3,019 matches
-
sectorului cultural, semnatar al unora dintre cele mai dogmatice articole de directivă literară din perioada stalinistă și din cea imediat următoare, I. demasca ceea ce el numea „falsele «modele»”, fiind împotriva revenirii numelor lui Ion Barbu și Lucian Blaga, în timp ce despre Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale scria că cititorul timpului prezent ar încerca „un sentiment de rușine și dezgust”, simțindu-se „într-o atmosferă irespirabilă, îndeosebi datorită eroului liric al acestei povestiri-poem, care atinge cu nemărginită evlavie tot ce are
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
Spiritul independent și, implicit, polemic, erudiția suplă, rigoarea și coerența lecturii caracterizează următoarele două cărți ale lui D., Spiritul Romei (1979) și Visul lui Scipio (1983), concepute în vădită orientare militantă și restauratoare, vizând moștenirea noastră latină. Eseurile din Fiul Craiului și Spânul (1998) atestă întemeierea clasică a reflexivității criticului. Cartea cumulează, în două secțiuni (Repuneri în... și decăderi din drepturi și Acolade comparatiste și alte reevaluări), o suită de investigații în zone nevralgice ale literaturii române și câteva intervenții de
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
Litere din Cluj-Napoca. SCRIERI: Proza fantastică românească, București, 1975; Spiritul Romei. O privire comparativă asupra gândirii și faptei unui popor (Titus Livius, Cornelius Tacitus, Plinius cel Bătrân), Cluj-Napoca, 1979; Visul lui Scipio. Istoria Romei ca poveste filosofică, Cluj-Napoca, 1983; Fiul Craiului și Spânul, Cluj-Napoca, 1998; Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale unei structuri, Pitești, 2002. Ediții: Dem. Theodorescu, În cetatea idealului, București, 1972; Ion Minulesu, Cetiți-le noaptea, pref. edit., Cluj, 1973; Pavel Dan, Jurnal, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
poezii: Grădinile amăgirii, Întoarcerea învinsului și Mărturisire. O altă poezie, Dregătorul, va apărea în „Flacăra” din mai 1916. În această perioadă desăvârșește nuvela Remember, pe care o publică mai întâi în „Viața românească” (august 1921), lucrând totodată intens la romanul Craii de Curtea-Veche. În 1919-1921, ocupă funcția de șef al Biroului presei din Ministerul de Interne. În 1923, se căsătorește cu Marica Sion, fiica scriitorului Gheorghe Sion, care îi oferă posibilitatea să se creadă un veritabil senior, aducându-i, drept dotă
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Adonis, Aubrey de Vere. El rămâne până la urmă tot o enigmă, sfârșind tragic, ucis și aruncat în Spree, fără să se știe de către cine și de ce, ca și Septimius Podgers din Crima lordului Arthur Saville a lui Oscar Wilde. Romanul Craii de Curtea-Veche a fost publicat mai întâi, pe capitole, în „Gândirea”, în 1926-1927. La apariția în volum, în 1929, s-a bucurat de un răsunător succes, impunându-se atenției tuturor prin farmecul cu totul aparte al paginilor de incantație evocatoare
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
cu Edgar Poe, grija de autenticitate, cu înlăturarea oricărei invenții, coloarea de cer înroșit, învălmășeala onirică, coborârea la elementul inefabil ancestral alătură pe scriitor de I. Vinea, de I. Barbu, în genere de poeții fondului obscur.” În roman, cei trei crai, Pașadia, Pantazi și Pirgu, fac parte din boema Bucureștiului de odinioară. Noaptea mai ales, se reunesc prin birturi și taverne de mahala sau în case deocheate, ca aceea a „adevăraților Arnoteni”, unde se dedau beției, jocurilor de cărți și plăcerilor
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
cu finețea, viciul cu virtutea, decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută distantă, o mândrie aristocratică. Practică viciul cu detașare, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Craii își presară chefurile cu visuri, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți, spre tărâmuri îndepărtate, dar adevărata plăcere „o aflau în vorbă, în taifasul ce îmbrățișa numai lucruri frumoase, călătoriile, artele, literele, istoria...” Pirgu este fundamental deosebit de Pașadia și Pantazi, deși
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
și Pantazi, deși e nelipsit de la incursiunile lor nocturne. El este „lichea fără seamăn și fără pereche”, „soitar obraznic”, are „suflet de hingher și de cioclu”, e „stricat până la măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii”. În Craii de Curtea-Veche, C. oscilează între imundicitatea prezentului, concentrată în Pirgu, și elevația trecutului, simbolizată de Pașadia și Pantazi, toată afecțiunea sa îndreptându-se către aceștia din urmă. Scriitorul, care se identifică, în esență, cu cei doi eroi de viță nobilă
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
