6,252 matches
-
o dată pe an, și nu fără sînge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului. 8. Prin aceasta, Duhul Sfînt arăta că drumul în Locul preasfînt, nu era încă deschis cîtă vreme sta în picioare cortul dintîi. 9. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, cînd se aduc daruri și jertfe, care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvîrșirea cerută de cugetul lui. 10. Ele sunt doar niște porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
cugetul lui. 10. Ele sunt doar niște porunci pămîntești, date, ca toate cele privitoare la mîncări, băuturi și felurite spălături, pînă la o vreme de îndreptare. 11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvîrșit, care nu este făcut de mîini, adică nu este din zidirea aceasta, 12. și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul preasfînt, nu cu sînge de țapi și de viței, ci cu însuși sîngele Său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
viței și de țapi, cu apă, lînă stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul 20. și a zis: Acesta este sîngele legămîntului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi." 21. De asemenea, a stropit cu sînge cortul și toate vasele pentru slujbă. 22. Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sînge; și fără vărsare de sînge, nu este iertare. 23. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. 9. Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței, ca într-o țară care nu era a lui, și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. 10. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11. Prin credință și Sara, cu toată vîrsta ei trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mîncări, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit. 10. Noi avem un altar din care n-au drept să mănînce cei ce fac slujba în cort. 11. În adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sînge este adus de marele preot în Locul preasfînt, pentru păcat, "sunt arse de tot afară din tabără." 12. De aceea și Isus, ca să sfințească norodul cu însuși sîngele Său, a pătimit dincolo de poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
15 decembrie 1474, Vaslui, Moldova Zăpada se așternuse temeinic și continua să ningă. Pădurile erau albe. Albă era și valea Bârladului peste care trecea podul de lemn. Apa râului Înghețase. Seara viscolise, iar oștenii și curtea domnească se adăpostiseră În corturile de campanie. Abia În zori, când vântul se mai potolise, putuseră fi aprinse focuri. În jurul prânzului sosiseră primii curieri de la Dunăre și de la frontiera cu Țara Românească. Joncțiunea trupelor turcești sosite dinspre Albania și dinspre Adrianopol se făcuse cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prânzului sosiseră primii curieri de la Dunăre și de la frontiera cu Țara Românească. Joncțiunea trupelor turcești sosite dinspre Albania și dinspre Adrianopol se făcuse cu două zile Înainte. Dar În acea dimineață primele unități ale Semilunei forțau trecerea În Moldova. În cortul lui Ștefan se Întinseseră hărțile. - Achingiii sunt grupați la punctele de sud, În apropierea Chiliei, și În cele din sud-vest, În zona Buzăului. Unități de cavalerie ale lui Laiotă Basarab au fost trimise În recunoaștere la Oituz, dar s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Să dea impresia că avem forțe masive În trecători. Să dirijăm invazia doar spre sud, de unde drumul spre Vaslui e mai lung. Comisul se Înclină și ieși. În câteva minute, două mii de călăreți porniră spre trecătoarea Oituzului. Voievodul ieși din cort, privind frământarea taberei sub ninsoarea fără sfârșit. Atât cavaleria cât și pedestrimile continuau exercițiile de luptă. În urma lui Ștefan ieșiră spătarul Albu, logofătul Cânde și căpitanul Oană. Cei trei Încălecară și porniră spre grupul compact al răzeșilor, care se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spate! Atât! Căpitanul sări În șa și porni mai departe, ca să ajungă din urmă micul grup al voievodului. Auzi În urmă un tropot de cal și apoi vocea lui Alexandru: - Se pare că poți fi găsit pretutindeni, dar niciodată În cortul tău! - Alexandru! La tine mă gândeam! - Sunt convins... - Sincer. Uite ce vreau să-ți spun. Atâta vreme cât toată curtea domnească se află aici, mă bucur să te am alaturi. Dar curând armata Semilunei va fi aproape. Aș vrea să o Însoțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
murmurară participanții la sfat. - Doar o clipă! se auzi vocea calmă a căpitanului Oană. Ștefan se Întoarse, ușor Încruntat. - E târziu, căpitane... - S-ar putea să fi omis un detaliu, spuse Oană, Îndreptându-se spre pologul care Închidea intrarea În cortul de campanie. Din câte știu, strategia de mâine este gândită pe un teren ferm, Înghețat, Împădurit, unde trupele noastre pot fi văzute doar În momentul În care trec la atac. - E iarnă, căpitane... spue Ștefan, iritat. Și sunt dealuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iritat. Și sunt dealuri. Nu cred că anotimpul sau relieful se vor schimba până dimineață. Câțiva boieri râseră ușor, În bărbi. - Ba da, măria ta! răspunse Oană, la fel de calm. S-au și schimbat deja! Cu un gest larg, trase pânza cortului și arătă În afară: - Se Încălzește și s-a lăsat ceața! Adunarea tăcu. Ștefan tăcu și el. - Terenul e mocirlos, nu mai e Înghețat. Relieful nu mai e nicăieri, căci ceața acoperă totul. Nu mai sunt dealuri. Nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar o săgeată aprinsă, care arde roșu sau galben și care urcă până la o mie de pași, asta, Într-adevăr, se vede! Iar noi ne vom afla sus, pe dealuri! Voievodul se ridică din jilț, pășind grăbit de-a lungul cortului. Apoi se opri și spuse: - Oștenii tăi, căpitane Oană, să plece chiar acum spre toate corpurile de oaste. La