4,974 matches
-
decât cel al iudeo-creștinismului. Însă Timpul mitic pe care omul se străduiește să-l reactualizeze periodic este un Timp sanctificat de prezența divină, și putem spune că dorința lui de a se afla în prezența zeilor și într-o lume desăvârșită (pentru că abia a luat naștere) corespunde nostalgiei stării paradiziace. Această dorință a omului religios de a se întoarce periodic înapoi, strădania lui de a retrăi o situație mitică, cea de la începuturi, ar putea părea nefirești și umilitoare în concepția modernă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reveni în capitolul ce urmează). Tot acest complex - apă, arbore, munte, peșteră -, care jucase un rol atât de însemnat în taoism, nu făcea decât să continue și să dezvolte o idee religioasă și mai veche, și anume aceea a locului desăvârșit, complet - care cuprindea un munte și o apă - și retras. Loc desăvârșit, pentru că era deopotrivă o lume în miniatură și un Paradis, izvor de fericire și loc de Nemurire. Peisajul desăvârșit, cuprinzând un munte și o apă, nu era altceva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care jucase un rol atât de însemnat în taoism, nu făcea decât să continue și să dezvolte o idee religioasă și mai veche, și anume aceea a locului desăvârșit, complet - care cuprindea un munte și o apă - și retras. Loc desăvârșit, pentru că era deopotrivă o lume în miniatură și un Paradis, izvor de fericire și loc de Nemurire. Peisajul desăvârșit, cuprinzând un munte și o apă, nu era altceva decât "locul sfînt" din timpuri străvechi, când băieții și fetele se întîlneau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
religioasă și mai veche, și anume aceea a locului desăvârșit, complet - care cuprindea un munte și o apă - și retras. Loc desăvârșit, pentru că era deopotrivă o lume în miniatură și un Paradis, izvor de fericire și loc de Nemurire. Peisajul desăvârșit, cuprinzând un munte și o apă, nu era altceva decât "locul sfînt" din timpuri străvechi, când băieții și fetele se întîlneau în China, primăvara, ca să cânte cântece rituale și să ia parte la serbări ale dragostei. Valorizările succesive ale acestui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
domnește numai opt ani (1853-1861). E un suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă că seamănă mult lui Ludovic II al Bavariei, cu excepția nebuniei. Tânărul Rege e bun prieten al scriitorului romantic și istoricului Alexandro Herculano, cea mai desăvârșită și mai onestă figură a liberalismului portughez. Ca și Alexandro Herculano, Don Pedro V este un intelectual care înțelege istoria prin dialectica profetismului demo-liberal; pentru el, istoria se reduce la conflictul dintre "poporul" dornic de libertatea cântată de Victor Hugo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fost ministru al lui Don Carlos, profesor la Universitatea din Coimbra, își dă în chip solemn adeziunea la republicanism. Era un bărbat bătrân, cu o impunătoare barbă albă - figură venerabilă de patriarh, soț model, părinte ideal, crescîndu-și copiii cu o desăvârșită grijă și iubire. Nimeni nu-i putea reproșa nimic. Era afabil și curtenitor cu toți, seducător tocmai prin înfățișarea sa de cetățean model, căruia Regele îi dovedise încrederea și partidele de guvernământ nu-i precupețiseră laudele. Corect, milionar, savant - izbutise
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în urmă, pleacă în exil voluntar. Cu toate însușirile sale, Franco își înmormîntează, definitiv, în acea seară, cariera sa politică. De atunci, nimeni nu-i va mai cere sfatul sau sprijinul. Solidaritatea lui cu Don Carlos a fost într-adevăr desăvârșită; căci întocmai cum Suveranul plătea cu viața greșeala lui Joîo Franco de a instaura dictatura într-un moment când nimic nu mai putea fi salvat, tot așa Franco plătea greșelile Regelui; inaderența lui la momentul politic intern, ușurătatea și ironia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
familiară, substituindu-i-se în sentimentele de respect, încredere, dragoste și fraternitate, și chiar în viața practică, în viața de toate zilele... Superioritatea părinților ca educatori constă tocmai în marea dragoste pe care o dăruiesc copiilor și într-o mai desăvârșită cunoaștere a lor, pe care nu numai ei o au". Sfârșește, bine înțeles, lăudând o colaborare cât mai strânsă între părinți și profesori. "Din aceste eforturi conjugate va ieși patria de mâine, Portugalia viitorului, Portugalia, care, nădăjduiesc în Dumnezeu, va
