9,951 matches
-
secția pe care o conducea? Seara trecută, cinaseră singuri. Simion venise acasă târziu de tot. Cu excepția lui Cristi, toată familia se dusese la culcare. Puțin înainte de miezul nopții, auzise o bătaie discretă în ușa camerei sale. Scuză-mă că te deranjez așa târziu! spusese Pop intrând în încăpere. Am văzut pe sub ușă lumina aprinsă și m-am gândit că nu dormi. Nu-i nici un deranj. Poftim, intrați! îl invitase Cristian lăsând din mână cartea pe care o citea și ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chelnerii? Nu mai conta, orașul era mic și probabil că vorba umbla din gură-n gură. Câți străini apăreau în târgușorul acela? Dădu din mână a lehamite și se ridică de la masă ca să-și ia singur o scrumieră. Nu vă deranjați, domnule polițist, vă servesc eu! De undeva din spate apăruse un alt chelner care luase o scrumieră și o ștergea sârguincios cu o bucată de cârpă. O așeză cu delicatețe pe mijlocul mesei lui Cristi și făcu apoi un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
descoperit America, aveți dreptate! Ce Dumnezeu, doar e la mintea cocoșului, cum dracu' de nu m-am gândit și eu la asta? Cristi zâmbi din nou. Faptul că pusese în aceeași propoziție numele Domnului alături de cel al necuratului, nu-l deranja de loc pe chelner. Important era că se făcuse lumină în capul lui. Dar tă cerea nu dură mult, omul rămăsese în continuare pe gânduri. În liniștea din grădină puteai să juri că se aud rotițele cum se învârt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clienți! adăugă el, cu glas mai molcom de astă dată. Deși stătea cu spatele la el, Cristian Toma ar fi putut să jure că Maricel făcuse un semn cu capul spre el, atrăgându-le țiganilor atenția că nu e bine să-l deranjeze pe domnul inspector de la poliție. Larma încetă imediat ce starostele ori ce o mai fi fost el se răsti cu voce puternică la ai lui. Ceata de copii se strânse în jurul celor bă trâni și se așeză pe scaunele din jurul meselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să facă ori băutura bună de băut ori o otravă care îți lua lumina ochilor. Alcool metilic, spuse Cristi. Poftim? tresări Ileana. Spuneam că s-au hotărât să-i dea să bea alcool metilic. Ah, prozaic mai ești! exclamă femeia, deranjată de intervenția lui Cristian. Credeam că asculți povestea. Da, probabil că aceasta era otrava despre care era vorba. Ascult! Uite, promit să nu te mai întrerup. Cunoscând că Negru era hapsân la băutură dar și zgârcit nevoie mare și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi devenit, căzut și fără unica lui armă de apărare. Sări imediat în picioare, sprijinindu-se în toiag. Nu se lovise prea tare dar o așchie de lemn îi intrase sub pielea palmei. Nu era mare pagubă, însă usturimea îl deranja. Se asigură că este într-o zonă ce îi asigură vizibilitate maximă, așa încât să nu poată fi luat prin surprindere de vreun eventual atac și încercă să extragă așchia. Strânse cu putere tegumentul și vârful așchiei ieși la suprafață. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cât să-i arunce o privire Ilenei după care continuă: Sunt convins că m-am apropiat de criminal. Ajuns acolo, am intrat pe teritoriul lui, în spațiul unde el se credea în siguranță și unde nu se aștepta să-l deranjeze nimeni. Fără îndoială că m-a văzut, de fapt, sunt sigur că stă la pândă și supraveghează atent împre jurimile. M-a urmărit pas cu pas ca să se asigure că nu descopăr ceva care să mă ducă și mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-o. Inspectorul privea la cele două urme de pași pe care le lăsase el și cu Ileana în drumul făcut de la mașină până la bușteanul pe care se așezaseră. În urma lui Calistrat, vegetația se ridica la loc, ca și cum nimic nu o deranjase. De data aceasta nu se mai sprijinea în toiagul pe care îl purta în mâna dreaptă, ci îl ținea ca pe o lance la subsu oară. Petrecută pe după gât, purta o traistă la fel de sură ca și mantia lungă ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu care era acoperit cadavrul nu se vedea nimic. Bucata de pânză albă acoperea trupul cu totul. Sper să nu te superi că îți deranjăm