îndurerează în fața inevitabilului sfârșit al ultimelor vlăstare aristocratice și își manifestă întreaga aversiune față de Pirgu, reprezentant plebeu al unei lumi care se ridică pe ruinele blazoanelor. Admirator al stemelor și figurilor nobiliare, al căror urmaș se credea, C. infuzează în Craii de Curtea-Veche un anume regret, o anume compasiune pentru Pașadia și Pantazi. Din acest punct de vedere, romanul are și o altă semnificație. El zugrăvește destrămarea prin viciu și desfrâu a aristocrației, a ultimelor ei vlăstare. Pașadia și Pantazi, purtători
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
acorduri. De la concretețea dură a argoului de mahala, naratorul urcă fără efort, cu aceeași forță de sugestie, la expresia rafinată, de mare virtuozitate. Frazarea e somptuoasă și de un cuceritor patetism liric, întrețesută cu frecvente euritmii. Perpessicius sublinia că romanul Craii de Curtea-Veche este „o carte încărcată de poezie, o operă a unui artist împătimit de mirajele expresiei artistice. Grație lor, acestor podoabe ce biruie veacurile, romanul lui Mateiu I. Caragiale se situează printre capodoperele epicei noastre contemporane”. În desfăcutul suflet
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
lui Mateiu I. Caragiale se situează printre capodoperele epicei noastre contemporane”. În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, «Eu» și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impus: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului e tocmai acest grup stelar, cumpenind lumile de aur și azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungând nălucile
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoiewski, mai complex, trebuind cercetat cu altă grijă), când natura planetară se substituie naturei biologice, sociale ori simplu umane, a eroului de roman obișnuit. Cu toată fața lor pământească, cei trei Crai sunt numai în al doilea rând oameni, dar în primul rând axe universale. Iar numele plutonian al lui Pirgu e de scârbă și spaimă. De aceea Craii de Curtea-Veche părăsește raftul cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
umane, a eroului de roman obișnuit. Cu toată fața lor pământească, cei trei Crai sunt numai în al doilea rând oameni, dar în primul rând axe universale. Iar numele plutonian al lui Pirgu e de scârbă și spaimă. De aceea Craii de Curtea-Veche părăsește raftul cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. ION BARBU Scrisul întreg din Craii de Curtea-Veche e un scris de ritmuri cumpănite, de pătimașă selecție de rarități lexicale, dintr-un argot plastic și de crudități pitorești, un stil discursiv de cronică și de memorii, pregătit în laboratoarele memorialiștilor cu Saint-Simon în frunte. Un scris
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
cărți care nu se sfârșesc acolo unde le moare eroul. Ele păstrează, dincolo de copertă, o nevăzută rețea de fibre care le leagă de vis și viață și le adâncesc mai târziu în memorie alături de tristețile și lucrurile propriului tău trai. Craii de Curtea-Veche este una din aceste puține cărți. MIHAIL SEBASTIAN SCRIERI: Remember, București, 1924; Craii de Curtea-Veche, București, 1929; ed. cu ilustrații de G. Tomaziu, București, 1945; ed. îngr. și pref. Perpessicius, București, 1965; ed. îngr. și introd. Lidia Bodea
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
nevăzută rețea de fibre care le leagă de vis și viață și le adâncesc mai târziu în memorie alături de tristețile și lucrurile propriului tău trai. Craii de Curtea-Veche este una din aceste puține cărți. MIHAIL SEBASTIAN SCRIERI: Remember, București, 1924; Craii de Curtea-Veche, București, 1929; ed. cu ilustrații de G. Tomaziu, București, 1945; ed. îngr. și pref. Perpessicius, București, 1965; ed. îngr. și introd. Lidia Bodea, Iași, 1998; Pajere, îngr. Marica M. Caragiale, pref. Perpessicius, cu un portret de Marcel Iancu
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
introd. Lidia Bodea, Iași, 1998; Pajere, îngr. Marica M. Caragiale, pref. Perpessicius, cu un portret de Marcel Iancu, București, 1936; ed. bilingvă (Pajere-Aigles royaux), îngr. și tr. Romulus Vulpescu, București, 1983; Opere, îngr. și pref. Perpessicius, București, 1936; Pajere. Remember. Craii de Curtea-Veche. Sub pecetea tainei, București, 1988; Sub pecetea tainei, îngr. Marian Papahagi, pref. Nicolae Manolescu, postfață Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1994; ed. îngr. Alexandru George, București, 1999; Opere, îngr. și introd. Barbu Cioculescu, București, 1994; ed. îngr. și introd. Barbu
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
