducerea Operei Naționale din București a făcut o bună alegere prin înscrierea în repertoriul curent a unei lucrări din seria „opera rara” puțin cunoscută de public și care se regăsește cu greu chiar pe mari scene ale lumii. Compozitorul venețian Ermanno Wolf-Ferrari, care a trăit în prima jumătate a secolului al XX-lea, a scris această lucrare la München în 1906, partitura sa fiind, din păcate, nedreptățită de teatre și chiar necunoscută. Este o lucrare remarcabilă, compusă cu simțul
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
fi tatăl care își teroriza băieții, Leopold era, din contra, un părinte grijuliu și iubitor. Despre Mozart, circula legenda că a murit otrăvit și a fost aruncat într-o groapă comună într- o noapte geroasă de iarnă vieneză. În realitate, compozitorul a murit în urma unei febre reumatismale, repetând până în ultima clipă cu muzicienii care îl însoțeau „Recviemul” și chiar cântând el însuși partea de alto. A fost depus în sicriu după regula francmasonică, într-un mantou negru cu glugă, iar slujba
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
Horia Moculescu, clipe grele. A fost transportat de urgență la spital Anca Murgoci Zi grea pentru Horia Moculescu care a fost transportat de urgență la spital! Compozitorul urmează să fie supus unei intervenții chirurgicale, după ce a suferit o criză de colecist. Se pare că scandalurile cu fosta soție Mariana Moculescu și-au pus amprenta asupra sănătății lui Horia Moculescu. Artistul a fost internat, duminică, de urgență la
Horia Moculescu, clipe grele. A fost tranSportat de urgență la spital by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50677_a_52002]
-
acest prilej de criticul muzical Dumitru Avakian să-și rememoreze traiectoria profesională, domnia sa a relatat în egală măsură secvențe ample din cele șase decenii de istorie a muzicii și culturii românești cărora le-a fost martor. D. Av. - După regretatul compozitor Ștefan Niculescu, după compozitorul Cornel Țăranu, în a doua jumătate a secolului trecut, după George Enescu însuși, în prima jumătate a secolului XX, sunteți - în acești ani - unica personalitate a vieții noastre muzicale invitată să-și ocupe locul în înaltul
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
muzical Dumitru Avakian să-și rememoreze traiectoria profesională, domnia sa a relatat în egală măsură secvențe ample din cele șase decenii de istorie a muzicii și culturii românești cărora le-a fost martor. D. Av. - După regretatul compozitor Ștefan Niculescu, după compozitorul Cornel Țăranu, în a doua jumătate a secolului trecut, după George Enescu însuși, în prima jumătate a secolului XX, sunteți - în acești ani - unica personalitate a vieții noastre muzicale invitată să-și ocupe locul în înaltul for academic român. Este
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
făcut parte din Academia Română este mult mai mare și se extinde pe o perioadă de mai bine de o sută de ani. Mă refer la folcloristul Theodor Burada în anii sfârșitului de secol XIX, apoi la etnomuzicologul Constantin Brăiloiu, la compozitorii Tiberiu Brediceanu, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Sabin Drăgoi, Georg Wilhelm Berger, Mihail Andricu, Sigismund Toduță... și alții... D. Av. - V-ați consacrat întreaga viață, întreaga activitate profesională studiilor în domeniul istoriografiei muzicii românești. Care a fost motivația, temeiul acestei alegeri
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
operei. Am parcurs la pian opera Năpasta de Sabin Drăgoi; la Opera Română avusese loc premiera; în 1952. Premiera bucureșteană a avut loc în anul 1928. Am elaborat un studiu de peste șaptezeci de pagini. Am avut îndrăzneala să-l prezint compozitorului. Sabin Drăgoi l-a citit, a adus observații care nu zdruncinau deloc studiul meu. Tot la Cluj am obținut partitura operei Petru Rareș de Caudella. Au urmat comunicări în sesiuni științifice. Am realizat cât de importantă este muzicologia în sprijinul
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
la Leningrad. A existat un „examen de dosar”, cum se spunea atunci, și un altul profesional, o importantă probă scrisă. D. Av. - Era perioada în care mulți tineri merituoși, talentați, au studiat la Moscova și la Leningrad; mă refer la compozitorii Tiberiu Olah, Anatol Vieru, la dirijorii Carol Litvin, Ludovic Bacs, la regizorul de operă Hero Lupescu; mai târziu, tot aici au studiat pianiștii Radu Lupu, Dan Grigore... O.L.C. - Eu am fost trimis pentru specializare în regia de operă. La
