8,430 matches
-
Corbului. Pe umerii crucilor cu identificații bătrâne dospește bruma neagră, iar rufele Domnului adorm pe sârma de fum a vremurilor triste și fumegoase care-au fost, ce sunt și care vin. Mereu este vremea când copiii își culcă părinții cu coatele pe gânduri, pe picioare de timp negru. Printre degetele ierburilor de catifea mătăsoasă, roua sfântă se disipează. Cu mâinile-n șolduri obraznice, pomii-și reazemă umbrele de gardurile șifonate ori bușite de mașini nervoase privindu-și crucile din față, unde
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
favoruri, Vedeau în ei destinul, împlinirea, Obraji scăldau cu lacrimi ca onoruri, Oracole-n altar ciopleau menirea. Dar zeii tac, sau râd de toți și toate Stropșindu-i sub a vieții crude valuri, Chiar dacă-i văd sărmani și rupți în coate, Îi potopesc cu false idealuri. Un singur om desăvârșindu-și jertfa, I-a învățat privirea înspre ceruri, Crucificând nu trupul, ci amorfa Credință în minciună și totemuri. Ca să te naști și să te dai pe tine Prin adevăr și cu
DRUMUL SFÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373870_a_375199]
-
grase și frumoase, bibilite. agățată e de-un spin. agățată-agățată, dar străpunsă până-n cambiu dacă facem calambur cu stejarul lemn și aer, cerc pe cerc pe inimă. pe cărare sânziana fir căzut din mândră floare dă să-și sprijine un cot, ia, o frunză dintr-un nod, să ajungă la surate, coroniță de fetiță ce va fi zburată-n șită, căciuliță de noroc, lângă coșul coșar lipsă că e vară și-i potop sau e vară și e smog, fierbințeala frunților
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
o face cel Sud-American. Apoi nu realizasem că Rio de Janeiro e cu 3 ore înaintea noastră!, adică mult în est, când eu credeam că nu e așa o diferență mare de fuse orare. Apoi mă așteptasem că o dată ce dăm cotul ecuatorului, că se face brusc lumină, mai ales că veneam din noaptea Nordică. Lumina s-a făcut, dar nu așa cum mă așteptasem eu... Apoi nu mă gândisem că o să survolăm Trinidadad-ul, Puerto Rico și Guyana, nici nu știusem că Guyana e
BRAZILIA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375288_a_376617]
-
satanice, câștigă tot mai mult teren în fatza unui Crăciun tot mai prăfuit și serbat cu tot mai multă jenă, că nu cumva să îi suparăm pe musulmani sau pe atei. Parcă pe musulmani sau pe atei îi doare-n cot de creștini și sunt foarte îngrijorați să nu-i supere... de asta îi cam ucid pe creștini pe alocuri, când au ocazia... ...................................................... Stau și mă uit la soarele călduț de sfârșit de Octombrie care apune, la frunzele plopilor care foșnesc
MAGIC SI OCULT de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375329_a_376658]
-
nu am nevoie de nici o fătucă, fie ea Florică sau Viorică, pe mine mă iubește o fată cum nu e alta, păr de aur, ochi de diamante, atingere de zână, pungă plină. Auzind cuvintele Săndruțului, ceilalți doi flăcăi își dădură coate. Bag seama că puseseră cuvintele fiului de miner pe seama tăriei băute împreună, care, multă-puțină, câtă fusese, se pare că-i luase acestuia cu totul mințile. Acest lucru îl repetară și în următoarea zi când îl întâlniră pe minerul cel bătrân
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
se poate schimba de la o zi la alta. Ce folos să cârtesc alinând supărarea cu un țoi de tărie? În loc să astup o gaură cu un amărât de ban sau o oră de muncă, le pierd pe amândouă la crâșma satului cot la cot cu semeni în mizerie din propria lor vină. Acești cârcotași veșnic nemulțumiți sunt carnea de tun cu care unele partide, în special PSR își duc la îndeplinire aspirațiile proprii de mărire, putere și avuție. Nu prin ei poți
A DUBLA, DUBLARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371920_a_373249]
-
schimba de la o zi la alta. Ce folos să cârtesc alinând supărarea cu un țoi de tărie? În loc să astup o gaură cu un amărât de ban sau o oră de muncă, le pierd pe amândouă la crâșma satului cot la cot cu semeni în mizerie din propria lor vină. Acești cârcotași veșnic nemulțumiți sunt carnea de tun cu care unele partide, în special PSR își duc la îndeplinire aspirațiile proprii de mărire, putere și avuție. Nu prin ei poți prospera ci
A DUBLA, DUBLARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371920_a_373249]
-
