3,263 matches
-
Paris, iar apoi între Mediterană și coasta Atlanticului, am fost de cele mai multe ori pe post de pasager lângă șoferi de camioane epuizați. De multe ori a trebuit să le cânt ca să nu adoarmă. În zori, când abia începea să se crape de ziuă, era ușor de găsit în Piața Mare din Paris, pe una din laturile Halelor care astăzi nu mai există, o ocazie, fie în direcția Marsilia, fie spre Cherbourg sau Biarritz. Pe oriunde ajungeam cu autostopul - până la țărmul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dă greș, dacă după Balanță te duci cu mintea la Leu și nu la Scorpion, maestrul pe care Îl cauți va pieri, iar lumea va cunoaște amenințarea aerului, apei și focului. Toți au căzut la pace, da Izedin nu, că crăpase un arșin de salam și d-acu Îl pirotea soileala, de-i cădea geana, și iera așa dus, că când să dea să plece a Întins ghiara la toți pă rând, care el nu face niciodată așa. Mi-a datără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
știu bazele dă urbanism, iar ulițele să perd În labirinte. Nu mi-a roit pân creieri să iau vro droașcă, iar când am ajuns acasă, la ora când ies măturătorii la drumu mare, aveam umblătorii numa praf și pulbere. La crăpatu zorilor, istovu mă făcuse oale și ulcele. Cre că mă luase chiar și cu friguri. M-am zvârlit În culcuș, hotărât să nu le soilesc, ca să nu-mi uit zodiile. La douășpe ziua am dat șfară În redacție și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aduc aminte dă vremurile alea pot decât baremi să-mi scot pălăria. Într-o sâmbătă, când mai că-și venise-n fire, ne-a zis că avea decât juma dă marafet; io mă râdeam doar la gându că duminică, la crăpatu dă ziuă, după ce-i lua mai Întâi geamandănașu, Zarlenga avea să-l zvârle cu nud cu tot În ulicioară, fincă n-avea lovele dă Închiriat crivatu. Ca toate cele omenești, Noul Imparțial are purcoi dă metehne, da tre să proclamez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că În după-amiaza aia hanu n-avea panarama prea dă soi: gașca femenină să baladase, pencă Juana Musante o arsese blancheu-n flec să danseze pământu dân buric dă noaptea până noaptea la Gorchs. Luni m-am Înfățoșat, nici usturoi nu crăpasem, nici gura nu-mi duhnea, și m-am cărat singur și personal după potol. Ca chestie dă princip, ori dă câte ori vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă asedieze, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici gura nu-mi duhnea, și m-am cărat singur și personal după potol. Ca chestie dă princip, ori dă câte ori vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă asedieze, ca să crăp lihnit, dân cauză dă motiv că În ajun trăsesem la fit și-i trombonisem cioace cum că n-aveam chef dă apetit; da omu, pă bune, ce mai, un pentrucontra cu mustăți, pă negândite, m-a poftit să rad două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
facto doi marafeți, dân care unu și patruzeci În peșin, și mi-a zis că ca să șteargă datoria să-i fac invitație la o matinée la Excelsior. Pă bune și fără Îndoială, Rosita Rosenberg ie Miss râs. Ăia din lojă crăpa dă râs ca gâdilații, da io n-am Înțelegut iotă, că stâlcea limba de-o au muscalii să nu-i halească din zbor nici Mucea Sinagoga, și io d-aia d-abia așteptam s-ajung la han, să-mi zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să Înalțe, cărămidă cu cărămidă, o construcție trainică și sveltă. Dar mă opresc aici: păstrez pentru viitor clipa anticipării și dăltuirii În piatră a indiciilor pe care le-am cules. — Cu neostoita nădejde că În viitorul domniei voastre se va crăpa odată și-odată de ziuă, a intervenit Shu T’ung, reînnod aici firul umilei mele istorisiri. Când Tai An a dat buzna teafăr și nevătămat În casa din strada Deán Funes, vecinii indolenți, ce dormeau ca tomurile clasice care burdușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zugrăvesc cu bidineaua a mai abanoasă panarama care-o Înfățișază câmpu la un observator zbuciumat, la ora când amurgu să perde pân miriști, dă la miazma aproape fetidă care o puțeau porcii decedați fără număr. Împrofitându-mă dă frigu care-ți crăpa buricu, la care mai pune și costumu dă pânză de in fără laibăr, da și fără surtuc, care un Duroc-Jersey Îl luase pă el la ăle din urmă horcăituri care-a scos când mierlea, și fără halatu mascat care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
