3,586 matches
-
făcea mama ei, Regina României, totuși nu rămânea indiferentă la evenimentele politice interne sau externe. Mignon în consemnările sale vorbea despre conferința Micii Antante din 1924 pe care o considera un succes. A fost o susținătoare a acestei alianțe politice defensive ea participând și mai târziu la deschiderea unei expoziții a femeilor din statele Micii Antante. În 1929 Regele Alexandru alege formula autoritară de conducere a Regatului, dând o nouă constituție și o nouă denumire statului Iugoslavia. Iugoslavia nu era un
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
nelăsând altă variantă. Vizitele din toamna lui 1933, unde Alexandru fusese însoțit de Mignon, în România, Bulgaria, Turcia, Grecia, apoi constituirea Antantei Balcanice în 1934 reprezentaseră pentru Alexandru și Mignon un turneu diplomatic, care era menit să asigure Iugoslaviei alianțe defensive regionale și stabilitate. În octombrie 1934 au fost invitați într-o vizită de stat în Franța. Au părăsit Belgradul la începutul lui octombrie, Alexandru luând vaporul de la Zelenika, făcând o oprire în Marsilia. Din cauza condițiilor de furtună de pe Marea Adriatică și
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
vor anihila forțele sale. În după-amiaza zilei de 31 octombrie 1956, Sharon a trimis în Defileul Heitan două companii de infanterie, o baterie de mortiere și câteva tancuri AMX-13, aflate sub comanda lui Mordechai Gur. Forțele egiptene au ocupat poziții defensive puternice și au întâmpinat cu foc puternic de arme antitanc, mortiere și mitralieră Armata Israeliană (IDF) Oamenii lui Gur au fost forțați să se retragă într-o mică depresiune, unde au fost înconjurați și supuși unui foc puternic. Auzind de
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
Sharon a început din nou să avanseze rapid în grad, ocupând postul de șef al Școlii de Infanterie și Pregătire Armată, ajungând în cele din urmă la rangul de Aluf (general-maior). În Războiul de Șase Zile din 1967, primind rol defensiv, Sharon aflat la comanda celei mai puternice divizii de blindate, în loc să se supună ordinelor, a elaborat propria sa strategie ofensivă, complexă, care combina acțiunea trupelor de infanterie, tancuri și parașutiști lansați din avioane și elicoptere, pentru a distruge forțele egiptene
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
de apărare în alte regiuni din apropiere, în sprijinul apărătorilor înălțimilor. Geniștii au transformat câmpiile din zonă, care erau deja saturate de apă, în mlaștini, prin golirea unui baraj hidrotehnic. În continuare, geniștii au construit mai multe rânduri de linii defensive, care ajungeau până în suburbiile Berlinului. Aceste linii erau formate din șanțuri antitanc, poziții de artilerie antitanc și o rețea complexă de tranșee și buncăre. În primele ore ale zilei de 16 aprilie, ofensiva sovietică a început cu un bombardament masiv
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
de-a treia și ultima linie de apărare germană, iar Frontul I Ucrainean a cucerit Forst și era gata să intre în zona de câmpii neinundate. Pe 19 aprilie, a patra zi după ce Frontul I Bielorus reușise să depășească liniile defensive de pe Înălțimile Seelow, nu a mai avut de înfruntat decât formații dezorganizate care încercau în zadar să încetinească înaintarea sovietică spre Berlin. Rămășițele Armatei a IX-a Germane, care apăraseră flancul nordic al Armatei a IV-a Panzer, s-au
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
Armata a III-a Panzer. Pe 21 aprilie, Armata a II-a de Gardă a avansat aproximativ 50 km la nordul Berlinului, după care a atacat la sud-vest de Werneuchen. Alte unități sovietice au reușit să ajungă în fața ultimei linii defensive germane. Planul sovitic prevedea ca, în prima fază, să fie încercuit Berlinul, după care să fie încercuită și Armata a IX-a Germană. Corpul al V-lea German continua să lupte la nord de Forst, unde era încercuit, în vreme ce comandanții
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
adâncime de 15 km și lupta din greu cu Armata a III-a Panzer. Armata a IX-a pierduse Cottbusul și era sub contina presiune a atacurilor sovietice dinspre răsărit. Coloanele sovietice de tancuri au reușit să străpungă ultima linie defensivă a capitalei germane în două puncte. Pe 23 aprilie, Fronturile I Ucrainean și I Bielorus au continuat să strângă încercuirea Berlinului, reușind să taie ultima legătură a Armatei a IX-a cu apărătorii orașului. Elementele Frontului I Ucrainean au continuat
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