intrarea cortului se auzi tropot de cal și un Apărător ceru Încuviințare să intre. Ștefan aprobă, iar luptătorul Îi Întinse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vede! Iar noi ne vom afla sus, pe dealuri! Voievodul se ridică din jilț, pășind grăbit de-a lungul cortului. Apoi se opri și spuse: - Oștenii tăi, căpitane Oană, să plece chiar acum spre toate corpurile de oaste. La intrarea cortului se auzi tropot de cal și un Apărător ceru Încuviințare să intre. Ștefan aprobă, iar luptătorul Îi Întinse un răvaș căpitanului Oană. Acesta Îl deschise și privi Întâi semnătura. „Angelo”. Textul era scurt. „Veghează asupra voievodului. Cuceritorii au ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și istovitor. Se simțea obosit. Apăsat de tristeți și de Întrebări. Era, Într-adevăr, În inima munților. Totul era alb și Încremenit. Călăriseră o zi Întreagă, iar acum se Însera. Ceața se ridicase și, de pe culmea unde ajunseseră, se zăreau corturi mari, Învelite În blănuri, grupate În jurul unor focuri de tabără. Tropote de cai se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață. Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau săbii tocite de exerciții. Undeva se auzea sunetul melodios al unei mandoline. „Italienii... ” gândi, ușurat, Alexandru. Italienii și muzica lor pe care o duc pretutindeni. - Aveți pregătite corturi Încălzite, le spuse Angelo Apărătorilor moldoveni. Veți primi de mâncare și uniforme noi. Aveți cai. Mâine și poimâine sunteți liberi să vă odihniți și să transmiteți mesajele detaliate către voievodul Ștefan. Apoi, până la alte ordine, intrați În programul de antrenament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întâmplă ceea ce Alexandru aștepta să se Întâmple. Un tropot de cal se auzi, la Început ușor, atenuat de stratul de zăpadă, apoi din ce În ce mai puternic. Un Apărător apăru din pădurea de brazi și străbătu la galop tabăra până ajunse În dreptul corturilor care alcătuiau comandamentul. Descălecă și se Înclină În fața lui Angelo, cerând permisiunea de a vorbi. Bătrânul aprobă din cap și, cu un gest discret, Îl chemă mai aproape pe Alexandru. Yves Îl privi cu interes pe noul venit, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prizonierul să Înțeleagă. Dădu un ordin scurt, și patru ieniceri Îi Încadrară pe cei doi țărani. Porniră Înapoi, spre drum, și merseră aproape jumătate de ceas spre sud, până ajunseră Într-o tabără ridicată de curând. Erau peste două sute de corturi rotunde, așezate În marginile unui pătrat. Pe laturile pătratului erau legați caii. Un detașament de spahii. Abia atunci Oană văzu că un grup de ieniceri sosea, În urmă, cu cei doi cai care fuseseră legați În pădurea Murgenilor. Era, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sosea, În urmă, cu cei doi cai care fuseseră legați În pădurea Murgenilor. Era, deci, o patrulă care sesizase prezența cailor și așteptase să vadă cine va veni la ei. Identitatea lor nu era cunoscută. Patrula se opri În fața unui cort păzit de doi ieniceri. Șeful ei intră, iar Oană Îl auzi spunând: - Înălțimea ta, am găsit doi țărani ciudați. - Ciudați? spuse o voce mai groasă, parcă deranjată de apariția ienicerului. Cum adică, ciudați? - După vârstă, ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de o bătălie! - Ar mai fi ceva, Înălțimea ta... Țăranii ăștia au venit pe cai. Și-au ascuns caii În pădure. Iar pe șei aveau săbii. Una din ele e chiar o spadă spaniolă. - Săbii, ai spus? Unde sunt? Din cort ieși un spahiu cu Însemne de comandant, fără turban pe cap. Era de Înălțime medie, cu picioarele puternice și ușor crăcănate ale omului care a stat toată viața În șa, cu fața smeadă și rotundă, iar părul scurt ușor cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sigură, la Valea Albă. O escortă de ieniceri se apropie de căruța În care erau legați, iar doi dintre ei Îl ridicară pe căpitan și Îl aduseră jos. Erina privi neliniștită cum Oană se Îndepărtează, În mijlocul escortei. Se Îndreptau spre cortul sultanului. 1 august 1476, ora 19.00, Voroneț Cei doi călători descălecară În fața chiliei de lemn a sihastrului. Alexandru lăsă caii În marginea poienii, la păscut. Ajunseseră târziu, mergând pe sub poalele muntelui Rarău, și ferindu-se de drumurile umblate. Văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceea ce se Întâmplase și Îl Întrebă pe Ștefan, cu un aer contrariat: - Toate ca toate, dar de unde... Doamne iartă-mă... știa de mănăstire? 1 august 1476, ora 19.30, Dealurile Sucevei Gărzile se Înmulțeau pe măsură ce mica escortă se apropia de cortul sultanului. Cordoanele de războinici se dădeau la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
august 1476, ora 19.30, Dealurile Sucevei Gărzile se Înmulțeau pe măsură ce mica escortă se apropia de cortul sultanului. Cordoanele de războinici se dădeau la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de ambele brațe și dus la intrarea În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de ambele brațe și dus la intrarea În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se prăbușească Înăuntru. Se ridică cu greu, Întâi În brațul stâng, apoi reuși să-și proptească genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nou să lovească. - Ajunge! Glasul venise din umbrele interiorului. Căpitanul nu putu distinge cu claritate chipul celui care vorbise, care se afla la peste zece pași distanță. Era un glas destul de subțire, dar extrem de autoritar. Din câte putu observa Oană, cortul era mobilat, avea multe covoare pe jos și panoplii de arme pe pereții laterali. Spre mijloc ardea o flacără măruntă, care Împrăștia un miros plăcut de mosc. Cortul avea ceva din miresmele Istanbulului. - Apropie-te, spuse vocea, iar Oană fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]