2,852 matches
-
barurilor, cluburilor și magazinelor. În aceeași postură, seminud, a scos câteva serii de calendare, difuzându-și astfel frumusețea și senzualitatea. Colette (1873-1954) Un trup gânditor a fost caracterizată scriitoarea franceză Colette, pentru că, hedonistă, și-a asumat o libertate deplină a cugetului și a simțurilor, pentru că a căutat și a trăit fericirea sub diferite aspecte, la cote maxime. Sidonie Gabrielle Colette s-a născut într-un mic sat francez, Saint Sauveur en Puisaye, din regiunea Bourgogne, în 1873, într-un mediu creat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să încerc a susține că, "jurnalul" acesta a fost ținut cronologic; e scris après coup, în temeiul unor amintiri proaspete și vii. De vreme ce nu l-am putut insera în durată în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de conștiință. Efectul, desigur, bate înspre artificial; e un risc pe care trebuie să-l accept"6. Pornind de la aceste precizări, e limpede că nu putem vorbi despre
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lui Steinhardt, ce s-ar putea spune mai mult, decât ce spun frumoasele cuvinte ale lui Valentin Chifor: Dacă sintagma "lumină din lumină" are un sens, atunci predicile monahului Nicolae îi dau legitimitate exemplară. Harul schimnicului de la Rohia, prin "trezevia cugetului" său incapabil de acedie, îl înscrie definitiv în rostirea omiletică elevată, superior imagistică, cu valențe artistice. E o altă ipostază a eseistului impertinent, devenit în tenebrele arhipelagului terorii "om liber și senior" al spiritului. Monologul polifonic al lui Steinhardt, în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să încerc a susține că, " jurnalul" acesta a fost ținut cronologic; e scris après coupe, în temeiul unor amintiri proaspete și vii. De vreme ce nu l-am putut insera în durată în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de conștiință. Efectul, desigur, bate înspre artificial; e un risc pe care trebuie să-l accept"3. Pornind de la acestea e limpede că nu putem vorbi despre un
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ca să nu credem; îi place zice-s-ar să acumuleze piedicile, să le înmulțească riscurile, să adune argumente pentru a preface bine intenționata dorință de evlavie în imposibilitate. Darurile care duc spre credință poartă același nume toate: pariu, aventuri, incertitudine, cuget de om nebun. Dostoievski: dacă Dumnezeu n-a coborât de pe cruce, pricina este că voia să-l convertească pe om nu prin constrângerea unui miracol exterior, evident, ci prin libertatea de a crede și dându-i prilejul de a-și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mereu aceasta este ascultarea pe care ți-o dau eu". Uimit aproape, și în același timp încântat, mi-a mulțumit și în continuare m-a întrebat: "Dar ca monah ce-am voie să scriu?". "Ce dorești, ce te va îndemna cugetul tău, cu ce te va lumina Dumnezeu", i-am răspuns. "De aceea frate Nicolae, scrie nu ca și până acum, ci mult mai mult. Ce? Nu mă întreba pe mine. Scrie tot ce te va inspira harul pe care-l
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
părintească, care îmi propunea înainte protecții, slujbe, chiverniseli, și m-am pus în mijlocul zidurilor celor dărâmate ale Sfântului Sava, un biet dascăl cu câțiva leușori pe lună, încongiurat de câțiva școlari săraci, hotărâți și fanatici în prieteșugul meu și în cugetul și alegerea lor“. Ca să se poată dedica artei dramatice, mulți elevi ai Școlii Filarmonice „s-au arătat surzi la glasul naturei, părăsind și chiar pe ai lor părinți și preferind strâmtorarea și neaverea“. În 1839, la câteva zile după întoarcerea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
dar pe jumătate față de al fiicei. Consecința: poziție expusă pe ambele flancuri. Comodia vremii ne dezvăluie atitudinea duplicitară a unei mame în problema educației fetelor. Reproșurile bărbatului le primește plecând capul („Așa, frate, ai dreptate, dar te-ascultă cineva?“), însă cugetul adevărat și-l arată răspunzând complimentelor unui musafir: „Bunătatea dumitale... Cu toate astea gândesc / Că li-or fi educaționul leit ca un franțuzesc. / Fiindcă toată maalaua vede ce fel ne-am silit, / Cât am făcut pentru ele și ce bani
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