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
un nivel mai înalt. Au urmat cinci ani de studii aprofundate. Pe de altă parte, strânsoarea ideologică era dură. Era anul 1954! Rezoluția de partid, cea a P.C.U.S., din anul 1948 privind condamnarea pentru deviaționism ideologic, pentru formalism, modernism, a compozitorilor Șostakovici, Prokofiev, Haciaturian, spiritul acesteia nu dispăruse. Am trăit ulterior și zorii perioadei de deschidere. În mai multe rânduri am fost martorul unor prezentări susținute la pian de Șostakovici însuși; ... celebra Simfonie a X-a, Simfonia a XI-a, concertele
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
în rândul tinerilor idei contrare ideologiei oficiale. De comun acord am stabilit tema tezei mele finale, de absolvență, anume Oedipe de George Enescu. A solicitat reducția de pian a operei. Eram în anul 1957. Am obținut de la Romeo Drăghici, mandatarul compozitorului, singurul exemplar al operei, pentru o perioadă de un an. Am ajuns la profesorul meu... A început să cânte la pian; ...trei, patru pagini. S-a oprit și a spus: „Cred că nu putem continua cu tema asta. Vom fi
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
de operă din România. Pentru un tânăr ca mine a fost o temă foarte dificilă. A fost bine cotată și, ulterior, a devenit o carte cu care în 1962 am luat Premiul Academiei Române. Îmi aduc aminte, m-am întâlnit cu compozitorul, cu academicianul Mihail Jora; a ridicat bastonul și a spus: „Tinere, ți-am dat Premiul Academiei pentru cartea dumitale! Vezi ce faci de acum înainte!” D. Av. - O premoniție? Un avertisment? O.L.C. - Eram deja urnit pe direcția muzicii românești
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
opera Hamlet de Pascal Bentoiu, de primele zece simfonii ale lui Georg Wilhelm Berger. Am scris cele nouă volume din Hronic... în fapt istoria muzicii românești până în 1920. Există acolo o bogăție inestimabilă de referințe, de gânduri, mențiuni asupra tuturor compozitorilor; n-am mers pe analiza vârfurilor. Piscurile le-am atins. Dar până să ajungi la aceste piscuri există zone care te conduc spre acele altitudini. Nu puteam să nu semnalez tot ceea ce exista. Astfel am ajuns până în anul 1920, inclusiv
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
predecesorii, valorile trecutului. Muzicienii interpreți, conducătorii instituțiilor muzicale nu știu cine au fost - spre exemplu - Cuclin, Filip Lazăr... Enescu este bine cunoscut datorită Festivalului. Este total insuficient. Se ajunge la limitarea fenomenului componistic românesc observat doar prin prisma ultimelor decenii. În plus, compozitorii generațiilor anterioare, cei ai generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești; mergând sau nu pe folclor. Necunoscând aceste aspecte, apelând la tehnici componistice cu totul noi, au fost uitate contribuțiile anterioare. Elementul etnic este neglijat. Îl
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești; mergând sau nu pe folclor. Necunoscând aceste aspecte, apelând la tehnici componistice cu totul noi, au fost uitate contribuțiile anterioare. Elementul etnic este neglijat. Îl reperăm accidental, ici-colo, în partiturile unor compozitori de astăzi. Astăzi Enescu ne apare a fi un liant, un factor de coagulare peste generații. Dar sunt voci care chiar în privința lui Enescu emit considerații dubitative. D. Av. - Este un fenomen general. Îl găsim și în literatură, în poezie
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
întreaga noastră literatură muzicală, creație care vede luminile rampei de concert abia acum, în primă audiție absolută, la șapte decenii după ce a fost concepută. Motivele acestei audiții atât de întârziate? Numeroase și complicate. Ni le-a deslușit în bună parte compozitorul Adrian Pop, rectorul Academiei clujene de Muzică, directorul Festivalului. Anii grei ai războiului, refugiul, incertitudinea situațiilor, radicalismul regimului de așa-zisă „democrație populară”, anii teribili ai „obsedantului deceniu”, copleșitoarea „epocă de aur”, comodități și lâncezeli de tot felul, tipic dâmbovițene
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
Nova”, muzicieni de strădania cărora se leagă un imens șir de prime audiții din literatura secolului XX, din literatura muzicală actuală. Nu poți să nu observi filiația componistică pe care o dezvoltă Țăranu, dascălul întru muzică al atâtor generații de compozitori; este o relație de cordială colegialitate cu foștii săi studenți, o relație orientată pe linia unui autentic profesionalism academic. În concertul final al Festivalului, alături de ultimul său mare opus, de Simfonia „Memorial” închinată martirilor neamului, a putut fi audiată mișcarea
