3,573 matches
-
Dali. Iata ce-aș vrea să realizez demența aceea la rece perfect lizibilă și esențială. Exploziile să se producă între pereții odăii, și nu departe între himerice și abstracte continente". Asadar, Blecher pare a-și asuma, prin această mărturisire, un crez suprarealist 362. Cu toate acestea, textul pictural al lui Blecher nu se identifică până la suprapunere cu reprezentările grafice ale pictorilor suprarealiști în general și ale lui Dali, în special, dimpotrivă, opera lui Blecher are specificitatea sa. Ceea ce-l apropie pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
creștină asupra timpului și istoriei, chiar dacă subzistă diferențe fundamentale. Istoria este împărțită în trei vîrste, sau epoci mari: era Tatălui, a creației inocente, era Fiului, a răscumpărării și era Sfîntului Duh, sau cea a sanctificării. Ele sunt rezumate în simbolul Crezului. Unii adaugă alte periodizări, după numărul evangheliștilor (patru), după zilele Creației (șapte) ș.a. Important este că odată cu venirea Fiului, lumea a intrat într-un timp nou, timpul cristic, care e veșnic și reunește cele trei vîrste indicate anterior. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ființă lui Dumnezeu n-o putem cunoaște”{\cîte 17}. Se spune ca Eunomie a fost atât de mâhnit de înfrângere, încât n-a mai îndrăznit să replice cât timp Sfanțul Vasile a fost în viață{\cîte 18}. Urmărind să instituie Crezul de la Niceea, a izbutit să clarifice, că nimeni altul până la el, sensurile teologice ale termenului consubstanțial. {\footnote 11 F. Cayré, op. cît., p. 400.} {\footnote 12 Henry Barclay Swete, Patristic Study, edited by Arthur W. Robinson, Longmans, Green, and Co.
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Desigur că meritul scriitorului este incontestabil, dar "strălucirea" și originalitatea rezidă, în această operă, din diversitatea scriiturilor, instanțelor narative, din varietatea categoriilor de discurs. Totuși, accentul criticii literare a fost aproape întotdeauna plasat pe apartenența acestuia la curentul realist, iar crezul artistic însuși punctează consecvent aceeași idee. Apreciem însă că a devenit evident faptul că nimic din ceea ce privește arta, nici în interiorul ei, nici în relația cu totalitatea, nu mai este ceva de la sine înțeles. În eseul său "Romanul", prefață a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poate susține, din punctul nostru de vedere, o opoziție ireconciliabilă 330. Oricum, în asemenea contexte, oricine apreciază și manifestă "plăcere" față de remarcabila și pura "asonanță" a romanului. Camil Petrescu este "îndrăgostit" de coerența multiplicării spre o dependență absolut necesară de crezul său artistic și de realitate. Revenind la personajul fondator și "jertfit" pentru fondarea Operei, doamna T., se cuvine adăugat că un mod de a cunoaște lumea prin privire, presupune și o interpretare ca "actor" în care, eventual, reușești să te
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și toate supradeterminările semantice posibile. Camil Petrescu se servește de instrumentul narativ respectiv pentru a crea o "duplicitate enunțiativă", o difracție a enunțării în tot atâtea locuri câte personaje au fost implicate în actul narării. Din punctul de vedere al crezului estetic, acesta este mai mult decât respectat: maximă sinceritate/ autenticitate și o pluralitate enunțiativă într-o formă expresivă atât de pronunțată, încât se poate constata nu numai o multiplicare prin adaus, dar chiar o pluralitate de subiectivități. Sintaxa figurală traversează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai vie, mai concentrată, cum își propune scriitorul. Conștiința artistică se eliberează prin finalitatea propriei opere în care se întrupează și care reprezintă limita actului de creație, în timp ce conștiința ironică se eliberează prin însăși această acțiune (un gen de catharsis). Crezul dramaturgului Camil Petrescu despre actrița Emilia reiese dintr-o propoziție de o concizie, deopotrivă de o ironie tăioasă, ce ridiculizează "talentul" artistei: "Articula fiecare silabă, făcând-o să vibreze ca un bob de fier într-o nucă de tablă."430
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de subiectivizare a unei opere sunt relative.454 Am încercat să demonstrăm, cu argumente, singularitatea efortului romancierului Camil Petrescu, concentrându-ne asupra Patului lui Procust, pe care îl apreciem ca mai bogat în indicii ale originalității și mult mai aproape de crezul artistic al autorului. Totodată, se desprinde, ca o concluzie, faptul că "...imaginile estetice nu sunt câtuși de puțin imuabile, invariante arhaice: operele de artă devin imagini prin aceea că procesele închegate ca obiectivitate vorbesc de la sine."455 Concluzii Autorul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Strădaniile acestei elite erau de a crea un stat național care să-i cuprindă pe toți românii, să-i înzestreze cu instituții politice viabile și cu o economie și o structură socială moderne. Dezideratele de libertate și unitate națională constituiau crezul intelectualității românești. Printre cei care au sprijinit înfăptuirea acestei căi s-a aflat și viitorul lider al Partidului Național Liberal din Ardeal și în același timp, ministru al Cultelor și Artelor, întrun interval relativ îndelungat de timp din perioada interbelică
