2,891 matches
-
când Imperiul a pierdut două treimi din Italia. După pierderea Italiei, a luptat fără succes împotriva avarilor. În 572, a pornit războiul cu Persia, în urma căruia a pierdut Siria. Ultimii lui patru ani de domnie au fost marcați de o demență progresivă, fiind nevoit să cedeze conducerea efectivă a imperiului soției sale Sofia și fiului său adoptiv, Tiberiu, succesorul desemnat. Iustin s-a născut în anul 520, fiind fiul Vigilantiei, sora împărătului Iustinian I. În ultimele zile ale lui Iustinian, Iustin
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
aceste afirmații ar fi convins pe cineva. Schmitt a murit în duminica de Paști, la 7 aprilie 1985,la spitalul evanghelic din Plettenberg, cu puțin înainte de a împlini 97 de ani. Suferea de scleroză cerebrală, ceea ce îi producea crize de demență de durată din ce în ce mai mare. În tot timpul vieții sale, Schmitt a suferit de o teamă de unde și de radiații. El nu a acceptat niciodată instalarea unor receptoare de radio sau de televiziune în casa sa pentru ca undele și radiațiile să
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
nu merită să fi supuse la un examen serios. Să ne îndreptăm mai degrabă atenția spre cei care gândesc pe baza demonstrației."" Mai aproape de timpul nostru, E. B. Taylor, unul dintre fondatorii antropologiei, spunea că mitul este o formă de demență a umanității primitive, pe care ar trebuie s-o extirpăm din civilizațiile superioare. "Trebuie", spune el, "să lucrăm pentru a destina aceste superstiții unei morți sigure. Această muncă, deși nu agreabilă, rămâne cel puțin indispensabilă bunăstării umanității." Xenofan din Colofon
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
dezintegrare. Elementele autobiografice sunt combinate cu detalii fantastice, cu trimiteri la folclorul polonez, la mituri grecești și evreiești, cu episoade de pierdere a sensului și rațiunii. Personajul principal este propriul tată, dar afectat o boală ce seamănă mai mult a demență și nu a cancer pulmonar de care acesta a suferit în realitate. Derularea povestirii este de multe ori fragmentată, urmează în general un traseu atipic, lăsând multe întrebări și explicații în suspensie, ca și cum lumea imaginară s-ar desfășura după propria
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
și prima decadă a secolului al XXI-lea nu s-au schimbat substanțial în cazul unui sistem de sănătate cu acces gratuit (Finlanda). Schizofrenia este o cauză majoră de handicap, psihoza activă fiind pe locul al treilea, după cvadriplegie și demență, fiind o cauză mai importantă decât paraplegia și orbirea. Aproximativ trei sferturi dintre bolnavii de schizofrenie au un handicap continuu cu recăderi. Unii bolnavi se recuperează complet, iar alții funcționează bine în societate. Cei mai mulți bolnavi pot trăi independent, cu ajutorul comunității
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
cazuri ale acestei boli descrise în literatura medicală și psihiatrică. Schizofrenia a fost pentru prima oară descrisă drept un sindrom distinct care-i afecta pe adolescenți și pe tinerii adulți de către Bénédict Morel în 1853, denumit "démence précoce" (tradus literal 'demență precoce'). Termenul dementia praecox a fost folosit în 1891 de către Arnold Pick într-un studiu de caz al unei tulburări psihotice. În 1893 Emil Kraepelin a introdus o diferențiere generală în clasificarea tulburărilor mentale între "dementia praecox" și tulburarea afectivă
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
clasificarea tulburărilor mentale între "dementia praecox" și tulburarea afectivă (numită depresie maniacală și incluzând atât depresia unipolară cât și pe cea bipolară). Kraepelin credea că "dementia praecox" era în mod primar o boală a creierului, în particular o formă de demență, distinsă de alte forme de demență cum ar fi boala lui Alzheimer, care apare de obicei către bătrânețe. Cuvântul "schizofrenie" — care se traduce drept „scindare a minții” și provine din rădăcinile grecești "schizein" (σχίζειν, „a scinda”) și "phrēn", "phren-" (φρήν
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
și tulburarea afectivă (numită depresie maniacală și incluzând atât depresia unipolară cât și pe cea bipolară). Kraepelin credea că "dementia praecox" era în mod primar o boală a creierului, în particular o formă de demență, distinsă de alte forme de demență cum ar fi boala lui Alzheimer, care apare de obicei către bătrânețe. Cuvântul "schizofrenie" — care se traduce drept „scindare a minții” și provine din rădăcinile grecești "schizein" (σχίζειν, „a scinda”) și "phrēn", "phren-" (φρήν, φρεν-, „minte”) — a fost inventat de
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