final al Facerii, și asta în ciuda unor trăsături antropomorfice cu care ei îl copleșeau pe Iahve. Evenimentul cel mai însemnat al acelui timp a fost Potopul. Iahve a văzut că "răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ și că toate cugetele și dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele" (6: 5). Dumnezeu a regretat că îl crease pe om și a hotărât pieirea spiței acestuia. Numai Noe, soția și fiii săi (Sem, Ham și lafet) cu soțiile lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Yasna, 30), aceste două spirite au ales, unul binele și viața, celălalt răul și moartea. Spenta Mainyu îi declară Spiritului Distrugător la "începutul existenței": "Nici gândurile, nici doctrinele, nici puterile gândirii noastre; nici alegerea, nici cuvintele, nici faptele noastre; nici cugetele, nici sufletele noastre nu pot cădea la învoială" (Y., 45: 2). Ceea ce arată că cele două Spirite sunt deosebite - unul sfânt, celălalt rău - mai degrabă prin alegere, decât prin natura lor. '" Așa, de pildă, în Zăt. Spram este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sfîrșitul fazei idilice din societatea romînească, efectul „pîclei” asupra sufletelor. „Furtună” în notele la Opere (1978), principala informație despre această poezie e următoarea: „Legată, în amintirile poetului, de pădurile din Gherăiești, din apropierea Bacăului, Furtună a apărut pentru prima oară în Cugetul romînesc, București, an. II, nr. 2-4, aprilieiunie 1924, p. 145 (cu mențiunea datei de elaborare: 1905)”.1) Lucrul pe care editorul pare să nu-l fi știut, însă, e că, în acest caz, prin datare, Bacovia face trimitere la un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spus) se fripsese cu ele, le simțise falsitatea, „rafinăriile” i se par dezgustătoare. Cînd am scris partea de mai sus a „glosei”, nu citisem încă „Ziarul unui vechi student ardelean: A. (Artemiu) Homorodeanu (1876)”, publicat în mai multe numere din „Cuget clar”, 1934. Fiu de preot din Borșa, fire serioasă, ușor pedantă, la data din titlu, autorul studia medicina în Franța, după ce trecuse prin Italia și Belgia. în același timp era și „filolog” într-o accepție diferită decît cea cunoscută a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sentimentală, a fost pătruns de rostirea cîntării «Veșnica lui pomenire!» de la începutul mesei, apoi cam toropit de vinul așa bun, servit de noi toți, a absentat de la cele vorbite cu atît însuflețire de d-l Mareș și a rămas în cugetul său la pomenirea celor adormiți; de aceea a tot rostit «Veșnica pomenire!». Ai observat că la sfîrșitul cuvîntării d-lui Mareș, eu l-am trezit pe d-l Bacovia din visarea lui, spunîndu-i că sîntem gata de plecare. Și, d-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și mare frică îi stăpânea pe toți. Iar toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște. Și își vindeau bunurile și averile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. Și în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii. Lăudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau". (Fapte 2, 38-47)3 Același
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
an XVII, nr. 46, 24 feb. 1935, p. 4. Stino, Aurel George, Kalevala, în "Adevărul literar și artistic", an XIV, seria a II-a, nr. 772, 22 sept. 1935, p. 5. Stino, Aurel G., "Kalevala", epopeea națională a Finlandei, în "Cuget clar", an VIII, nr. 19-24, oct-dec. 1935, p. 398. Stino, Aurel George, Cărți finlandeze, în "Neamul românesc", an XXXI, nr. 82, 11 aprilie 1936, p. 9. Stino, Aurel George, Teatrul finlandez, în "Epoca", nr. 2175, 7 mai 1936, p. 1
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
p. 14. Stino, Aurel George, Pietari Päivärinta, în "Patria", an XIX, nr. 58, 13 martie 1937, p. 2. Stino, Aurel George, Johannes Linnankoski (1869-1913), în "Patria", an XIX, nr. 70, 28 mar. 1937, p. 2. Stino, A. G., Charlotte Lilius, în "Cuget clar", an III, nr. 23, 15 dec. 1938, p. 367. Stino, A., G., Literatura finlandeză, în "Neamul Românesc", an XXXIII, nr. 284, 24 dec. 1938, p. 3. Stino, George Aurel, Un cântec finez, în "Neamul românesc", an XXXIV, nr. 15
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
dec. 1996, p. 85. Linnankoski, J., Triton și Naiada (povestire), traducere de Aurel George Stino, în "Patria", an XIX, nr. 88, 18 apr. 1937, p. 2. Linnankoski, J., Zâna codrilor, traducere (după o versiune franceză) de Aurel G. Stino, în "Cuget clar", an II, nr. 21, 2 dec. 1937, p. 329. Lönnrot, Elias, Salutul cântărețului (fragment din Kalevala), traducere (în proză) de I. Duscian, în "Univers literar", an XXXIX, nr. 6, 18 feb. 1923, p. 5. Lönnrot, Elias, Cântul XLIX din
