3,122 matches
-
inelar. Există oameni de care-ți amintești și oameni pe care Îi visezi. Pentru mine, Nuria Monfort avea consistența și credibilitatea unui miraj: nu-i pui veracitatea sub semnul Îndoielii, ci pur și simplu umbli după el pînă cînd se destramă sau te distruge. Am urmat-o pînă În Îngustul salon de penumbră unde Își avea masa de scris, cărțile și colecția aceea de creioane aliniate ca un accident de simetrie. — Credeam că n-o să te mai văd. Regret că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu te mai Întorci. Ai făcut deja destul. M-am Îndepărtat spre ușă, lăsînd-o În sufragerie. M-am oprit la jumătatea drumului și m-am Întors. Nuria Monfort se așezase pe podea, rezemată de perete. Toată vraja prezenței sale se destrămase. Am traversat piața San Felipe Neri măturînd pe jos cu privirea. TÎram după mine durerea culeasă de pe buzele acelei femei, o durere pentru care acum mă simțeam complice și unealtă, Însă fără să izbutesc a-mi da seama cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăsat În voia ploii Înghețate, umblînd fără nici o țintă. Pășeam cu privirea În pămînt, purtînd după mine imaginea Nuriei Monfort, neînsuflețită, Întinsă pe o lespede rece de marmură, cu trupul presărat cu lovituri de pumnal. La fiecare pas, orașul se destrăma În jurul meu. CÎnd am ajuns la o răscruce de pe strada Fontanella, nu m-am oprit nici să mă uit la semafor. CÎnd am simțit vîntul izbindu-mă În față, m-am Întors spre un perete din metal și lumină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că ceea ce o ucisese fuseseră focul care o mistuia pe dinăuntru, țipetele Penélopei și loviturile ei disperate În acea ușă, care continuau să-i izbească În minte, neîncetat. Încă de pe atunci familia căzuse În dizgrație, iar averea clanului Aldaya se destrăma În castele de nisip dinaintea mareei celei mai furioase lăcomii, a revanșei și a istoriei inevitabile. Secretarii și trezorierii au urzit fuga În Argentina, Începutul unei noi afaceri, mai modeste. Ceea ce conta era să plece cît mai departe. Departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
jos scării. Am trecut pragul și am coborît treptele. Am pătruns Într-o Încăpere dreptunghiulară, cu pereți de marmură. Răspîndea un frig intens și pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme Înlănțuite. Penélope Aldaya David Aldaya 1902-1919 1919 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mare cu cât acest mod de guvernare a bunurilor comune era puternic internalizat de membrii comunităților vrâncene. Dacă este într-adevăr așa, nu putem verifica empiric, întrucât, după cum vom vedea ulterior, Vrancea, în special, și devălmășia, în general, s-au destrămat ca urmare a influenței unor factori externi, înainte să apuce să dea vreun „test” ca formă de organizare și resursele să poată fi exploatate până la distrugere. Stahl (1998, vol. I, p. 162) afirmă că, „după ce a fost dizolvat patrimoniul comun
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
decizionale. Faptul că acaparatorii externi nu au putut exploata abuziv sistemele de resurse decât prin destrămarea modului de organizare devălmaș ar putea fi interpretat ca o măsură a eficienței devălmășiei - devălmășia nu permitea abuzul. Dar faptul că a putut fi destrămată ar putea de asemenea să fie interpretată ca o măsură a eficienței devălmășiei - nu era suficient de matură instituțional astfel încât să poată fi menținută. Revenind la suprapunerea defectuoasă între nivelul constituțional și „obiceiul pământului”, agenții economici cu profil forestier cumpărau
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
de a exploata pădurea conform Codului civil și exploatau „după puteri”, conform „obiceiului pământului”. Aici intervine însă și slăbiciunea sistemului local de organizare a exploatării. Acțiunile de acaparare s-au putut face pentru că obștea își pierduse vechea putere. Ea se destrămase astfel încât cumpărătorii nu mai tratau cu colectivitatea moșnenilor, ci cu fiecare membru în parte. Statul este obligat în final să recunoască gravitatea situației, iar în expunerea de motive a Codului silvic din 1910 se afirmă (apud Stahl, 1998, vol. II
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
toate pădurile răzeșilor sau moșnenilor cu prețuri foarte mici, aproape pe nimic, în comparație cu valoarea lor. Moșnenii sau răzeșii fruntași au încasat cea mai mare parte din preț, dând celorlalți devălmași sume cu totul neînsemnate”. Odată cu această expunere de motive se destramă orice urmă a recunoașterii de către stat a drepturilor obștilor de a se autoorganiza. Prin urmare, afirmă Stahl (1998, vol. II, pp. 194 196), Codul silvic încearcă să creeze un sistem în care drepturile pe care le are fiecare țăran în