și era menit să descrie separarea funcțiilor între personalitate, gândire și percepție. Bleuler a descris simptomele principale drept cei patru " A": "Afect" plat, "Autism", "Asociații" de idei dereglate și "Ambivalență". Bleuler și-a dat seama că boala nu era o demență, deoarece starea unora din pacienții săi se îmbunătățea în loc să se înrăutățească, propunând termenul de schizofrenie pentru aceasta. Tratamentul a fost revoluționat la mijlocul anilor '50 prin descoperirea și introducerea clorpromazinei. La începutul anilor '70 criteriile de diagnostic pentru schizofrenie au fost
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
goi”, termen popular derivat din "goyim", cuvânt care în limba idiș desemnează un om care nu face parte din poporul evreu, sau un „necredincios, din punctul de vedere al evreilor”. Temele explorate în nuvelă includ frica și starea psihologică de demență indusă de aceasta, precum și condiția omului străin de societatea în care trăiește. Discriminarea rasială / religioasă devine astfel un motiv pentru cedarea psihică a personajului. Ca factor secundar apar boala (malarie) ca însemn al slăbiciunii și strămutarea lui Leiba Zibal cu
O făclie de Paște () [Corola-website/Science/298996_a_300325]
-
pe o ureche, strângându-și genunchii în coate“, începând să horcăie și să geamă. Dacă la început criza psihologică abia se înfiripă, ea se adâncește evolutiv, sub imperiul obsesiilor, ducând la o manifestare explozivă și violentă premergătoare nebuniei și declanșând demența. Fratele îl atinse cu mâna, dar „la acea ușoară atingere, un răcnet! - ca și cum i-ar fi împlântat în rărunchi un junghi roșit în foc - și omul adormit se ridică drept în picioare, cu chipul ingrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
hohot“, „începu să cânte popește“. Eroul principal, Stavrache, este conturat în evoluția sa de la lăcomie la iluzie, apoi la halucinații, de la frică la spaimă și groază până la nebunie, toate aceste stări definind natura psihică labilă, predispoziția genetică pentru evoluția spre demență. Caracterul naturalist al nuvelei este conferit și de strânsa relație dintre natura ce se dezlănțuie treptat și evoluția patologiei personajului: „Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte.“ Elementul auditiv devine pregnant, ploaia măruntă și
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
(n. 14 iunie 1864, Marktbreit am Main - d. 19 decembrie 1915, Breslau) a fost un psihiatru și neuropatolog german. A descris pentru prima dată o formă de demență degenerativă, cunoscută până azi după numele său ca Boala Alzheimer. s-a născut la 14 iunie 1864 în orășelul Marktbreit, ca fiu al notarului Eduard Alzheimer. După absolvirea gimnaziului în Aschaffenburg, a studiat medicina la universitățile din Würzburg și Tübingen
Alois Alzheimer () [Corola-website/Science/304577_a_305906]
-
septică sub-acută (cunoscută atunci sub numele de "Endocardită lentă"). Trei ani mai târziu, în vârstă de numai 52 de ani, decedează pe 19 decembrie 1915. Medicina datorează lui Alzheimer primele cunoștințe asupra substratului morfologic al bolilor psihice care duc la demență: paralizia generală, arterioscleroza și atrofiile senile și presenile ale creierului. Lucrările sale, împreună cu Franz Nissl, asupra paraliziei generale, au demonstrat pentru prima dată prezența în creier a unor modificări caracteristice în cazul unor boli psihice nevindecabile și au dus la
Alois Alzheimer () [Corola-website/Science/304577_a_305906]
-
persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență (din latină: "demens"). Boala și modificările organice din creier care o însoțesc au fost descrise pentru prima dată de Alois Alzheimer, psihiatru și neuropatolog german. Denumirea de „boală Alzheimer” a fost utilizată pentru prima dată de psihiatrul german Emil Kraepelin
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
ținută la Tübingen și publicat în revista de specialitate ""Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin"" (1907, vol. "64", pp. 146-48) sub titlul "Eine eigenartige Erkrankung der Hirnrinde" ("O îmbolnăvire particulară a scoarței creierului"). este cea mai frecventă formă de demență la persoanele în vârstă și reprezintă jumătate din totalitatea cazurilor de demență. Pentru țările europene se estimează că la persoanele în vârstă de 65 de ani frecvența bolii Alzheimer este de ca. 2-3%, la vârsta de 70 de ani 3
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin"" (1907, vol. "64", pp. 146-48) sub titlul "Eine eigenartige Erkrankung der Hirnrinde" ("O îmbolnăvire particulară a scoarței creierului"). este cea mai frecventă formă de demență la persoanele în vârstă și reprezintă jumătate din totalitatea cazurilor de demență. Pentru țările europene se estimează că la persoanele în vârstă de 65 de ani frecvența bolii Alzheimer este de ca. 2-3%, la vârsta de 70 de ani 3%, la 75 de ani 6%, iar peste 85 de ani 25-40%. Într-
