3,498 matches
-
își privește propria față”, și care „reflectă mai mult imagini individuale decât de grup”. Perioada pe care o trăim este bântuită de puseuri nostalgice: compozitorii au preponderent nostalgia viitorului, iar publicul pe cea a trecutului, europenii sunt sunt năpădiți de delirul exoticului, de tentația orientalizării, în timp ce extraeuropenii de dorul formalizării și occidentalizării<footnote Idem, op. cit., pp. 40-42. footnote>. Referindu-se la mult dezbătuta problemă a comunicării prin muzică, autorul descrie un interesant traseu al procesului comunicațional. Acesta pornește de la emițător - recte
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
cardiac a avut loc în noaptea de 17 spre 18 februarie, undeva la Caen, oraș normand, nu departe de Brest unde Robbe-Grillet s-a născut pe 18 august 1922. O să spuneți că la vârsta asta orice text devine premonitoriu. Un delir de fapt mai mult sadic decât erotic și care, la lectură, nu declanșează nici cea mai mică excitație sexuală, ci mai degrabă angoasă. Eros și Thanatos și alte brânzeturi, cum ar fi zis Eugene Ionesco, un alt obsedat de moarte
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
tânăr, eu am cincizeci și patru de ani, el e mai tânăr, să vie la mine să stăm de vorbă, n-o să regrete, are multe de învățat... Da, mai are multe... multe de învățat... Delira? Nu chiar. Și pe acest delir controlat se ridică Amăicăluițului și îl întrerupse intempestiv. Tovarăși, eu n-am nimic de învățat de la tovarășul... și n-am ce să caut la el, deși mă invită! Și n-am nevoie de aprecierile lui, bune sau rele asupra poeziilor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vă țină în mână, fiindcă sînteți incapabili să distingeți binele de rău, ca niște căței orbi care pot fi oricând luați de stăpân și aruncați în gîrlă..." Nu era chiar așa, că imitam pe acel prozator care intra într-un delir controlat, în fond nu prea controlat, adică nu întru totul. Când îi spusesem Matildei că o să-i iau copilul și o să i-l arunc într-o prăpastie, nu imitam pe nimeni. Nu-i spusesem chiar acest lucru, dar ea asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de flăcări într-o mână, iar cu cealaltă ridică o dală din plafonul suspendat. Raza lămpii îi dezvălui o scenă pe care nimeni nu și-ar fi putut-o închipui: nici Dante în ultimul cerc al infernului, nici Poe în delirurile sale de opiu. 13 În spațiul dintre dalele plafonului suspendat și acoperișul metalic mișunau creaturile acelea. Erau atât de multe încât lui Hicks îi era cu neputință să le numere. Agățate cu capul în jos de conducte și bârne, aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mi-e rușine, sunt bărbat: i-am slugărit, m-au terminat. De fiecare dată, rămâneam uluit. Cu trei sferturi de oră înainte de miezul nopții, în cotloanele strâmte și întunecate ale minții lui Bidileanu Ovidiu, avea loc o explozie lirică, un delir prozodic țâșnit din ciocnirea accidentală a cine știe căror neuroni, ca o scânteie de baterie moartă: curentul punea motorul cerebral în funcțiune, apoi se descărca. La 23.45, programul se încheia și Ovidiu pierdea orice legătură cu omologul său din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl văzu pe prinț, nu mai putu mult timp să-și ia ochii de la el, uimit peste poate și parcă nefiind în stare să-și explice această întâlnire. Se putea bănui că din când în când îl apucau momente de delir. Pe lângă toate zguduirile de peste zi, noaptea precedentă și-o petrecuse în tren și nu dormise de aproape patruzeci și opt de ore. — Aici, domnilor, sunt o sută de mii, spuse Nastasia Filippovna adresându-li-se tuturor cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
logodnica dumitale. — E beat, spuse prințul. Vă iubește foarte mult. — Și mai târziu n-o să-ți fie rușine că logodnica dumitale era cât pe ce să plece cu Rogojin? — Aveați febră, și acum mai aveți încă febră, sunteți parcă în delir. — Și n-o să-ți fie rușine când mai apoi o să ți se spună că soția dumitale a fost țiitoarea lui Toțki? — Nu, n-o să-mi fie... Nu de bunăvoie ați ajuns la Toțki. — Și niciodată n-o să-mi cauți pricină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se știe ce zace, nici nu și-ar fi putut imagina ceva atât de îngrozitor. După câteva cuvinte înflăcărate și sincere, rostite la Moscova, Rogojin îi și zice „frate“, iar el... Dar