politică, militară și administrativă a regalității maghiare instituită în vederea readucerii bulgarilor (trecuți din motive politice de la catolicism la ortodoxie) în frontierele latine ale Apusului. va fi piatra de temelie al efemerului Banat de Vidin. Ulterior, Banatul Severinului este avanpostul sistemului defensiv antiotoman al regatului maghiar și, deopotrivă, al voievozilor din Tara Românească. La maxima lui întindere a cuprins teritorii din vestul Olteniei și din estul Banatului. Era condus de un ban, cu reședința în Cetatea Severinului. Banatul Severinului a fost disputat
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
contiuna șirul Banilor de Severin. Alți Bani severineni de origine română sunt: Ladislau Ficior de Hațeg și Gheorghe Mare, care pentru buna guvernare a Severinului este numit ulterior Ban de Belgrad. Cetatea Severinului este una dintre cetățile cheie ale sistemului defensiv dunărean împotriva turcilor. Titlul de "Ban", acordat neîntrerupt pe parcursul a 300 de ani în istoria Severinului atâtor personaje importante din istoria europeeană, nu este o simplă titulatură onorifică ci subliniază rolul militar și politic de excepție în apărarea granițelor dunărene
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Ducele și-a dispus trupele pe un front foarte restrâns, puțin peste 3 mile (sub 4 kilometri). În plus, aici se găseau o serie de ferme, care au intrat în istorie și care există și astăzi: acestea ofereau o poziție defensivă avantajoasă pentru a ancora flancurile armatei și a asigura centrul; astfel, castelul și complexul de clădiri Hougoumont (numite și Goumont) la vest, mica fermă La Haye Sainte, în spatele căreia se afla o carieră de nisip, ea înseși folosită ca poziție
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
avantajoasă pentru a ancora flancurile armatei și a asigura centrul; astfel, castelul și complexul de clădiri Hougoumont (numite și Goumont) la vest, mica fermă La Haye Sainte, în spatele căreia se afla o carieră de nisip, ea înseși folosită ca poziție defensivă; în centru și ferma La Papelotte și La Haye la est, sunt alese de Duce pe data de 17. La vremea respectivă panta pe care trebuiau să o urce cei care voiau să atace cele 3 ferme era mult mai
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Kutuzov a continuat să acționeze ca predecesorul său, dându-și seama că înfruntarea forțelor franceze într-o bătălie în câmp deschis ar fi dus la sacrificarea fără rost a numeroși soldați. El a reușit până la urmă să stabilească o poziție defensivă puternică la Borodino, după o luptă indecisă în zona Smolenskului, 16 - 18 august. Bătălia de la Borodino de pe 7 septembrie a fost cea mai sângeroasă luptă a războaielor napoleoniene și una dintre cele mai sângeroase ale istorie mondiale. Rușii nu au
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
luptelor din seara zilei de 5 iulie. În spatele râului Russbach se întinde un platou puțin înalt, între Wagram și Markgrafneusiedl, însă pe un câmp de bătălie atât de puțin accidentat el constituie un bun punct de observație și o poziție defensivă solidă. Russbach formează un fel de șanț inundat la baza platoului. De-a lungul cursului de apă, trei sate au jucat un rol important în cadrul sistemului defensiv austriac: Deutsch-Wagram, Baumersdorf și Markgrafneusiedl, dominat de turnul pătrat al morii. Terenul se
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de puțin accidentat el constituie un bun punct de observație și o poziție defensivă solidă. Russbach formează un fel de șanț inundat la baza platoului. De-a lungul cursului de apă, trei sate au jucat un rol important în cadrul sistemului defensiv austriac: Deutsch-Wagram, Baumersdorf și Markgrafneusiedl, dominat de turnul pătrat al morii. Terenul se preta deci perfect pentru dispunerea a două mari armate, pentru manevre, șarje de cavalerie și utilizarea masivă a artileriei, în particular a redutabilului ricoșeu al ghiulelelor. Din
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
armatei pe trei linii de bătălie. Armata urma apoi să întoarcă pozițiile inamicului de-a lungul fluviului și, pivotând pe Gross Enzersdorf, să îl încercuiască și să-l distrugă. De cealaltă parte, arhiducele Carol era hotărât să ducă un război defensiv, sperând că se va reuși încheierea păcii. În acest scop, el și-a retras trupele pe linia Russbach-Bisamberg, construind un lanț de șaisprezece redute care găzduiau 72 de piese de artilerie, concentrate între Gross Enzersdorf și Aspern. Deși ar fi
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
construind un lanț de șaisprezece redute care găzduiau 72 de piese de artilerie, concentrate între Gross Enzersdorf și Aspern. Deși ar fi fost fezabil, arhiducele nu a adus artileria grea din arsenalele din Boemia și Moravia pentru a întări linia defensivă și nici nu a fortificat micile sate din jurul localității Deutsch-Wagram. Planul austriac presupunea întârzierea înaintării franceze de către avangarda lui Nordmann, care urma apoi să se retragă, permițând francezilor să avanseze, pentru ca apoi Carol să trimită forțe puternice pentru a distruge
