2,866 matches
-
înmormântări. Nu intrasem să aprind și eu o lumânare. Nu mă interesase cine murise. Abia de-mi cunosc vecinii. Nu mă simt atât de apropiat de ei încât să le împărtășesc durerile sau bucuriile. Nici măcar din acel sentiment formal al conviețuirii pe același etaj. Urmărisem doar, de sus, de la fereastra bucătăriei, cum au scos sicriul din bloc, l-au vârât în dubița neagră și au pornit pe alee. N-am reușit să deslușesc prea bine chipul femeii. O față pământie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la braț cu soră-sa. Atunci să vezi distracție! El operă, ea muzică de cameră. O bezmetică! Bărbatu-său și-a luat lumea în cap! Consultă febril agenda: la 15 martie 1952, a părăsit-o după numai trei luni de conviețuire. Eu, unul, nu rezistam nici atît! Cristescu începu să rîdă: ― Îi știți cumva și adresa? ― O clipă. Întoarse câteva pagini: Da! Strada Karl Marx 118-D. ― Încep să înțeleg de ce nu întrețineți relații cu nici unul din vecini. ― În sfîrșit! ― Și-mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ținea la el. Înainte de plecare mi-a povestit ceva... Făcu un gest cu mâna. Ceva impresionant. Cristescu își ridică privirea. ― Pur și simplu înduioșător, zâmbi Doina Popovici. O adora pe nevastă-sa. Un sentiment puțin obișnuit după atâția ani de conviețuire... Ați cunoscut-o? ― Nu. ― E o femeie ștearsă, măruntă, prost îmbrăcată, indiferent de ce pune pe ea. Și totuși Panaitescu o adora. Ciudat, nu? Trebuie să ajungi la vârsta mea ca să poți înțelege lucrurile astea. Maiorul zâmbi complexat. ― Vă răsfățați? ― Sînteți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult, există o mulțime de indicii care pledează în favoarea crimei. ― Extraordinar! ― Deci ochiul meu nu mai poate fi atât de limpede, dacă înțelegeți ce vreau să spun. În schimb, altă valoare capătă prima impresie despre niște oameni în contextul unei conviețuiri normale. În ce împrejurare i-ați cunoscut? Femeia ridică din umeri. ― Zugrăvisem și am fost nevoită să dorm două nopți la Marin... Ciudățeniile Melaniei m-au izbit chiar de la început. M-am și speriat! Obișnuiește să-și vorbească singură, ca și cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care, deocamdată, încă nu sunt decât adversarii noștri, să nu se transforme în inamici ai patriei. Dumnezeu să vă însoțească și să vă călăuzească în misiunea dumneavoastră sfântă pentru ca soarele concordiei să lumineze din nou conștiințele și pacea să restituie conviețuirii concetățenilor noștri armonia pierdută. La aceeași oră la care prim-ministrul apărea la televiziune anunțând stabilirea stării de asediu, invocând rațiuni de siguranță națională rezultate din instabilitatea politică și socială survenită, consecință, la rândul ei, a acțiunii unor grupuri subversive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rînd cu lumea”, dar și „de parade” etc., sau le înglobează, le rezumă, într-un fel, pe toate. S-ar părea că există o poetică socială țărănească, diferită de estetica noastră dezincarnată, în care „frumosul” chiar este o normă de conviețuire. Dar ce fel de normă ? Pornind de la „camera frumoasă” sau „bună”, pe care o găsim (cînd o mai găsim...) în toate satele României, pe care am regăsit-o chiar și în unele blocuri din capitală pînă nu demult, s-ar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unde e cel mai frumos !...»”, i-a povestit Anei Iuga o țărancă din Maramureș. Frumosul apare astfel ca înfățișare a rostului, ca fața vizibilă - și care trebuie să fie văzută - a acestuia. Astfel conceput, el chiar devine o normă de conviețuire pentru oricine vrea să rămînă „în rînd cu lumea” și să-și împlinească rostul în această lume. Și cine nu vrea ? Există astfel o surprinzătoare continuitate acolo unde cu toții vedem, de cele mai multe ori, o derutantă - și chiar alarmantă - ruptură. De la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o țigancă. Xenofobie, venerație ? întrebarea este fără rost. Străinul era prezent sub cele mai diferite înfățișări pretutindeni în afara - și chiar în interiorul - comunităților „tradiționale”, iar ospitalitatea era diplomația curentă de raportare la acesta, care putea duce, după caz, la asimilare, la conviețuire pașnică sau la ostilitatea războiului ori a îndepărtării. Referința de bază rămînea totdeauna ontologia proprie ; iar în cazul nostru aceasta era aceea de țăran, adică de om al pămîntului. Semnificativ în toată această poveste rămîne faptul că ceva din această