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
stat din 2∕14 mai 1864 și a atitudinii Austriei în privința reformei agrare din 1864. Simultan, Alexandru Lapedatu apreciind secolul al XIX-lea, ca unul al deșteptării spiritului național, și-a apropiat pleiada marilor patrioți, revoluționari care au dat viață crezurilor naționale, tratând în studii memorabile figurile lui Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Câmpineanu, Mihail Kogălniceanu și Andrei Șaguna. Aplecarea spre asemenea teme și subiecte își are explicația în nevoia de a face cunoscute condițiile interne și externe în care
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
nege, spre deosebire de scrierile lui Dante, posibilitatea vieții veșnice și a mântuirii întru Domnul Iisus Cristos. Este un moment de sinceritate și abandon, un testament filosofic și literar, atribuit lui de către autorul romanului. Dar această nevoie de a-și mărturisi propriul crez și de a-și deschide sufletul, nu are darul să dureze; va învinge vanitatea literară și teama de a-și știrbi propria celebritate. Temându-se să-și piardă admirațiea lumii și a posterității din pricina statutului său de necredincios, se grăbește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Callot, Poilly. Spre deosebire de pictorul Claude Lorrain, cu care se împrietenise la Roma, Meaume evită academismul culorii, refugiindu-se în crepusculul intens al viziunii. Imaginile se smulgeau din tenebra zbuciumului launtric, din tumultul său sufletesc, sub al căror dicteu își plămădise crezul artistic și legenda. Secvențe de adevăr despre viață, opiniile și opera lui Meaume ne sunt oferite de feluriți referenți, artiști în epocă sau cronicari ulteriori, cărora li se adaugă naratorul-monograf, subtil critic de artă și lector de enigme și obsesii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este să deschidă dicționarul pentru a găsi numele protagonistului. Nu-l va găsi, și, deși dezamăgit, va crede că este doar o omisiune și o nedreptate, reparată în fine de romancierul Pascal Quignard. Artistul Meaume este reabilitat pentru profeticul său crez trăit la persoana întâi în acel veac XVII european și italian. Un crez conform căruia iubirea este un seism de imagini ce bântuie spiritul, imagini ce se confundă cu visele în negru și alb ale gravorului. Ce nu-și va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și, deși dezamăgit, va crede că este doar o omisiune și o nedreptate, reparată în fine de romancierul Pascal Quignard. Artistul Meaume este reabilitat pentru profeticul său crez trăit la persoana întâi în acel veac XVII european și italian. Un crez conform căruia iubirea este un seism de imagini ce bântuie spiritul, imagini ce se confundă cu visele în negru și alb ale gravorului. Ce nu-și va regăsi alinarea decât în "impetuoasele peisaje create de Dumnezeu", și, bineînțeles, în propria
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
acreditează un protagonist al veacului al XVII-lea, un artist al limbajului violent al gravurii, un om cu frica lui Dumnezeu, lipsit însă de vocație religioasă. Pierduse totul, dar nu va renunța să se răzbune, în felul său, printr-un crez artistic consolator. Nefericirea, furia lui intensă, desfigurarea de care avusese parte se vor converti în figurile discordanței baroce, prozaice, nocturne și sulfuroase, transfigurate de misteriosul meșter al acidului și acului de gravat "în oglindă". Terasă la Roma acreditează o rețetă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apusului Cetății, a sângelui vechi, amiralul flotei Lukas Notaras pare furios și neîmpăcat cu proclamația citită de cardinalul latin Isidor. Personajele istorice reale prind viață, dar și mulțimile, între care călugării mânăstirești primează prin număr și vehemența refuzului adăugirii din Crezul latin. Ei strigă: "Fără "...și Fiului"!", preferând "turbanul turcilor tiarei pontificale". O figură de prim plan a cărții este Giustiniani, condotier și comandant al mercenarilor genovezi veniți în ajutorul basileului. Se va împrieteni cu Jean Ange; în ciuda manierelor grosiere de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a Bizanțului. Erau de față basileul și ierarhii săi, bailul și nobilii venețieni în armuri, ofițerii genovezi în frunte cu Giustiniani, preoți, călugări, credincioșii bisericii lui Justinian. Liturghia de adio îi unește pe greci și pe latini. Cuvintele discordiei din Crez și Fiului sunt omise de Mitropolitul grec, dar rostite totuși de episcopul latin Leonard; amândoi însă "uită", într-o înțelegere nerostită, să pomenească numele papei Nicolae. Împăcarea ecumenică în fața morții e un fapt, ca și frățeasca împărtășanie din trupul sfânt