multe guri decât mașina Diogo dă egrenaj eșalonant, că care-i ora axipromativă a primului mărfar dă Empalme Lobos. Tomna-mi recita că mai iera decât opt ore de sfântă așteptare, când vântu m-a sucit pă juma, care se crăpase ușa să se deschiză și să intre burtoiu lu Sampaio. Nu te fă că nu-l știi pă obezu, că mandea știu la fix că Sampaio nu-i cusurgiu și leagă repede pretenie cu orșicare gunoi. A zvârlit ancora chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă mașinile dă pă linia care merge la San Vicente. Fleculețe și zevzeceli, io cu șapcalionu cu cozoroc și cu halatu o luam toate zilele lucrătoare p-aia dă 6 și 19 spre Plaza; don Wenceslao, care călătorea mai la crăpatu zorilor, iera beton că perdea mărfarul de 5 și 14, iar mandea Îl și vedeam cum venea hăt dân zare, dând mandă la băltoacile congelate, la lumina care-o dârdâia felinaru dân Cumparativă. Iera, ca și mandezu, microbist nesătul dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sălășluiește În propriu-i domiciliu, labirintul: pe când eu, folcloric și oacheș, lipsit sunt de-adăpost la orice oră. În ce privește titlul, Să te trezești cu noaptea-n cap, el comportă o modernă elipsă a secularului și mereu proaspătului proverb Nu se crapă de ziuă mai devreme, oricât de cu noaptea-n cap te-ai trezi, deja Înregistrat de Correas În stare larvară. Și acum, la roman. Herrera ne-a vândut ciorna acestuia, care constă În patru volume manuscrise, și ne-a interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ce băga la jgheab ca dă ce zicea. La unu s-a Întors la mine În debara și mandea m-am culcușit În magazia dă lemne, care ie al doilea ogeac dă nu plouă În iel. A doua zi la crăpatu zorilor, când, vai dă mămulica mea, am dat să mă coafez cu bonetu dă bucătar, am și ginit că În cămară haleala făcea pași. Nu iera vro minune: deși prăpădea camăta dân ochi dă dragă, pretinu Kosher mi-a cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bitter de Basques pentru toți, care n-a fost ultimu. Apoi a venit rându la gastronomie, care n-a lipsit nici foie gras, nici fazan, trecând prin fricandeau și filet, și s-a rotunjit cu creme dă vanilie. S-a crăpat potol cu caru când s-a destupat vinurile dă Bourgogne și Beaujolais. Agapa s-a sfârșit cu cafea, Armagnac și trabuce. Chiar Gaston, care ie tare țanțoș, nu ș-a precupețit atențiile și, când baronu În personal mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să să facă ca roșia. M-am Întrebat dacă Cárdenas n-o să fie iar violent ș-am șters-o chiar atunci inglezește. Cu avântu cu care am coborât patru etaje o dată, am sărit Într-un micro ciclop al Corporației. Să crăpi dă furie, nu alta; de nu trecea rotatu pă loc, stam la spectacolu-șef: că să descoperise defalcarea și Cárdenas s-a zvârlit dă la etaju patru al propiului edificiu de-l avea S.U.P.A. aia și-a rămas distribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă dimineață. Lu Fonseca și lu mandea ne-a dat otomobilu oficeal, să urmărim atenti șmotru la ăi doi fanfaroni. Ne-am Întâlnitără În ușă. Fingermann, ăl mai Îngrijat dă olocaust, a pus personal deștu pă sunerie. Dă cum a crăpat donșoara, Monsenioru a pus picioru În fisură ș-a binecuvântat ogeacu. Am dat buzna năuntru, iar io am Închis ariergarda. Tăiețeii În cârlionți, care Fonseca ș-un servitor Îi duceam În blidu dă lut, și clondirile În coș dă Chianti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