toate acestea sunt din pricina bolii și a delirului! Curând totul se va limpezi!... Ce sumbru a zis adineaori Rogojin că “își pierde credința“! Probabil că acest om suferă mult. Spune că “îi place să privească acest tablou“; deci, nu-i place, ci simte nevoia. Rogojin nu înseamnă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridicându-se îngrijorat și aproape speriat, privind zăpăcit în jur. V-am reținut prea mult; am vrut să vă spun... mi-am zis că gata... pentru ultima oară... a fost o fantezie... Se vedea că se înviora în rafale, din delirul aproape veritabil își revenea brusc, pentru câteva clipe, își amintea deodată pe deplin conștient și rostea, cel mai adesea fragmentar, idei la care, poate, meditase mult și chinuitor în lungile, anostele ceasuri ale bolii, în pat, în singurătate, în insomnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se rușineze, dumneavoastră sunteți vinovat de totala mea descurajare! V-aș ucide dacă mi-ar mai rămâne de trăit! N-am nevoie de binefacerile dumneavoastră, n-o să primesc, ascultați cu toții, n-o să primesc nimic, de la nimeni! Am fost în delir și să nu îndrăzniți să jubilați!... Vă blestem pe toți o dată pentru totdeauna! De data aceasta se sufocă de tot. — I s-a făcut rușine de propriile lui lacrimi, îi șopti Lebedev Lizavetei Prokofievna. „Chiar așa trebuia să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aiureala asta și să nu mai iei despre ea capăt de vorbă cu mine. De ce te ferești de mine? De ce-ți ascunzi mâinile de mine? Îți spun doar că tot ce-a fost atunci pentru mine rămâne doar un delir și atât; te știu acum pe de rost cum erai în ziua aceea, așa cum mă știu pe mine. Ceea ce ți-ai închipuit tu n-a existat și nu putea să existe. Atunci la ce bun să continue ura noastră? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
corect cursul logic al gândirii mele; dacă-mi remarc greșelile și dacă, prin urmare, e corect tot ceea ce, în această cameră și în decursul acestor șase luni, am frământat în minte sau dacă totul n-o fi fost decât un delir. Dacă acum două luni aș fi fost nevoit, ca acum, să-mi părăsesc de tot camera și să-mi iau rămas-bun de la zidul lui Meyer, sunt sigur că aș fi fost trist. Acum însă nu simt nimic și când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de decor. Vizita la Rogojin m-a obosit foarte mult. Pe deasupra, de cu dimineață nu mă simțeam bine; spre seară eram foarte slăbit și m-am întins pe pat, având din când în când febră mare și chiar momente de delir. Kolea a stat cu mine până la ora unsprezece. Îmi amintesc, totuși, tot ce mi-a spus atunci și toată discuția noastră. Însă când, pentru câteva minute, mi se închideau ochii, mi se năzărea mereu Ivan Fomici, care parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa ar fi urcat pe cruce și ar fi murit tot așa ca acum? Și întrebarea îți încolțește fără voie în minte, atunci când privești tabloul. Toate acestea mi s-au năzărit și mie, crâmpeie, poate într-adevăr printre momentele de delir, uneori chiar în imagini, după plecarea lui Kolea, și au ținut vreo oră și jumătate. Mi s-o fi năzărit oare în imagini ceea ce nu are chip? Dar din când în când mi se părea că văd, într-o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privit foarte ironic. Tocmai această ironie am surprins-o acum în privirea lui, ea mă jignise. La început nu mă îndoiam câtuși de puțin că acesta este Rogojin în carne și oase, că nu-i o nălucă, nu-i un delir. Nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva. Între timp el continua să stea pe scaun și să mă privească cu același zâmbet ironic. Înciudat, m-am răsucit în așternut, m-am sprijinit și eu cu coatele de pernă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prost, spuse Ganea. Ippolit se mai potoli puțin. — Înțeleg, domnilor, începuse el, continuând să tremure și poticnindu-se la fiecare cuvânt, că am putut să vă provoc un sentiment de răzbunare personală și... regret că v-am chinuit cu acest delir (arătă spre manuscris), de fapt, regret că nu v-am chinuit de tot... (zâmbi prostește). V-am chinuit, Evgheni Pavlovici? sări el, brusc, cu întrebarea la acesta. V-am chinuit sau nu? Răspundeți-mi! — Textul a fost cam lung, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stabilit împreună cu el. N-am regrete față de el. Aș putea să-l omor de frică. Dar mă va omorî el mai înainte... acum a izbucnit în râs și zice că delirez; știe că vă scriu.