odihna, șopti inspectorul în timp ce o dădea de o parte. Pe cât de încordat fusese până atunci, un sentiment de ușurare îl cuprinse dintr-o dată. Lângă trupul bătrânului, lipit de peretele de lemn, văzu obiectul pe care îl căuta. Toiagul era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare. Timp de jumătate de an, Vlad Mihailovici își freca mâinile de fericire în fiecare dimineață când, așezat la biroul său, număra banii încasați în noaptea precedentă. Sumele erau frumușele iar el deja se gândea la dezvoltarea afacerii. Nu îl deranja nimeni, oamenii lui din adminis trație aveau grijă să țină necazurile departe de el. E drept că liniștea aceasta îl costa suficient de mult, dar merita să plătească. Totul mergea ca pe roate, de acum chiar putea să spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cașcaval. Boris îl aprobă tăcut din cap. Șeful avea dreptate, erau prea mici pentru războiul acesta, mai bine își vedeau ei de afaceri fără să-și mai pună întrebări. Treaba lui era să aibă grijă ca Vlad să nu fie deranjat în activitățile lui. Pornise spre ușă când îl auzi strigând: Ah, mai e ceva: atunci când vorbești despre noi, încearcă să nu mai pronunți cuvântul hoți! Nu suntem decât oameni de afaceri. Ai văzut că alții încalcă legile mai abitir ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spun. Nu te verifică, mai degrabă te pun la încercare. E același lucru. Habar n-am, poate că da, poate că nu. Oricine ajunge acolo este cuprins de teama aceea pe care o cunoști. Zeii nu vor să le fie deranjată liniștea. De-a lungul vremii, să știi că au mai nimerit și alții acolo. Nimeni nu a scăpat teafăr. Din cauza asta mă speriasem atunci când mi-ai povestit pe unde umblaseși. Ei, uite că eu am scăpat. Cu tine a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poliție din Baia de Sus se întoarse spre ginerele său: No, scuză-mă, dacă am dat buzna! Am vrut să profit de faptul că nevastă-mea e ocupată cu cel mic, ca să pot vorbi cu tine în liniște. Dacă te deranjează, putem amâna pe altă dată. Cristian Toma n-avea chef de conversații cu socrul său. Era obosit și îl frământau alte probleme. Dacă ar fi fost după el, s-ar fi dus întins la culcare, nu înainte de a sfârși discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singur, în casa de la marginea localității, chiar la marginea pădurii. Mai știa și că, deoarece bătrânul era privit cu teamă de ceilalți, nimeni nu îi trecea pragul. Toate acestea nu făceau decât să-i ușureze misiunea. Nimeni nu îl va deranja odată ce va ajunge acolo. Nu trebuia decât să se îngrijească să nu-l vadă cineva pe drumul până la casa bătrânului ori la întoarcere. Din acest punct de vedere însă nu-și făcea griji, nu era nimeni mai priceput ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De data asta totul părea a fi în ordine, nu mai lipsea nimic. De acum înainte își puteau vedea de treabă nestingheriți la mina pe care o săpau sus pe platoul de pe Muntele Rău. Bătrânul Calistrat nu îi va mai deranja niciodată. Respiră ușurat, bucuros că reușise să își ducă misiunea la bun sfârșit. Totul decursese mai ușor decât se așteptase. Ridică piciorul și împinse cu bocancul corpul atârnat în ștreang. Acesta începu să se legene încet, în timp ce toiagul căzu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tine, te-ai răzgândit? Poftim? întrebă Vlad, fără să se întoarcă, dar deja cu o voce dintr-o dată mai interesată. Ce vrei să spui? Nimic, răspunse Godunov, întorcându-se și făcându-se că pleacă, lasă, iartă-mă că te-am deranjat! Nu, ia, stai! Unde pleci? După ce dai buzna peste mine în puterea nopții, acum vrei s-o ștergi englezește? Aruncase pătura sub care dormea într-o parte și se ridicase în capul oaselor rămânând așezat la marginea patului. Piciorușele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mihailovici gânditor, devenind dintr-o dată interesat. Continuă-ți ideea, ai reușit să-mi stârnești curiozitatea! Nu mai trebuie să plec? Poate ți-e somn și vrei să te culci la loc, rosti malițios Boris Godunov, n-aș vrea să te deranjez. Hai, nu te mai prosti! surâse Vlad candid. Zi-i mai departe! Se aranjase mai bine în