3,459 matches
-
ieși tu însuți transformat"207. A gândi pe un Cum a fost? nu se poate prestabili la fel ca metodele unui om de știință. Istoricii nu dispun de baghete magice, formule și axiome, ci doar de investigații laborioase pentru a desluși trecutul. Istoriile lor sunt într-un registru al provizoriului și evanescenței. Istoria nu are și nu comportă, în ciuda structurii "secret lingvistice" a datului, relații de ordin lingvistic precum semiotica, semantica, hermeneutica sau logica. Dacă aceste patru discipline îl ghidează pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
preferă, se vede, pentru sugestia ei terifiantă, primară. "Atacul" păsărilor gînduri apare și în alte contexte: " Acuma îl rodeau remușcări. Simțea împrejur întrebări fîlfîind cu aripi negre și nu îndrăznea să le privească." Similitudinea cu spaima ucigașului Puiu Faranga, care deslușește, în Ciuleandra, încă din primele clipe ale "trezirii", amenințarea propriei fapte, iar nu a consecințelor ei, merită reținută, ca dovadă a felului în care artistul inaugurează traseul supliciului personajelor: "...Madeleine îl privea cu ochii foarte mari și albi și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ochii condamnatului la ștreang ca și răstignit, între martiriul sacru și supliciul mundan, apare cu pregnanță. Simbolul acestor elemente citite-împreună trimite cu ușurință spre modelul christic. La timpul condamnării, Apostol Bologa se alătură, simbolic, tainei mîntuirii, paradigmei christice. I-o deslușește preotul, venit pentru ultimele sale clipe: "Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blînd ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui Valéry și în pofida împotrivirii sale mimate "cu o vehemență crescîndă", Ioanide ieși, totuși, ...la ora cinci, să onoreze ceaiul oferit de Saferian Manigomian. În ajun, Gaittany îl obligase la o adevărată paradă de false argumente, printre care se putea desluși însă farsa refuzului. Pentru un om ca Gaittany, lipsit "de imaginație și foarte sugestionabil, luînd în serios pe oricine se exprima cu convingere, care se invada de motivările de fantezie ale lui Ioanide", ironia (mecanism abia înfățișat de narator) încoronează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prospețimea clipei regăsite, timpul anterior ia locul prezentului. Revanșa acestui timp resuscitat premiază interior o sensibilitate răvășită: "...trag paharul cu lumînarea drept lîngă pernă și, cu un creion și cu un vraf de hîrtii, încep să retrăiesc trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot să refac vechile scene dintre noi, fără să le turbur cu emoțiile prezentului. Trecutul, sub alte forme, continuă și acum. Parcă noaptea și liniștea dimprejur au pus o stavilă neliniștilor, sunt detașat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o schimbare nouă, ca și cum în cîteva minute, cel mult o jumătate de oră, (...) aveam prilejul să asist la o repetiție, prodigios de repede, a ceea ce se petrecuse lîngă mine în cîțiva ani și nu-mi dădusem seama din pricina încetinelii schimbărilor." Deslușim aici, în revelația pe care Sandu pare s-o trăiască fără emfază, "arpegii" cunoscute ale operei proustiene, cele în care timpul își modifică, pentru cel ales, și pentru momente de elecție, substanța. Devine palpabil. Scena întîlnirii, cu ezitarea nefastă a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
trădează poate fi citit, dincolo de natura pervertită a pasiunii nu pe deplin conștientizată pentru impur, și ca formă de competiție între rivali, în care victima pune condițiile învingătorului. Un triunghi al pasiunii, sau ceea ce René Girard numea "dorința triunghiulară" se deslușesc responsabile, aici, de complexul lui Swann. Obiectul este mai rîvnit dacă în joc intră dorința altuia pentru el, a unui al treilea. Sandu trece peste teribila confirmare a celor mai negre temeri, hotărîndu-se să se vindece, "cu tot dinadinsul", încă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
parcurs. CERCURILE DESTINULUI Articulată, ca într-o nuvelă, în jurul personajului eponim, narațiunea romanului îl fixează pe Zahei în manieră dramatică, teatrală: intrarea în scenă, descrierea, luminarea unei realități exterioare a orbului tăcut, cu toate semnalele anticipînd o direcție a devenirii, deslușite pe parcurs de spectator. În aceeași măsură, "culisele" acestei scene sînt ținute de un alt protagonist, prezență cu aer grotesc, supranumit "omul fiară", potrivit înfățișării lui și supranumelui popular de Panteră. O bună parte din timpul acțiunii, Zahei rămîne orb
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