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
erau, pentru un moment, indiferente. În jurul lui nu avea pe nimeni. Armata făcuse apel la el ca la un tehnician, nu ca la un șef. Se putea bizui, însă, pe sprijinul total al dictaturii militare și aceasta îi îngăduia o desăvârșită libertate de acțiune. Puțin timp după ce fusese numit ministru de Finanțe, Cardinalul Cerejeira, fostul lui coleg la Universitatea din Coimbra, difuzează o epistolă adresată clerului și catolicilor portughezi prin, care îi îndeamnă să susțină opera începută de Salazar. Cei din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai larg pe care-l câștiga pentru realizarea idealului său politic, care era, cum am văzut, prin excelență un ideal spiritual. Salazar avea marele privilegiu de a putea vorbi despre primatul spiritualului după ce se dovedise în ochii tuturor un financiar desăvârșit și un om politic de mare clasă. Nu vorbea, de altfel, despre un vag climat al spiritualului, despre anumite nostalgii personale - ci se revendica tradiției spirituale a Portugaliei, care era creștină, latină și europeană. Educația religioasă nu-l îndepărtase de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar fi lipsită de interes o continuare a cărții de fată în care să se povestească și să se analizeze politica externă a lui Salazar, înconjurat de toate părțile de beligeranți și silindu-se să-și păstreze nu numai o desăvârșită neutralitate, dar să-și păstreze mai ales credințele sale creștine, latine și europene. SFÎRȘIT BIBLIOGRAFIE CAPITOLUL I Pentru istoria generală a Portugaliei: Alfredo Pimenta: Elementos de história de Portugal (ed. 5. Lisboa, 1937) și Subsidios para a história de Portugal
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
luptă, alcătuit din armură cu solzi și coifuri ce le ascundeau aproape în întregime fețele. Văzându-i cum înaintau la pas, Audbert, ce încă stătea lângă foc, se ridică instinctiv, iar cei patru huni îl imitară, însă cu un calm desăvârșit, schimbând priviri furișe de satisfacție. Cu toate acestea, marcomanul observă că Odolgan și Khaba strângeau arcurile în mâini fără să se ferească, iar tolbele și le țineau la îndemână. Balamber înaintă către mijlocul grupului și așteptă cu brațele încrucișate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un deget de cap și se pierdu în golul de dedesubt, precipitându-se către râul de culoarea ardeziei. Privind spre buza stâncăriei, îl văzu pe hun scoțând o altă săgeată din tolbă și potrivind-o în arc cu un calm desăvârșit. Cărarea cotită și pietroasă pe care venise se sfârșea acolo; nu-l mai aștepta acum decât moartea ori o săritură de cel puțin treizeci de picioare. Dar el nu accepta să moară - oricum, nu acolo, în locul acela pierdut de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum! Se adresă apoi romanului. Acuzațiile tale sunt grave. Sper că ai dovezi cu care să le sprijini. Sebastianus se întrebă în ce măsură acesta juca teatru. în orice caz, trebuia să admită, Chilperic și gărzile sale se mișcaseră cu o promptitudine desăvârșită. Și totuși, simțea el, conducătorul burgund nu luase încă vreo hotărâre. Cu mâinile în șolduri, îi răspunse pe un ton ferm și cu voce sonoră, astfel încât să poată fi auzit de către cei ce-l înconjurau. — Firește că am dovezi! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lase să treacă. Mergeau chiar pe lângă ochiul de apă, pe suprafața căruia lumina blândă a unui apus ce stătea să vină trimitea reflexe aurii. Acum, că ajunsese alături de ea, Sebastianus se găsi deodată în încurcătură. Avusese ocazia să admire modul desăvârșit în care ea stătea în șa, cu spatele drept și cu capul nobil înălțat, cu părul ce-i sălta pe umeri; după ce călărise atât de mult, nu arăta nici un semn de oboseală, cu toate că, în plus, deși ziua era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu dispreț și netezindu-și energic rochia, întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Egidius ori Ricimerus, însă până în acel moment ignorase aspirația sa de a obține comanda unei unități. Acum, însă, Sebastianus intuia că venise, poate, momentul său. Se auzi, în schimb, întrebat câtă încredere consideră că poate avea în burgunzi. — Sunt luptători desăvârșiți, Eminentissime, iar sub comanda lui Chilperic vor face lucruri minunate. Ușurat de armura somptuoasă, Etius încuviință. — Și de Sangiban ce îmi zici? La Aureliana ar fi putut face un atac prin ieșire, dar în schimb a rămas la adăpost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prefață de Sofia Nădejde și câteva cuvinte de Cezar Vraja. 1896 În editura "Samitca" din Craiova apare Bel-Ami, roman de Guy de Maupassant, tradus de Cezar Vraja. Prefața, semnată de traducător, subliniază structura realistă și socială a operei acestui "artist desăvîrșit". Licențiat din anul precedent, Ibrăileanu e numit la 1 septembrie profesor suplinitor la gimnaziul de băieți din Bacău. 1900 Profesor de română la Liceul internat "C. Negruzzi" din Iași. Cunoaște pe Calistrat Hogaș, profesor al școlii, care-i inspiră trainică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