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tablă, grădina cu pomi roditori și cu tot locul și atenansele lor după stăpânirea de față, venit în proprietatea mea de la defuncții mei părinți Ene și Margareta Chirilă”, în urma achitării contravalorii de 60 000 lei, cu condiția respectării obligației privind conviețuirea cu Ion I. Chirilă, unchiul său, în interiorul clădirii care făcea obiectul vânzării, până la încetarea lui din viață, moment în care Gheorghe I. Chirilă rămânea definitiv proprietar. Datele cuprinse în documentul din 1923 sunt confirmate de clarificările cuprinse în arborele genealogic
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
amândoi își satisfăceau serviciul militar, în urma căruia s-a și ales cu o olteancă de pe Jiu pe care aluat-o cu el și cu care împreună, cu aproape doi ani în urmă, când au sărbătorit o jumătate de veac de conviețuire, au făcut și recensământul familiei: patru copii, șapte nepoți din care cinci căsătoriți și, deocamdată, trei strănepoți. Aceștia, împreună cu consoartele lor, dacă ar reuși să-i strângă pe toți laolaltă într-un anumit moment, ar forma aproape un pluton. Erau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de argint, primit moștenire de la bunici. În timp ce afară ningea cu fulgi mici și reci, soții Bidaru, lângă o masa încărcată până la refuz, furați de gânduri, se priveau reciproc. Oare ce mai aveau de discutat doi pensionari după atâția ani de conviețuire? Urmă o tăcere odihnitoare, destul de lungă, care a durat exact cât au sorbit câte o ceașcă de cafea fără cafeină. Pacea ce se instalase în sufletele celor doi septuagenari, fu întreruptă de o întrebare simplă și naivă, formulată parcă de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită-te și spune-mi ce poate fi chestia aia... îi întinse binoclul și, cum stătea sprijinit în cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a durut pe Silistrul Silistrului, despărțirea de cea cu care împărțise micul țarc, timp de cinci săptămâni. Dar tristețea a coborât, repede, în uitare. Silistrul Silistrului și-a văzut, în continuare, de micile sale preocupări, de dinaintea și de după cunoștința și conviețuirea cu leoaica. Coboară, în fiecare dimineață și în fiecare după amiază, la malul râului învecinat cu gospodăria sa, unde undește, după noroc, peștișorii din care-și asigură hrana zilnică, iar în rest, își caută de puținele păsări, de vacă, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
propriile mele cuvinte cam aceleași „grozăvii“ pe care le-au gîndit și idolii lor, reacția acestei mulțimi devine nu numai refractară, dar chiar agresivă - față de mine, normal. De ce oare? Refuz să cred că este o problemă de formă, nici măcar de conviețuire În imediat, nici de renume... și iar mă Întorc, - nu pot scăpa de „lupta de clasă“ - la lebăda urîtă. Dar mă Înșel. Răspunsul cel mai bun l-am aflat În urma unei discuții pe care am avut-o ieri după masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Își schimbă culoarea... aerul dinlăuntrul ochiului sărut al iubirii, sărut al urii. Ori de cîte ori plec În oraș mă conduce la ușă și Îmi spune. Ești frumoasă! Pe el pot să-l cred. După aproape treizeci de ani de conviețuire, de pat comun, de cadă comună, cred că cel mai recalcitrant ochi se adaptează peisajului, pentru că altfel n-ar putea supraviețui. Un singur lucru mă Îngrijorează, cred că el are o elasticitate prea pronunțată a nervului optic care Îi anihilează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
susțin că ele reprezintă o parte importantă a trecutului și un semn al modului de viață american, iar faptul că toate componentele gelatinoase, indiferent de compoziție, fosta utilitate și consistență, se Închegaseră Într-o structură unitară constituie o metaforă a conviețuirii, deci trebuie neîndoios conservate. Ecologiștii protestează, avertizând asupra efectului pe care plaurul artificial ar urma să-l aibă asupra obiceiurilor de cuibărit ale rândunicii cu gușă din Nevada și asupra potenței somonului bărbos, care trăiește În Marile Lacuri. „Gândiți-vă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vizită. În odaie domnea o duhoare de scutec nespălat. Plictisind-o pe mama cu veleități de cochetă, un plod zbiera întruna. Înăbușitor, aerul îmi întoarse stomacul pe dos, de parcă aș fi înghițit mațe. Femeia se scuză jenată: „Noi, știți, copilul...” Conviețuirea familiei se întemeia pe pretenții nu tocmai bine armonizate: ca singură datorie a sa, bărbatul consimțise în întrețină focul deși doamna dorea să i se aducă la nas de toate. Acest apendice conjugal ședea veșnic băgat în filele unor romane