întreb eu, crezând că are să-mi transmită ceva de la trust. “Nimic deosebit- zice el în zeflemea- vreau să beau și eu un coniac cu tine!” “Poftiți, domnu’ inginer, chiar îmi face plăcere!”- și se dă mai lângă mine, așezându-și coatele pe tejghea și oftând, ai fi zis, dacă nu-l cunoșteai, că i s-a întâmplat ceva sau are ceva pe suflet. “De ce sunteți supărat, domnule inginer?”- încerc eu o întrebare cu toate că știam că e foarte greu să pătrunzi în
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
totul în acea zi și mai apoi cum se vindecase de albeața ochilor într-o clipă când sângele ieșit din coasta împunsă a învățătorului îi atinsese ochii. Cornelius nu spuse nimic ci doar oftă. Statura sa impunătoare se gârbovi cu coatele pe genunchi, profilându-se în umbrele serii într-o atitudine de deznădejde. După un timp însă spuse pe un ton șoptit. -Să-ți spun ceva Gaius. Mie învățătorul Iisus mi-a vindecat o slugă, doar spunând lucrul acesta. În clipa în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! Se uită vecinii cu ochii holbați La masa noastră în miezul de noapte, Li-i tulbură privirea de vinul băut Și capul le cade ilău între coate. Cântă orchestra tangouri și arde Pingele pe faianța de gheață A zeci de perechi de picioare Și ochi ce se privesc sfredelind față-n față. Hai să ciocnim încă o dată, iubito! Clinchetul argintiu de pahare Să răsune în salonul de
HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371983_a_373312]
-
apoi.. datorită libertății și independenței pe care o ai, datorită seninătății și optimismului cu care întâmpini orice situație, chiar de-ar fi una critică, datorită judecăților... M-ai atras datorită modului cum te doare de tot chiar pe cât într-un cot: de fițe, figuri și de orice viață construită artificial, dar zănatecă.. Mi-ai plăcut pentru că încercai să ajuți oamenii și-ți îndreptai atenția către orice suflet apropiat, mai ales aflat în suferință. Fizionomia ta mă atrăsese și ea în mod
NECROLOGUL PERSONAL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371989_a_373318]
-
disensiuni, conflicte, spălări de creier, uitări a promisiunilor și a prieteniilor, pierderea sensurilor valorilor naționale și a conceptelor salvgardante lăsate într-un dictionar uitat în vreun sertar... Pe aceste elemente psihologice ușor și-au făcut avânt cei care dau din coate, borfașii, > promițătorii de aer a câtor mai multor ‘înfăptuiri’ necuprinse..! Același destin au avut aceste două biete tărișoare surori -chiar gemene - peste care mai trec încă răvășiri, frământările interioare și nu pe cât ar fi presiunile și opresiunile altor state, pentru că
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
pe o filiație basarabeană, căci intermediarul relației e același dr. Vasile Șoimaru. Ca într-o întâmplare cu valoare simbolică, generalul, luptator pe Frontul de Est al ultimului Război Mondial i-a îmbrățișat la Miroslovești pe cei doi soldați supraviețuitori de la Cotul Donului (pe Frontul de Est). Cartea comemorativă a profesorului V.Șoimaru, dedicată tragediei militare de la Don (care include și mărturiile celor doi veterani mirosloveșteni), a prefigurat, cu doi ani în urmă, itinerarul generalului la Chișinău, apoi la Miroslovești. Referință Bibliografică
SCRIITORULUI-ACADEMICIAN NICOLAE DABIJA I S-A CONFERIT TITLUL DE CETĂŢEAN DE ONOARE AL COMUNEI MIROSLOVEŞTI, JUDEŢUL IAŞI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372022_a_373351]
-
bogat” sărac prin înglodare în datorii care au permis crearea miilor de locuri de muncă. Este necesar să devenim caustici și fără milă dacă luăm cunoștință de un „om bogat de carton” care și-a obținut bogăția lingând-uși până și cotul băgat în miere după amețirea albinei. Un politician de seamă, industriaș cinstit care a creat zeci de locuri de muncă afirmă, în eroare răuvoitore, că un profesor nu poate dobândi prin muncă 6 case. Dacă prin conjunctură favorabilă obții o
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Sumară introducere : Paza țiganilor deportați în Transnistria a fost asigurată de militarii unui regiment, care, după un timp a primit misiunea să se deplaseze și să lupte împotriva bolșevicilor în Cotul Donului. Un militar, Mogoș Trifu, erou principal al romanului, dezertează într-o situație favorabilă intenției lui. Dacă vă interesează acțiunea romanului „Maia” trebuie să citiți și acest mini fragment. Autorul Ion C Gociu Povestea unui dezertor În plină noapte, peste
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