vârful patului, invitându-l pe mercenar să vorbească: Nu vreau să crezi că nu e bună ideea dar nu prea văd în spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plănuit că va trebui să acționăm! spuse Boris. După ce construim dispozitivul, îl ducem sus pe platou, chiar lângă intrarea în peșteră. Îl armăm și tragem cablul de acționare de la distanță. Toate acestea le facem la lumina zilei, ca să nu ne deranjeze duhul. Apoi, nu mai trebuie decât să așteptăm căderea serii ca să iasă bestia din grotă. Cineva va trebui să aștepte acolo, ca să observe când intră arătarea în capcană și să închidă imediat capacul după ea. Simplu, nu-i așa? Hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sau înnegurarea cerului noaptea, de locul culegerii: munte, deal, câmpie, luncă sau deal. Culegerea plantelor de leacă respecta un ritual sau ceremonial strict: mătrăguna se culegea de 3 persoane, una culegea și două păzeau pe culegător ca să nu fie văzut, deranjat de curioși, de trecători. Culesul ceremonial se desfășura colectiv, tineri și tinere (la Sânziene) sau numai bătrâne la plantele de leac, la cele de făcut farmece și vrăji de dragoste participau numai fete sau femei, rar bărbați. Plantele de leacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acele zile, credeam că pe tata Îl durea faptul că eu Îmi petreceam atîta timp cu familia Barceló. Librarul și nepoata lui trăiau Într-o lume de lux pe care el nu o putea decît amușina. Mă gîndeam că Îl deranja că servitoarea lui don Gustavo se purta cu mine ca și cînd mi-ar fi fost mamă și că Îl jignea faptul că eu acceptam ca altcineva să joace acest rol. Uneori, pe cînd umblam prin magazia din spate făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe dumneata cît timp Îți uscăm hainele. Iar oleacă de Mercurocrom și de apă oxigenată ți-o prinde bine, că mi-ai venit cu o moacă de-mi pari abia ieșit din comisariatul de pe Vía Layetana. — Vă rog, nu vă deranjați. — Nu mă deranjez. O fac pentru mine, nu pentru dumneata. O dată trecuți de ușa asta, eu stabilesc regulile, și aici singurii morți sînt cărțile. Te pomenești că o să-mi capeți o pneumonie și o să trebuiască să-i chem pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
timp Îți uscăm hainele. Iar oleacă de Mercurocrom și de apă oxigenată ți-o prinde bine, că mi-ai venit cu o moacă de-mi pari abia ieșit din comisariatul de pe Vía Layetana. — Vă rog, nu vă deranjați. — Nu mă deranjez. O fac pentru mine, nu pentru dumneata. O dată trecuți de ușa asta, eu stabilesc regulile, și aici singurii morți sînt cărțile. Te pomenești că o să-mi capeți o pneumonie și o să trebuiască să-i chem pe cei de la morgă. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
privindu-te fără să poți ști ce gîndea, și te duceai ca o toantă și-i povesteai lucruri pe care mai era mai bine să le treci sub tăcere... Vă pot oferi ceva? Cafea cu lapte? Nimic, mulțumesc. Nu vă deranjați. — Nu-i nici un deranj. Urma să-mi fac și eu una. Ceva mă făcu să bănuiesc că acea cafea cu lapte era toată masa ei de prînz. Am declinat Încă o dată invitația și am văzut-o că se retrage Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cuvinte, Am răspuns, Dați-ne alt răspuns, acela n-a fost bun, Era singurul pe care vi-l puteam da pentru că e cel adevărat, Asta e ceea ce credeți, Doar dacă mă apuc să inventez, Faceți-o, pe noi nu ne deranjează deloc să inventați răspunsurile pe care le credeți de cuviință, cu timp și răbdare, plus aplicarea adecvată a anumitor tehnici, veți ajunge la ceea ce dorim să auzim, Spuneți-mi atunci care este și să terminăm cu asta, Ah, nu, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care-l vor lua evenimentele, de reacțiile populației capitalei, de luarea pulsului în restul țării, de comportamentul nu întotdeauna previzibil al opoziției, concret, în acest caz, al p.d.s., care are deja atât de puțin de pierdut că nu-l va deranja să pună în joc tot ce mai are încă într-o confruntare de mare risc, Nu cred că trebuie să ne preocupe prea mult un partid care nu a obținut mai mult de unu la sută din voturi, observă ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]