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
al III-lea și, respectiv Corpul al VI-lea al lui Klenau, cu rezervele de cavalerie și de grenadieri în eșalon secund. De cealaltă parte, în jurul orei 18, armata franceză era complet desfășurată și pregătită să ia cu asalt linia defensivă Russbach: Corpul lui Masséna acoperea o zonă întinsă între Dunăre și Süssenbrunn; divizia Dupas din Corpul lui Bernadotte era la Aderklaa, iar Oudinot și Davout continuau dispozitivul spre dreapta, ajungând dincolo de Glinzendorf. Restul trupelor franco-aliate, inclusiv Garda Imperială și rezerva
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și 19:30, Oudinot a lansat atacul împotriva Corpului al II-lea austriac al lui Hohenzollern-Hechingen, care era însă pregătit să îi primească: soldații austrieci erau desfășurați pe două linii, în spatele unui puternic ecran de tiraliori și ocupau o poziție defensivă unde se executaseră lucrări de terasament și fortificații. Nu mai puțin de 68 de piese de artilerie îi susțineau pe oamenii lui Hohenzollern; cu toate acestea, francezii au reușit să treacă râul Russbach, având ca vârf de lance divizia Frère
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de nedescris, între 22:30 și 23:00, toate încercările comandantului de a-i ralia eșuând. În fine, un ultim atac a fost dat începând cu ora 21 de Corpul al III-lea francez al lui Davout împotriva excelentei poziții defensive de la Markgrafneusiedl, acoperite de Corpul al IV-lea austriac al lui Rosenberg. Francezii din Corpul al III-lea erau obosiți după multe ore de marș, în timp ce austriecii erau odihniți și beneficiau de o poziție defensivă extrem de favorabilă, întărită printr-o
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lui Davout împotriva excelentei poziții defensive de la Markgrafneusiedl, acoperite de Corpul al IV-lea austriac al lui Rosenberg. Francezii din Corpul al III-lea erau obosiți după multe ore de marș, în timp ce austriecii erau odihniți și beneficiau de o poziție defensivă extrem de favorabilă, întărită printr-o serie de redute. În plus, atacul lui Davout a fost demarat cu întârziere și precedat de un bombardament prea scurt, care nu a provocat prea multe pagube. În timp ce diviziile Gudin și Puthod atacau frontal, celelalte
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de pe flancul drept. În timp ce Rosenberg era împins înapoi, spre dreapta, Corpul I al lui Bellegarde înaintase la rându-i, conform ordinelor primite, iar comandantul austriac putuse constata cu stupefacție că poziția strategică de la Aderklaa era neapărată. Satul reprezenta o poziție defensivă solidă, fiind protejat de un dig, și prezenta importanță strategică atât pentru francezi cât și pentru austrieci. Cu toate acestea, în timpul nopții, mareșalul Bernadotte luase inițiativa iresponsabilă de a abandona poziția, fără a cere permisiune și fără măcar a-și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lină spre sud-est. Devreme, în timpul dimineții, Împăratul ordonase ca o mișcare de flancare să aibă loc pe aici. Cele patru divizii ale lui Davout trebuiau să cucerească poziția-cheie reprezentată de Markgrafneusiedl și înălțimile care dominau satul. Elementul principal al sistemului defensiv austriac era turnul pătrat, înconjurat de vechi tranșee care serviseră odinioară pentru apărarea împotriva cavaleriei maghiare. Însă, deși lucrările de terasament nu erau desăvârșite, bateriile austriece, plasate în spatele ridicăturilor de pământ, dominau câmpia Marchfeld. Planul lui Davout era simplu: artileria
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
să își extragă Corpul de armată, retrăgându-se prin defileul Langen-Enzersdorf și alăturându-se astfel mișcării generale de retragere. În nordul câmpului de bătălie, Davout, Oudinot și Marmont au profitat de avantajul obținut. Hohenzollern a încercat să restabilească o linie defensivă la nord de Wagram, de-a lungul râului Russbach. Pentru a opri urmărirea cavaleriei ușoare a lui Colbert, el le-a ordonat batalioanelor sale să formeze careuri. Brigada lui Coehorn și regimentul 10 ușor au avansat și au atacat la
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Hanat al Kazanului (1438). Bazarul orașului, care se numea Taș Ayaq (Picior de piatră) a devenit cel mai important centru commercial din regiune, cunoscut în special pentru obiectele de mobilier. Citadela și canalul Bolaq au fost reconstruite, mărind astfel capacitatea defensivă a orașului. Rușii au reușit să să ocupe orașul pentru scurte perioade de timp, însă de fiecare dată s-au retras. În 1552, orașul a fost cucerit de către Rusia care era în acele vremuri condusă de către Ivan cel Groaznic, iar
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]