1988; Sub pecetea tainei, îngr. Marian Papahagi, pref. Nicolae Manolescu, postfață Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1994; ed. îngr. Alexandru George, București, 1999; Opere, îngr. și introd. Barbu Cioculescu, București, 1994; ed. îngr. și introd. Barbu Cioculescu, pref. Eugen Simion, București, 2001; Craii de Curtea-Veche. Sub pecetea tainei, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1996. Repere bibliografice: E. Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., IV, 239-240; Al. A. Philippide, „Craii de Curtea-Veche”, VR, 1929, 4; Ion Barbu, Răsăritul Crailor, „Ultima oră”, 1929, 103; Sebastian, Jurnal, 265-270
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
introd. Barbu Cioculescu, București, 1994; ed. îngr. și introd. Barbu Cioculescu, pref. Eugen Simion, București, 2001; Craii de Curtea-Veche. Sub pecetea tainei, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1996. Repere bibliografice: E. Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., IV, 239-240; Al. A. Philippide, „Craii de Curtea-Veche”, VR, 1929, 4; Ion Barbu, Răsăritul Crailor, „Ultima oră”, 1929, 103; Sebastian, Jurnal, 265-270, 451-454; N. Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 285; Perpessicius, Mențiuni, III, 1-11; Ovidiu Papadima, „Pajere”, G, 1939, 6; Vianu, Studii și portrete, București
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Barbu Cioculescu, pref. Eugen Simion, București, 2001; Craii de Curtea-Veche. Sub pecetea tainei, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1996. Repere bibliografice: E. Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., IV, 239-240; Al. A. Philippide, „Craii de Curtea-Veche”, VR, 1929, 4; Ion Barbu, Răsăritul Crailor, „Ultima oră”, 1929, 103; Sebastian, Jurnal, 265-270, 451-454; N. Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 285; Perpessicius, Mențiuni, III, 1-11; Ovidiu Papadima, „Pajere”, G, 1939, 6; Vianu, Studii și portrete, București, 1938, 21-35; Pompiliu Constantinescu, Figuri literare, București, 1939, 79-96
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
unui sentiment; dar chiar și în această ipostază poetul își controlează efuziunile confesive. Lirica lui C. este o lirică de reflecție, precis organizată. Același simț al construcției guvernează jocurile de limbaj și așezare în pagină din întinsul poem Ion Creangă, craiul semnelor (1995). Alcătuire voit severă, structurată formal pe consecuția alfabetică a literelor, poemul se animă în portretele concepute în tonul și cu hazul povestirilor lui Creangă. Adeziunea la acest tip de limbaj poetic ajunge la o realizare integrală în Înger
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
Pasul pe nu (2000), cu subtitlul Jurnal itinerant (1 ianuarie-31 decembrie 1996), reale laboratoare de tehnică a poeziei. SCRIERI: Cetatea de inimă, București, 1972; Porțile lui Septembrie, București, 1979; Infranord, Iași, 1981; Inscripții pe drumul rotund, București, 1989; Ion Creangă, craiul semnelor, Iași, 1995; Înger în gerunziu. Jurnal itinerant (19 mai - 19 noiembrie 1997), București, 1998; Pasul pe nu. Jurnal itinerant (1 ianuarie - 31 decembrie 1996), Onești, 2000. Repere bibliografice: Ion Caraion, Cântec în coloană, ATN, 1967, 2; George Chirilă, Constantin
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
învățător în câteva sate vrâncene și la Focșani, unde se stabilește definitiv. A fost membru în comitetul Asociației Generale a Învățătorilor din România și colaborator la reviste de specialitate. Ca deputat iorghist, a participat la editarea și redactarea ziarului local „Crai nou” (1918-1932). Debutează cu proză în „Curierul literar” (1901), colaborând apoi la „Revista modernă”, „Epoca”, „Sămănătorul” (unde a semnat și Marioara Florian), „Luceafărul”, „Evenimentul”, „Viața literară”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Minerva”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A făcut parte din comitetul
CIOCARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
după opinia sa, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu, ultimilor doi nerecunoscându-li-se însă proustianismul. În poezie, aprecierea lui superlativă se îndreaptă către Tudor Arghezi, Ion Barbu și, din păcate, mai puțin către Lucian Blaga. C. nu gustă Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu I. Caragiale, respinge în bloc literatura „experiențelor” a „noii generații”, e profund nedrept față de Duiliu Zamfirescu și E. Lovinescu, față de critici ca Perpessicius și Vladimir Streinu, comentați doar ca poeți, mult prea rezervat față de N.
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), suită de reflecții percutante despre mânuitorii de penel, Madona cu gâtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999), Pretențiile barcagiului Caron (2000). Citadin de speță boemă, cu voluptatea deambulărilor vesperale, G., acest „crai” de urbe veche, e un matein care se regăsește pe sine în proza de atmosferă. În faptul serii, sub pulverulența razelor de lună, solitarul hoinărește nostalgic prin Iașii care mai păstrează ceva din pitorescul și poezia de altădată, săvârșind un
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]