conceput familie și copii, altul cu armele cu care a avansat pînă acuma, altul cu primejdiile pe care a trebuit să le înfrunte, ca să nu fie boring jocul, și alte crew-uri pe care n-a mai avut răbdare să le deslușească în curgerea lor în sus. Eroul ăsta n-a avut suficiente skill-uri să treacă de dragonul cu foarte mult health, unul din boșii mari. Poate dac-ar fi folosit niște cheat-uri sau mod-uri, chiar dacă nu e prea cinstit. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
are nevoie de corporalizarea divinității, vrea o experiență a atingerii senzoriale a lui Dumnezeu: "Vreau să te pipăi și să urlu: Este!" Dar această concepție antropomorfică despre "divinitate" (mitologia greacă) aduce pe zei în sfera omenescului, desacralizându-i. În intenția psalmistului deslușim orientarea spre straturile arhaice ale existenței umane, spre experiența originară a omului. Pentru acest vânător de absolut, tragerea cu arcul e o încercare de a ajunge la transcendență. Numai comunicarea fățișă l-ar putea elibera de incertitudine. Psalmistul arghezian nu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mătăsoasă a mărilor", poezia fiind imagine, sunet și ritm, cu rimă îmbrățișată ("drum" "cum", "tare" "despuiare"). Pentru I. Barbu, "timbrul" este "emblema" liricii sale, prin care se exprimă concepția despre poezie. Timbru este alcătuită din două strofe. În prima strofă, deslușim o interogație retorică, prin care poetul se întreabă dacă orice poezie poate să exprime stări spirituale profunde. Indiferent cum "sună" cimpoiul sau fluierul, durerea este "divizată". Piatra, de pildă, are revelație numai prin actul spiritual înalt ("piatra-n rugăciune"), huma
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
elemente din mitologia indiană, din mitologia greco-latină, din mitologia biblică și din cea românească. Începând cu volumul În marea trecere, Blaga și-a constituit un limbaj poetic propriu, poemele sunt "desfășurări pe viziuni sau lamentații reținute". În volumul Nebănuitele trepte deslușim impresia unui sentiment de împăcare, un echilibru interior. Sentimentul de amenințare a ființei umane, într-un context istoric nefavorabil, stă la baza poeziei, dar și a filosofiei sale. Blaga pornește de la conștiința crizei omului modern și consideră că existența umană
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumii banului... Regăsim ideea paternității și în romanele Bietul Ioanide și Scrinul negru. Enigma Otiliei Romanul Enigma Otiliei este construit pe mai multe planuri, autorul dovedind că este un excepțional creator epic. El a conturat tipuri psihologice viabile în ficțiune. "Deslușim în creația sa impresia de realism, existența unui personaj-narator (Sima Felix) care primește o lecție de viață, este dezamăgit, dar redevine lucid. Este romanul unui adolescent în plină criză de formare a personalității" (Pompiliu Constantinescu). Absolventul de liceu Sima Felix
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o relație între "dat" și "dorit". Luceafărului (geniului) îi este dată cunoașterea universală, fericirea rece și dorește "o oră de iubire", iar fata de împărat (omul de rând), înzestrat cu noroc, aspiră pentru un singur moment spre veșnicie. Se poate desluși o mișcare de sus în jos și una de jos în sus. Compoziția poemului este simetrică în cele patru tablouri. În tabloul întâi și patru se îmbină planul universal-cosmic și cel uman-terestru, tabloul al doilea este dominat de planul uman-terestru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să descifreze semnele și "să citească" oamenii, fiind un bun psiholog. Relevanți sunt "ochii ei căprui în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe". Trecând printr-un proces de interiorizare , munteanca are un vis, din care deslușește conotațiile morții: Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape". Motivul principal al romanului este călătoria dincolo de mormânt: "Dac-a intrat el pe celălalt țărm, oi intra și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adevărul și să răzbune moartea bărbatului ei. În popasurile la Fărcașa, la Borca sau la Cruci, Vitoria onorează ceremoniile (cumătrie, nuntă). Ea întreabă peste tot despre soțul ei cu discreție și inteligență, este tenace și dârză, având o logică impecabilă. Deslușește semnele vremii (vântul nu mai bătea, semn că va descoperi taina), și mai apoi după o credință străveche, după legi nescrise, face înmormântarea și cugetă: "cine ucide un om nu se poate să scape de pedeapsa dumnezeiască". După ce și-a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ușor deviat: leoaica "a sărit în față", "a înfipt", "a mușcat". "Mușcătura" însă nu provoacă durere, ci doar schimbarea de stare, metamorfoza, accentuată prin reluarea ritmică "în față", "în față", "de față". Unul dintre simbolurile nichitastănesciene este cercul, în care deslușim transparență și oglindire: Și deodată-n jurul meu, natura/ se făcu un cerc, de-a-dura,/ când