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
într-una din cele mai bune lumi posibile, dovadă fiind persistentele focare de nesiguranță și suferință asemeni unor răni deschise. Atunci când autorii au opțiuni politice fățișe, (Saramago, Imre Kertész, Kadare, Herta Müller ș.a.), ele sunt încorporate în chip inefabil în crezul estetic și procedurile artistice ce constituie farmecul și viabilitatea prozei în general, și a romanului în special. În ceea ce privește portofoliul romanului european, încredințat unor protagoniști meniți să-i reprezinte atât pe autori cât și pe cititori, el se dovedește a fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Strădaniile acestei elite erau de a crea un stat național care să-i cuprindă pe toți românii, să-i înzestreze cu instituții politice viabile și cu o economie și o structură socială moderne. Dezideratele de libertate și unitate națională constituiau crezul intelectualității românești. Printre cei care au sprijinit înfăptuirea acestei căi s-a aflat și viitorul lider al Partidului Național Liberal din Ardeal și în același timp, ministru al Cultelor și Artelor, întrun interval relativ îndelungat de timp din perioada interbelică
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
stat din 2∕14 mai 1864 și a atitudinii Austriei în privința reformei agrare din 1864. Simultan, Alexandru Lapedatu apreciind secolul al XIX-lea, ca unul al deșteptării spiritului național, și-a apropiat pleiada marilor patrioți, revoluționari care au dat viață crezurilor naționale, tratând în studii memorabile figurile lui Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Câmpineanu, Mihail Kogălniceanu și Andrei Șaguna. Aplecarea spre asemenea teme și subiecte își are explicația în nevoia de a face cunoscute condițiile interne și externe în care
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe omenești pe deplin dezvoltate. Un crez asumat cu o consecvență nemiloasă prin sinuciderea lui spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale Sex și caracter. Inspirația viziunii asupra destinului omului a tânărului autor a fost una riguros dualistă. În orientarea vieții, valoarea și plăcerea îi apăreau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
drept o neașteptată transformare. Conștiința unei înzestrări ieșite din comun a reprezentat pentru Wittgenstein îndreptățirea de a trăi potrivit îndemnului pe care l-a adresat Weininger oricărei personalități care aspiră să se desăvârșească: „Fii pur și creator!“ Acesta a fost crezul vieții lui Ludwig Wittgenstein. În lumina acestui crez, vom putea înțelege pasiunea, dăruirea totală, uitarea deplină de sine care distingeau confruntarea lui cu temele intelectuale și problemele morale care l-au preocupat, ceea ce lăsa o impresie de neșters tuturor celor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din comun a reprezentat pentru Wittgenstein îndreptățirea de a trăi potrivit îndemnului pe care l-a adresat Weininger oricărei personalități care aspiră să se desăvârșească: „Fii pur și creator!“ Acesta a fost crezul vieții lui Ludwig Wittgenstein. În lumina acestui crez, vom putea înțelege pasiunea, dăruirea totală, uitarea deplină de sine care distingeau confruntarea lui cu temele intelectuale și problemele morale care l-au preocupat, ceea ce lăsa o impresie de neșters tuturor celor care l au cunoscut bine.14 Și tot
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lăsa o impresie de neșters tuturor celor care l au cunoscut bine.14 Și tot așa intransigența lui neînduplecată, lipsa de îngăduință pentru sine și de înțelegere pentru slăbiciunile celorlalți, în urmărirea unui ideal de neatins al perfecțiunii.15 Un crez care a făcut din viața lui o continuă escaladare, marcată de căderi și reveniri, către un pisc inaccesibil. O viață de erou? * * * Ca student la Cambridge, Wittgenstein s-a consacrat cu ardoare acelor probleme logico filozofice care constituiau terenul comunicării
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui. În același „Cuvânt înainte“, el menționa contribuția pe care au avut-o la recunoașterea greșelilor din Tractatus discuțiile sale cu Frank Ramsey și îndeosebi cu Piero Sraffa. Von Wright susține că sub impulsul acestei critici Wittgenstein ar fi abandonat crezurile filozofice de care s-a lăsat condus în opera de tinerețe și a pășit pe căi noi. „El (Wittgenstein) spunea că discuțiile cu Sraffa l-au făcut să se simtă ca un copac căruia i-au fost tăiate toate ramurile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]