“ Și încă mult, mult asemenea delir conțineau scrisorile. Una dintre ele, cea de-a doua, era așternută pe două coli poștale, scrise mărunt, de format mare. În sfârșit, prințul ieși din parcul întunecos prin care rătăcise mult timp, ca și în ajun. Noaptea luminoasă, străvezie i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ivanovna a vrut să te vadă, dar... — Amână... nu poate, înțeleg, înțeleg... îl întrerupse Ippolit, parcă încercând să devieze cât mai repede discuția. Apropo, zic unii că dumneavoastră înșivă i-ați citit cu glas tare acest galimatias. Într-adevăr, în delir a fost scris și... făcut. Și nu pricep cum poate fi cineva atât de... nu spun crud, căci e înjositor pentru mine... de vanitos și răzbunător ca un copil, ca să-mi reproșeze această Confesiune și să o folosească drept armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
posibilitatea ca fiecare om să devină Hristos, urmând cu severitate modul de viață ascetic al lui Iisus. Liturghia lor constă din lecturi și explicații ale Sf. Scripturi, din cântări însoțite de sărituri și alergări care-i împing la frenezie și delir, luate drept stări profetice. 80. Adept al așa-numitei doctrine slavofile, curent de gândire din secolul trecut, centrat pe ideea de specific național. 81. Versuri din poezia Elegie de Pușkin. 82. Aluzie la romanul Părinți și copii de Ivan Turgheniev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
friguri, împăratul se întoarse fără veste către doctorul, care era singur prezent: " Amice, strigă el, ce faptă, ce îngrozitoare faptă! Și el fixă asupra medicului o privire teribilă și neînțeleasă. D. Wylie adauge că prin aceste cuvinte s-a început delirul; apoi el mai declară că " Nu-și poate permite să intre într-alte amănunte asupra originii afecțiunilor morale ce le simțea împăratul ". Alexandrul I n-avea fii - cată să credem pe maiorul Masson, pe care l-am citat deja povestind
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
starea augustului bolnav devenea din ce în ce mai rea. Seara simți o astfel de slăbiciune încît nu mai putu înghiți remediele prezentate. La 1 decembre, o jumătate oră înainte de moarte, ieșind din letargia ce n-avusese în 24 ore decât intervale marcate prin delir. Împăratul adeseori își deschise ochii, văzu toate persoanele cari erau împrejurul său, pe augusta sa soție, pe baroneasa de Diebilș, pe prințul Wolkowsky, pe doctorul Wylie... El nu mai putea vorbi, dar își conserva toată memoria. El recunoscu pe toți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fanariote trebuie eternizată, ideea statului creștin, ideea apărării celui slab trebuie înlăturată cu totul, furia câștigului, a exploatării, a amăgirii trebuie să se întindă asupra țării întregi. Și, pentru că constatăm toate lucrurile acestea incontestabile, furia grecoteilor ajunge la paroxism, la delir. Citească cineva insinuațiunea din numărul de joi al "Romînului", că sincerii reacționari amenință pe rege cu asasinatul. Asta-i culmea minciunii, culmea istericalelor grecești care i-a apucat acești apelpisiți după frecătura ce le-o tragem de câteva săptămâni. Regele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ar aparține doar aparenței și nu esenței, ajunge În cele din urmă să recunoască impactul frumosului asupra ființei umane. „Frumosul Înnobilează ființa umană sub aspect etic și moral. Frumusețea introduce În sufletul omului iubire și Încredere În lume, Îi modulează delirul orgoliului și aduce pe buze șoapta fericirii, elimină pornirile rele, Îi purifică și-i apleacă fruntea În gestul Înclinării. Frumusețea poate fi deci regulatorul vieții morale”. Ajungem astfel În sfera sublimului pe care Kant Îl considera ca aparținând sferei morale
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
suferea de ani de zile de o febră foarte mare care nu Înceta. Părinții au adus‑o pe fată dinaintea sfântului, care a vindecat‑o complet. O altă fecioară, care era logodită, suferea de o boală neuro‑ pată, altfel spus, delir. Sfântul a simțit că ea era victima Medicii credincioși și jertfelnici - oameni cerești și Îngeri pământești 239 magiei și a unei energii și influențe satanice. Ea a mers la sfânt și s‑a spovedit. După ce sfântul a citit anumite rugă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]