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
6%, iar peste 85 de ani 25-40%. Într-un studiu recent denumit ""PAQUID"" efectuat în Franța, s-a constatat că 17,8% din persoanele trecute de 75 de ani sunt atinse de boala Alzheimer sau de o formă înrudită de demență. Potrivit statisticilor din România, incidența tulburărilor mintale a crescut de la 605,2 persoane la 100.000 de locuitori în 1975, la 883,3 persoane / 100.000 de locuitori în 1993, fără a avea date asupra cazurilor de demență. În cazul
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
înrudită de demență. Potrivit statisticilor din România, incidența tulburărilor mintale a crescut de la 605,2 persoane la 100.000 de locuitori în 1975, la 883,3 persoane / 100.000 de locuitori în 1993, fără a avea date asupra cazurilor de demență. În cazul unui debut precoce, înainte de vârsta de 65 de ani - ca în cazul "princeps" al lui Alzheimer - se folosește termenul de ""demență presenilă"", cazurile apărute tardiv, la persoane în vârstă de peste 70 de ani, corespund noțiunii mai vechi de
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
la 883,3 persoane / 100.000 de locuitori în 1993, fără a avea date asupra cazurilor de demență. În cazul unui debut precoce, înainte de vârsta de 65 de ani - ca în cazul "princeps" al lui Alzheimer - se folosește termenul de ""demență presenilă"", cazurile apărute tardiv, la persoane în vârstă de peste 70 de ani, corespund noțiunii mai vechi de ""demență senilă"". Manifestarea cea mai caracteristică a bolii este demența cu caracter progresiv. Pierderea memoriei este de cele mai multe ori primul semn îngrijorător al
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
În cazul unui debut precoce, înainte de vârsta de 65 de ani - ca în cazul "princeps" al lui Alzheimer - se folosește termenul de ""demență presenilă"", cazurile apărute tardiv, la persoane în vârstă de peste 70 de ani, corespund noțiunii mai vechi de ""demență senilă"". Manifestarea cea mai caracteristică a bolii este demența cu caracter progresiv. Pierderea memoriei este de cele mai multe ori primul semn îngrijorător al bolii Alzheimer. Aceste simptome se caracterizează printr-un debut gradat, bolnavul dezvoltă anumite strategii pentru a-și disimula
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
de ani - ca în cazul "princeps" al lui Alzheimer - se folosește termenul de ""demență presenilă"", cazurile apărute tardiv, la persoane în vârstă de peste 70 de ani, corespund noțiunii mai vechi de ""demență senilă"". Manifestarea cea mai caracteristică a bolii este demența cu caracter progresiv. Pierderea memoriei este de cele mai multe ori primul semn îngrijorător al bolii Alzheimer. Aceste simptome se caracterizează printr-un debut gradat, bolnavul dezvoltă anumite strategii pentru a-și disimula dificultățile, pentru un anumit timp își păstrează o ""fațadă
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
majore pentru a explica mecanismul de apariție a bolii Alzheimer. Obiecția principală adusă ipotezei depozitării fibrilelor proteice de ß-amiloid ("Aß") rezultă din faptul că nu s-a putut constata o corelație între amploarea încărcării cu "plăci" de amiloid și gravitatea demenței. Observații recente au arătat o alterare progresivă a unor sinapse în regiunile afectate primordial de boală. Rezultatele unor cercetări actuale sugerează că mecanismul apoptoic ar avea la bază pierderea legăturii dintre depozitarea de "Aß" și fenomenul de proteoliză a substanței
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
amănunțită, urmată de o explorare neuropsihică corelată cu rezultatul examenelor neuroradiologice, toate împreună pot stabili diagnosticul cu o probabilitate de 85-90%. În esență, diagnosticul de boală Alzheimer este un diagnostic de excludere, la o persoană în vârstă, prezentând semnele unei demențe cu evoluție progresivă, după ce au fost eliminate alte cauze posibile. Este indicat ca în timpul examinării să fie prezent și un membru al familiei sau o persoană apropiată celui examinat, care poate da detalii asupra comportamentului de zi cu zi al
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
ca în timpul examinării să fie prezent și un membru al familiei sau o persoană apropiată celui examinat, care poate da detalii asupra comportamentului de zi cu zi al pacientului, memoriei acestuia și asupra modificărilor de personalitate. În cazul suspectării unei demențe, este de recomandat efectuarea unui interogatoriu standardizat, cum este ""Mini Mental State Examination"" - MMSE (există și o versiune în limba română), care constă în întrebări relativ simple, prin care se cercetează memoria, atenția, gândirea abstractă, capacitatea de denumire a obiectelor
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]