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cântărețului (fragment din Kalevala), traducere (în proză) de I. Duscian, în "Univers literar", an XXXIX, nr. 6, 18 feb. 1923, p. 5. Lönnrot, Elias, Cântul XLIX din Kalevala, traducere (după versiunea franceză de J.-L. Perret) de A. G. Stino, în "Cuget clar", an VIII, nr. 19-24, oct-dec. 1935, p. 430. Lönnrot, Elias, Kalevala (Cântul IV), traducere de Al. Iacobescu, în "Curentul Magazin", an I, seria a II-a, nr. 48, 3 mar. 1940, p. 3. Lönnrot, Elias, Kalevala (fragment), traducere de
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, pp. 106-107. Turtiainen, Arvo, Eu iubesc, Cei care iubesc, Ușa, traducere de Noora Lemivaara- Khudoikulova, în "Columna", nr. 19, martie 2008, pp. 24-25. Tuulio, Tyyni, Pasărea cea mică (schiță), traducere de A. G. Stino, în "Cuget clar", an I, nr. 48, 9 iun. 1937, p. 760. Tyyni, Aale, Ploaia, traducere de Tuula T. Teiri, în "Columna", nr. 16, nov. 2002, p. 27. Vaara, Elina, Lampa de alabastru și Cântec al zăpezii topindu-se, traducere de Tuula
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
tonul adoptat, stilul de predare, atitudinea manifestată în relația cu elevii, repertoriul gestual etc. Fiecare profesor trebuie să-și amintească și să reflecteze asupra faptului că întâlnirea educativă este ,,unică, irepetabilă [...] inconfundabilă", ,,o implicare totală, cu tot sufletul și tot cugetul partenerilor", ,,un moment autentic din viața maestrului și a discipolului/discipolilor", care ,,lărgește și adâncește peisajul lăuntric al fiecăruia", ,,se distribuie într-o reciprocă sporire sufletească", ,,întreține dorința și nerăbdarea unei noi întâlniri", ,,rămâne întotdeauna o clară amintire"108. 3
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Academiei de la o masă mică, de lângă un pat pe care, de multe ori, era nevoit să se întindă. De acolo, îi cuprindea pe toți cu acea privire caldă, dar răscolitoare, călăuzindu-le gândurile într-o apropiată și strânsă înmănunchere de cugete și fapte care aveau să facă cinste orășelului care era Bârladul copilăriei sale. Bârladul acelei copilării total nefericite în care a resimțit mereu lipsa nu numai a căldurii părinților ci și răceala străinilor, a camerei unde era găzduit. Avusese mereu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
adevărata primăvară și de vremile în care-mi îmbălsămam tot sufletul cu mirosul de călțunași de la Muche... de mi-au rămas până și acum parfumate amintirile. Acum sunt om în toată firea și-n loc de călțunași caut fapte și cugete, care să-mi prevestească soarele, lumina, bucuria de a trăi, cum îmi prevesteau altădată florile acelea mici și atât de curajoase, încât să înfrunte, ele cele dintâi, asprimea vremilor... Caut fapte și cugete în mine și-n afară de mine, în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
-n loc de călțunași caut fapte și cugete, care să-mi prevestească soarele, lumina, bucuria de a trăi, cum îmi prevesteau altădată florile acelea mici și atât de curajoase, încât să înfrunte, ele cele dintâi, asprimea vremilor... Caut fapte și cugete în mine și-n afară de mine, în oameni, în cărți... și nu găsesc. Simt nevoia de a face ceva pe lumea asta... De unde nestăpânita asta dorință de a face ceva deosebit, mare chiar, măcar de nu s-ar cunoaște toată
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ceva pe lumea asta... De unde nestăpânita asta dorință de a face ceva deosebit, mare chiar, măcar de nu s-ar cunoaște toată mărimea decât după o sută de ani și măcar de-aș suferi pentru acel ceva - nu știu ce, faptă sau cuget - măcar de-aș suferi întreaga mea viață, lipsurile, foamea, luptele (când aș fi putut trăi sătul și liniștit)...” Și la Bârlad, însuflețit de înalte idealuri umaniste își va jertfi mare parte din timp nu numai sensibilităților personale, ci mai cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
publicată acum de Marius Pop în Bârladul odinioară și astăzi, 1984, p. 561, pe care o reproducem și noi : Bârlad, 15 noiembrie 1942 «Mult iubite frate Vasilică, Tânărul meu prieten, sonetistul G. Costandache pe care l-ai întâlnit, desigur, prin Cuget clar, « Convorbiri literare » și « Cetatea Moldovei » a scris pentru Radio o conferință (...). Te rog să-l primești în programul cel mai apropiat, dacă s-ar putea chiar pentru săptămâna viitoare. Cred că după Crăciun ne vom vedea. Te îmbrățișez din
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]