te-a schimbat cu altul, nu ea e aceea care se simte, față de tine, încurcată, stângace și vinovată, ci bărbatul cu care te-a schimbat. Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa ca să poți mistifica pe ceilalți până acolo încît să se poarte cu tine condescendent și protector. Cine nu e politicos cu slugile și cu animalele, n-are instinctul politeții, ci dresajul, și n-are sufletul suspus. Pentru un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dar acele femei nu fac parte din cele mai feminine - și destăinuirea lor nu aduce o lumină apreciabilă asupra sufletului femeiesc. 8. Corpul unei femei tinere - elasticitatea lui, rotunzimilecalde, finețea și luminozitatea epidermei - este realizarea formală și structurală cea mai desăvârșită a materiei vii, este miracolul suprem înfăptuit de natură după miliarde de dibuiri și încercări neizbutite, este termenul ultim al evoluției cosmice. 9. Feminitatea agita molem 1. Ființa neutră, improblematică, inofensivă, fata mică de zece ani, în unghiuri drepte ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
complet neglijat, ofensează unul câte unul fiecare canon al esteticii. În schimb, doamna Sabina Duvid are sufletul delicat și inimă bună, vădită chiar și în ochii ei albaștri, lăcrimoși. Dar doamna Sabina Duvid prezintă și un alt contrast interesant. Tip desăvârșit de ceea ce cu un cuvânt inestetic - peiorativ și trivial în intenția cu care e întrebuințat - se numește o balabustă, ea vorbește cea mai neaoșă limbă 1 Mișcare perpetuă (lat.). moldovenească, cu atât mai moldovenească și mai neaoșă cu cât doamna
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fază? Pentru femei, piciorul bărbatului este indiferent. Pentru ele, a spus-o un alt maestru, nu există tentația și tortura imaginilor. Corpul unei femei tinere - elasticitatea lui, rotunzimile calde, finețea și luminozitatea epidermei - este realizarea formală și structurală cea mai desăvârșită a materiei vii, este miracolul suprem înfăptuit de natură după miliarde de dibuiri și încercări neizbutite, este termenul ultim al evoluției cosmice. A devenit unică. Credeam că am pierdut pentru totdeauna facultatea de a uniciza o femeie.) Începe să-mi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca și rarele lui cuvinte late erau în acord cu liniștea din natură. La stânga străluceau munții, aduși mai aproape de limpezimea rece a dimineții. Îndoituri, depresiuni, pete de altă culoare decât a bradului, de obicei invizibile, acum se detaliau în transparența desăvârșită a aerului. Departe, la orizont, spre Fălticeni, nouri cenușii argintați păreau alți munți, nemaivăzuți pe lume, înalți până la cer, spintecîndu-l cu vârfuri de gheață, realizând, tocmai prin neverosimilul lor, ideea pură de munte. În dreapta, spre Moldova îndepărtată, într-o minimă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vizitat pe părintele Palamon, gazda mea dintr-o vară și amicul meu. Părintele Palamon e întotdeauna bolnav: "afacerea" pentru care am venit aici - cel puțin pretext pentru conștiința mea că n-am mințit-o complet pe Adela. Părintele Palamon, tip desăvârșit de călugăr așa cum s-a format de-a lungul vremurilor, seamănă cu sfinții de pe pereții din biserica mănăstirii, dar e mai bine hrănit decât ei. El aduce puțin și cu poetul Costache Conachi, mutră de egumen grec. În materie de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în nefireasca poziție militară de drepți. Mai ales dacă ții o pușcă încărcată la «Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu am puls. Imobilitatea e starea mea generală. Ritmul Drapelului smălțuit de stele și cu mine suntem într-o armonie desăvârșită. Pentru mine, e ritmul unui vals romantic. După trecerea în revistă, am căpătat permisii până la miezul nopții. M-am întâlnit cu Muriel la șapte, la Biltmore. Am luat două băuturi, două sandvișuri cu ton, pe urmă ne-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]