mai larg, când mai aproape,/ ca o strângere de ape". Vizualul culminează prin încercarea privirii de a se vedea pe sine, o încercare eșuată. Versul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îngăduie perpetuarea sistemului totalitar. Aceștia au dorit să intre în dialog cu guvernul, însă dialogul le-a fost refuzat sistematic. Nici greva foamei, practicată de câteva zeci de tineri, îndelung, n-a impresionat puterea. Aroganța și cinismul s-au putut desluși mereu în atitudinea ei. Oriunde în lumea civilizată, un protest atât de puternic ar fi dus la tratative, dacă nu la demisia imediată a guvernului. La București, gestul zecilor de mii de protestatari n-a dus decât la o campanie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
faci dreptate celor de jos, aducându-i la lumina istoriei, nu înseamnă să le atribui "evenimente" pe care nu le-au putut avea, ci numai a le fixa modul specific de existență în istorie. Oarecum la fel s-ar putea desluși lucrurile în planul culturii. Creația sub orice formă interesează, și popoarele care au creat mai ales în registrul oralității se află deja în atenția legitimă a cercetării. Istorici, antropologi, etnografi, folcloriști etc. Au pus deja la punct programe de anchetă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
teama de a greși prea mult, că asistăm la un spectacol în care eforturile celor bine plasați în ierarhia breslei se întâlnesc cu ambițiile altora, alimentând activitatea de culise, aranjamente prealabile, tensiuni specifice. În cazul de față s-a putut desluși clar o anume tensiune legată de reprezentarea în comisii, ca și în biroul Comitetului Internațional de științe istorice. Orice țară (și au participat 55) se vrea cât mai bine reprezentată, dacă nu în organul suprem, atunci în formațiunile zonale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
personaj la altul. De la plan-detaliul pălăriei, se trece, într-o perspectivă mai largă, pe imaginea lui Absalom și a lui Kittin. Sensul dialogului dintre cele două personaje feminine (" Voi fi întotdeauna prima. / Prima?! Prima e Dila." 126) va putea fi deslușit în momentul predicii lui Emanou: "Cei din urmă vor fi cei dintâi, cei dintâi vor fi cei din urmă." 127. Predicii îi urmează momentul împărțirii pâinii. Diferit de textul biblic, Topé-Iuda nu e părtaș la cină cea de taină, insă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
din fața), ediția din 1969: "Să nu uităm că și eu am făcut tot așa, am vrut să fiu și eu argentinian. Mi-am cumpărat niște dicționare de argentinisme, unde aveam acces la cuvinte pe care azi cu greu le mai deslușesc: madrejón, espadana, estaca, pampa"48. Referindu-ne tot la Borges, în opoziție cu postura proprie recunoscută anterior, autorul Ficțiunilor a fost catalogat la un moment dat de "scriitor rătăcit prin America Latină, născut accidental în Argentina". Dorind să fie universal în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în spații indefinite, pe fonduri neutre sau contrastante, menite să le potențeze expresivitatea ori să le creeze o atmosferă prielnică meditației lucide asupra lumii, asupra destinului uman îndeosebi. Deși era înzestrat cu spirit analitic și era capabil să penetreze, să deslușească și să transpună plastic caracterul unui model, Mihai Cămăruț a lăsat foarte puține portrete. Cele câteva existente la Pinacoteca ieșeana - Portretul soției, Metalurgist din Zlatna, Inginerul Sandu Grigore, Autoportret, fac dovada acestei înzestrări, din păcate, insuficient cultivate. Peisagist înnăscut el
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
adăugând primei ediții mai multe scrieri moldovenești. Dată fiind larga concepție despre istoria lui Mihail Kogălniceanu, el nu se putea limita doar la publicarea izvoarelor narative. Fiindcă arăta el în afară de letopisețe sunt multe și unice documente vechi, din care putem desluși istoria românească și starea lucrurilor trecute. În ceea ce privește activitatea politică pe Mihail Kogălniceanu îl găsim în cele mai importante evenimente ale secolului al XIX lea. Prezent la revoluția din Moldova din 1848, este obligat să se refugieze în Bucovina după intervenția
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Procust, deși cu o viață interioară bogată, trăiesc în exterior pentru a dezlega enigma Celuilalt. Incipitul romanului ni-l dezvăluie pe D. în viziunea d-nei T., cu toate că acesta "nu se află în centrul preocupărilor sale", după care protagonista încearcă să deslușească meandrele vieții lui Fred. La rândul său, Fred face, din drama existențială a lui Ladima, un scop în sine, după cum Ladima e, pur și simplu, bulversat de caracterul ambiguu al Emiliei. Personajele se suplinesc unele pe altele, pentru că fiecare în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]