si noi, ce dracu`...“ 6 În creierul meu e o căldură îndrăcită care arde plajele și gîndurile pîrjolesc printre albine lîncezind, ocolind lacrimile care sfîrîie și se vaporizează. Călătorii acestei minți au de străbătut, înveliți în prosoape groase, imense cîmpuri crăpate de argilă. Undeva, un negru lipește cu clei ziare vechi deasupra crăpăturilor sperînd ca sub ele pămîntul să se înzdrăvenească și să cheme ploaia. Contemplînd deșertul scriitorul V., aș vrea să-l transpun pe hîrtie. V. tînăr, fascinat de cunoaștere
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Descoperi că nebunul e singurul învingător. Și apoi te dai cu capul de pereți ca nu poți fi ca el.” Aici în spital, în creierul meu plutește un miros de iad și putreziciune printre gîndurile eșuate, înfipte în mîl. Au crăpat de căldură lăsînd să curgă din ele sensul așa că fluxul, de-ar veni acum, ar fi inutil. Totul se preschimbă repede și amintirile îmbătrînesc. Eternitatea nu-i o speranță ci un timp geriatric. O operație făcută lumii tăindu-i gușa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
își desprinde cu greu ochii de la pasărea din înalt și-l privește pe V.: „-De ce te intrigă pedeapsa ta?”-îl întreabă el. „-Ce contează dacă ai făcut sau n-ai făcut ceva? Ești om, trebuie să plătești. Chinuie-te, crapă!” V. tînăr îl privește consternat. Știe că, odată apărută șansa mîntuirii creștine, tragedia a încetat să mai existe. Și anularea ei a născut un alt fel de blestem, aparte. Omul, căruia i-a mai rămas o șansă la care nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
primi dar va trece prin asta fără să o recunoască. Faptul de a-ți pieri optimismul inconștient, de a te supune cu bună știință chinului cel mai atroce pare a avea un rost. Te lămurește, măcar, căci, altfel și cîinii crapă și zac umflați și inseminați de muște la marginea drumului.” „-Vrei să spui”-exclamă tînărul V.-“ că dacă-ți alungi din minte imbecilitatea cu care privești în jur ca și cum ai fi etern, renaști, cumva, te materializezi înapoi în Dumnezeu?” Tînărul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mare. Pîndit la fiecare pas de demoni răzbunători sau, doar răutăcioși, sportivi care vînează la întîmplare pîndind vreo inimă de înghițit. Te văd cum te încordezi presimțind înfiorat de o supremă bucurie: că ai să te zvîrcolești și ai să crăpi și n-o să te mai mîngîie nimeni. Ci, dimpotrivă, or să te calce cu toții în picioare... Te văd cum crezi că-n schimb, stăpînirea asupra durerii tale nu ți-o vor putea lua cu nici un chip. Tînărul Doctor mă întreabă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Elena Marin Alexe Plânge timpul frunza lui La marginea codrului Hohotele lui s-aud De la nord până la sud Crapă scoarța pe copac Cât aș vrea să-i fac pe plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra de la tindă Dorul meu cheamă alt dor Din scrisoarea de sub grindă
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
Ploaie mocănească Elena Marin Alexe Storc umezeala în pumni până la ultimul strop, apoi cu fruntea rezemată de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
Mircea Martin, omul providențial care m-a lansat la apă și Mircea Horia ce avea să mă Încurajeze să stau În apă, ca un adevărat tată (frate?) spiritual pe terasa de unde se vedeau munții, acum nu se mai văd, a crăpat terasa, iar În al doilea rînd, acesta este cartierul scriitorilor: Matei Călinescu (chiar dacă a plecat de mult În America, au rămas totuși urme, mai există oameni care-și amintesc cu nostalgie că n-avea un deget), Cezar Baltag, George Almosnino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]