și nimeni nu i-a cerut nimic, ba dimporivă, l-au adăpostit. „Până una alta, se gândea soldatul, m-or ține să stau cu ei, măcar până se ia zăpada! O să fac tot ce zic și cum zic, o să muncesc cot la cot cu ei, o să învăț să bat fierul și arama, că nu-i mai greu decât să faci un ulcior de pământ, la care eu sunt meșter neîntrecut. Oare, o să trăiesc să mai apuc să fac vreo oală? O să
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
nu i-a cerut nimic, ba dimporivă, l-au adăpostit. „Până una alta, se gândea soldatul, m-or ține să stau cu ei, măcar până se ia zăpada! O să fac tot ce zic și cum zic, o să muncesc cot la cot cu ei, o să învăț să bat fierul și arama, că nu-i mai greu decât să faci un ulcior de pământ, la care eu sunt meșter neîntrecut. Oare, o să trăiesc să mai apuc să fac vreo oală? O să-mi mai
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
de puternic. Făcu o pauză primită în tăcere din partea tuturor. Apoi se apucă să povestească: - După ce am îndeplinit misiunea de pază și ordine, când v-au adus în această tabără, regimentul meu a primit ordinul să plece pe front, spre Cotul Donului. Ne-au despăducheat pe toți, chiar dacă nu aveam, ne-am îmbăiat și ne-au dat să avem mâncare pentru trei zile. Eu m-am hotărât să dezertez, că nu vreau să mor pe aici. O fi bine, o fi
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
lor de iscusința lui Trifu. - Vă rog să mă primiți să stau cu voi până la primăvară! În cortul unde se adunase tribunalul țigănesc se făcuse o tăcere de mormânt. Trifu îi încredință că, dacă au încredere în el, va munci cot la cot cu ei, unde și când este nevoie. Ca să nu le facă vreun pocinog, promise să-și lase barbă și plete și-i rugă să-l împrumute cu haine de-ale lor, ale militare de pe el fiind bătătoare la
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
iscusința lui Trifu. - Vă rog să mă primiți să stau cu voi până la primăvară! În cortul unde se adunase tribunalul țigănesc se făcuse o tăcere de mormânt. Trifu îi încredință că, dacă au încredere în el, va munci cot la cot cu ei, unde și când este nevoie. Ca să nu le facă vreun pocinog, promise să-și lase barbă și plete și-i rugă să-l împrumute cu haine de-ale lor, ale militare de pe el fiind bătătoare la ochi și
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
divorțuri la Universitatea de Prognoze și Pronosticuri Riscante din Băilești. - Zi bă, ai ceva pregătit sau iar bați câmpii cu teoriile tăli? întrebă destul de sceptic domnul Swordfish, deoarece, lui, tinerii cu studii îi cam provocau greață. Ceilalți consilieri își dădură coate și, în gând, bufniră în râs. Copchilul era, după părerea lor, tare prostănac și dacă n-ar fi fost nepotul cumplitei doamne Anghila, de mult i-ar fi umplut căpățâna cu pumni. Dar așa... Culmea! În câteva minute puțoiul captă
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
îi cunoștea prea bine. Se săturase de jignirile sau de nepăsarea lor, dar totuși, erau proștii lui, așa cum erau ei. Se prefăcu în continuare că nu-i vede cum fac doi pași spre el și cum Tutoi îl înghiontea cu cotul pe Pepsi să-și ceară scuze. Apropiindu-se de el, Pepsi îi spuse: - Căpitane! Bă căpitane, uite, scuză-mă, te rog. Greșii acum și-mi pare rău, pe cuvântu' meu! - Ooo, îți pare rău, ție întodeauna îți pare rău, știu
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
chema Ilie MURGU dar îi plăcea să-și spună Murgu cărămidarul. Era țigan și era mândru de asta cât și de meseria lui. Când mi-a fost repartizat de către maistrul principal, colegii de muncă au început să zâmbească. Își dădeau coate fiindcă nu se prea știa ca țiganii să aibă prea mare poftă de lucru. Lucram la deschiderea unui nou abataj de producție și aveam de executat diverse lucrări unde trebuia să te implici cu forța fizică. Murgu era un tip
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372455_a_373784]
-
degetul. De atunci, nu mai iau în serios românii ce aruncă sentința asta. Zâmbesc, când îmi amintesc cu drag de Alde Bâtu și de arătătorul unchiului Staricu îndreptat spre mine, atunci. Unchiul Staricu și cu tata făcuseră tot războiul, până în Cotul Donului și pe urmă până în Munții Tatra, știau ei cum e cu adevărații pușcași, nu cu palavrele oamenilor. M-am amuzat de reacția și panica lui Patapievici și Liiceanu, maturi numai la anii care îi au și cei mai mari
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]