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ar însemna să fie toți împotriva tuturor, adică să domnească anarhia. Asta o spune mama lui Rainer tatălui lui Rainer, și tatăl lui Rainer, mamei lui Rainer. Rainer, dimpotrivă, are o slăbiciune pentru anarhie tocmai pentru că știe care sunt regulile conviețuirii reglementate și, ca atare, le disprețuiește. Trebuie să distrugi totul, după care nu mai ai voie să construiești nimic. Gheara lui Rainer a și țâșnit către Sophie, cu intenția de a‑i aplica o figură de judo de nota zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
situație am fost pusă !“. Desigur : a doua zi dimineața, Manole cerceta, minuțios, condica de program suplimentar. Cu numai trei zile înainte, Vera nu venise după-amiază la birou, pretextând că se întâlnește cu acea fostă colegă ! Se înstrăinase treptat de soț, conviețuirea eșua lent într-o formalitate suportată ? Ridicase privirea, întâlni prea multe capete întoarse spre pașnicul dialog. Ortansa îl avertizase deja că prelungitele conversații cu Vera produc comentarii. Surprizele se aflau mai ales în Lucian, încântat de patosul interogativ al celuilalt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cosmin prefera s-o ia ca atare, bazându-se pe faptul că nicăieri în fragmentele de jurnal ale lui Leo, din orice sursă i-ar fi parvenit, nu se făcea mențiune la acele mici dezamăgiri casnice, care intervin odată cu asumarea conviețuirii. Nicăieri nu se spunea, de exemplu, că el ar fi fost dezamăgit de înfățișarea și mirosurile Sabinei dimineața, la trezire, când chiar și cea mai fatală femeie e amenințată să fie la fel de puțin atractivă ca un bărbat. Probabil că Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în maniera caracteristică, vizibilă frecvent aici, apelând la epitetul multiplu sau la un potop de apelative, îl invocă: Absurdule, neisprăvitule, nesfârșitule... Așadar, după un periplu existențial, ale cărui atribute sunt amplificate de prezența artei în peste treizeci de ani de conviețuire creatoare, Calistrat Costin poate să-și continue menirea de a a-și decela angoasele și împlinirile, cu garanția că vocea sa exprimă relieful sufletesc al omului în general. Ștefan Doru Dăncuș: Scrum Absența titlurilor poemelor din volumul bilingv al lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
locul său de suferință veșnică, Iisus Hristos privește veșnic peste apele înconjurate de sălcii și bordeie. 7 februarie Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar mai fi ținut laolaltă doar din simpatia născută din conviețuirea comună în condiții vitrege. Din pachet răsare un teanc de bancnote purtând chipuri străine cu chelii, mustăți, bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
este prizonierul propriilor obligații, de familie sau profesionale. Cel puțin așa se scuză unul față de altul. Dar amândoi își cunosc ezitările, inerțiile, teama de prejudecățile mediului social. Nici unul „nu face pasul”, nu are curajul să aducă vorba despre o posibilă conviețuire. Fiecare are propriile motive ce îl fac să rămână rezervat. De unde preocuparea de a conserva legătura lor, ascunsă cu grijă față de cunoscuți sau prieteni. Copiii Teodorei au crescut, ea este tot mai ocupată cu educația lor. Iar Profesorul R. se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prag de pensie și de andropauză. Înțelege suspiciunile ei, le acceptă în tăcere și se dăruiește acestei iubiri târzii, ce implică, pe lângă pasiune, și un protest la adresa comunității obișnuite să încalce teritoriul privat al libertății individuale, dincolo de legile scrise ale conviețuirii sociale. În filmul pe care tocmai l-am urmărit, compasiunea și atracția fizică se asociază într un mod curios și „cimentează” o legătură de neînțeles pentru cei din jur, dată fiind diferența de vârstă și de situare socială. Și unul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-i zicem „minoră”: adeseori, căsătoria nu presupune și existența iubirii. Chiar și în cazuri de „căsătorie din dragoste” se întâmplă ca regula contractuală să nu lase iubirea să crească în toată libertatea. Ceea ce poate duce fie la ruptură, fie la conviețuirea în continuare a două persoane ce-și rămân străine. * * * Cititorul are dreptul să se întrebe de ce am făcut această lungă paranteză: doar de dragul de a povesti un film care m-a impresionat? Răspunsul este simplu: se pare că în substanța
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]