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
foștii săi studenți, o relație orientată pe linia unui autentic profesionalism academic. În concertul final al Festivalului, alături de ultimul său mare opus, de Simfonia „Memorial” închinată martirilor neamului, a putut fi audiată mișcarea simfonică „Patima pământului”, un opus datorat tânărului compozitor Ciprian Pop, o pagină ce se remarcă prin vivacitatea spectaculoasă a evoluției orchestrale, prin gradiția eficient condusă a tensiunilor. Lucrare de natură clasică, de puternică expresie emoțională, Concertul pentru violoncel și orchestră de Pascal Bentoiu găsește în Marin Cazacu personalitatea
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
Pop, mediu electroacustic dezvoltat de Adrian Borza, iată tot atâtea imagini ale recentei ediții a Festivalului „Cluj Modern”. Cu totul special s-a dovedit a fi concertul formației conduse de Michel Swierczewski, concert promovat de Centrul Cultural Francez; lucrări ale compozitorilor născuți pe teritoriul actual al României, puternice personalități ale sfârșitului de secol XX, creații semnate de Iannis Xenakis, György Kurtag, György Ligeti, au fost oferite - în Sala Studio a Academiei de Muzică, anterior și la București - sub semnul unui profesionalism
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
și la București - sub semnul unui profesionalism exemplar probat de formația cehă „Prague Modern”. Relația cu organisme culturale din străinătate, inclusiv cu Forumul Cultural Austriac, s-a dovedit a fi salutară în mod absolut; le datorăm prezența în Festival a compozitorilor Alexander Müllenbach, Herwig Reiter și Wolfram Wagner. Un festival dens de evenimente. „Non multa sed multum”, vor a ne transmite organizatorii, Academia muzicală clujeană, Filarmonica „Transilvania”. Este un festival extins pe durata unei săptămâni de concerte; acestora li s-au
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
Capriciu de Paganini, o lucrare amplă căreia tânărul pianist i-a împlinit proporțiile, i-a conferit substanțialitate spirituală. Cealaltă lucrare pianistică oferită melomanilor bucureșteni, un opus practic foarte rar abordat și acesta, „pe viu”, în concert, este cel semnat de compozitorul postromantic german Max Reger, anume Varițiuni și Fugă pe o temă de Telemann; este o elaborare componistică pe cât de amplă pe atât de savantă, în parte fastidioasă, o elaborare ce conciliază stilul monumental organistic cu scriitura pianistică de mare spectaculozitate
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
generale, autoritățile maghiare au interzis montarea baletului în 1931 și în 1941, astfel că Aurel Milloss îl va putea monta în 1942, în afara țării, la Milano, iar în Ungaria el nu va putea fi pus în scenă decât după moartea compozitorului, în 1945. Și autorităților comuniste de la noi le-a fost teamă de acest subiect. O întâmplare fericită pentru mine a făcut să pot asista la vizionarea prezentată de Oleg Danovski înaintea premierei, în fața tovarășilor de la Ministerul Inculturii și Educației Socialiste
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
cheamă una pe cealaltă. Dar și în această variantă, cenzurată, Mandarinul Miraculos a lui Oleg Danovski a câștigat Premiul „Bartók”, pentru cea mai bună versiune coregrafică, la Festivalul Bartók de la Budapesta, din 1981, care marca 100 de ani de la nașterea compozitorului. Așa că, oricum, reluarea Mandarinului Miraculos a fost binevenită, căci, alături de lucrările noi și de cele datorate unor coregrafi străini, există o serie de piese coregrafice ale creatorilor români care trebuie conservate și revizitate când și când, întrucât ele constituie patrimoniul
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
născută în Mozambic Maria Joăo este o voce și, totodată, o felină inconfundabilă a jazzului actual. S-a afirmat, în anii 1980, printr-o fructuoasă colaborare cu pianista japoneză Aki Takase. Dar adevăratul mentor muzical al Mariei e briantul pianist/ compozitor/ aranjor Mário Laginha, cu care a înregistrat primul album în 1983. De atunci până azi au urmat alte vreo 12. Împreună au devenit principalul produs de export al jazzului portughez din ultimele decenii. La Sibiu - inspirați probabil de receptivitatea și
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]