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
definite exact și înscrise într-un registru local. Transferul acestor drepturi urma și el să fie consemnat în acel registru. Deși slab tolerați în obște, nebăștinașii reușesc să pătrundă, să aibă acces la sistemele de resurse și, în final, să destrame vechiul sistem de organizare. Ei au reușit să pătrundă fie prin luarea în arendă a averilor devălmașe, fie prin obținerea indigenatului . De obicei, țăranii nu dădeau de bunăvoie în arendă terenurile, dar neavând bani se împrumutau și erau apoi siliți
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
comunității, slăbiciune care nu-i permite să-și facă simțită prezența în comunitate. h) „Activitățile de apropriere, menținere, monitorizare, întărire a regulilor, aplanare a conflictelor și cele de guvernare se întrepătrund”. Aceasta înseamnă că regulile stabilite la un nivel se destramă dacă nu sunt însoțite de reguli la toate nivelurile. Dată fiind absența regulilor de procedură, semnalată de mai multe ori, putem afirma că acest principiu, chiar dacă era respectat, era respectat întâmplător. În concluzie, având în vedere că aranjamentele instituționale din
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
economice, resursele erau abundente, fapt care nu a generat preocuparea pentru exploatarea sustenabilă. Un alt factor e reprezentat de imaturitatea administrației. Când statul își face simțită prezența, iar tehnologia și economia amenință supraviețuirea sistemelor de resurse, devălmășia începe să se destrame. Nu știm în ce măsură destrămarea acesteia poate fi pusă pe seama propriei incapacități sau pe seama altor factori, întrucât nu avem elementele necasare pentru a ne pronunța. Scopul acestui capitol este însă acela de a vedea dacă avem în satele devălmașe exemple de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Dumnezeu nu trebuie văzut mai mult de o terapeutică în contra omului. De chinurile iubirii te poți scăpa dizolvîndu-le în muzică. În felul acesta, își pierd într-o imensitate vagă tăria lor fierbinte. Când pasiunea-i prea intensă, sinuozitățile wagneriene o destramă în infinit și-n locul chinului precis te legeni vaporos într-o disoluție orizontală, te-ntinzi tomnatic pe deșertul unei melodii... Wagner - muzică a nesfârșitei neîmpliniri - se acordă suspinului arhitectural și cenușiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus muzical
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Razele răsfirate ce emană din Dumnezeu nu ți se-arată decât în amurgul minții. Apropierea de extaz e singurul criteriu pentru o ierarhie a valorilor. Experiența om a reușit doar pentru clipele în care acesta se crede Dumnezeu. Timpul se destramă în ondulații vagi, ca o spumă solemnă, de câte ori moartea împovărează simțurile cu ruina ei de farmece sau norii scoboară cu cer cu tot în gânduri. Ispășesc lipsa de decepții a strămoșilor, îndur urmările fericirii lor, plătesc scump speranțele agoniei lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tărăgănește sufletul într-o muzică formal tărăgănată - aceasta nu dovedește nimic împotriva unei comunități adânci de sensibilitate. Cu Bach, nu mai ești în lume din cauza lui Dumnezeu, cu Wagner, din a iubirii. Important este că amândoi sânt decadenți, că amândoi destramă viața într-un fel de elan negativ, amândoi ne îmbie să murim în afară de noi. Și amândoi nu pot fi înțeleși decât în oboseală, în neanturi vitale, în deliciile pieirii. Nici unul, nici altul nu pot servi ca antidot ispitei de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de o structură temperamentală, și care nu trebuie neapărat să ducă la transcendență. De ce n-ar exista un extaz al existenței pure, al rădăcinilor imanente ale existenței? Și nu se realizează o astfel de formă extatică în acea adâncire care destramă vălurile superficiale pentru a înlesni accesul sâmburelui interior al lumii? A ajunge la rădăcinile acestei lumi, a realiza beția supremă, încîntarea extatică, experiența originarului și a primordialului este a trăi un sentiment metafizic plecat din extazul elementelor esențiale ale firii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de azur și transcendențe de nori. Cui să mă închin prin aceste deșerturi și cui să întind mâna prin aceste singurătăți, la cine să mă opresc în aceste evoluții cosmice și unde să privesc ca la o mîngîiere? Cum se destramă azurul în fantastica mea viziune și cum nu mai rămâne decât un alb cu misterioase chemări! Și în acest drum cosmic, asemenea unei supreme aventuri, parcă-l caut pe Dumnezeu. Dar în infinit nu există popas. Și astfel, nu-l
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu sânt decât cascade intime al căror zgomot îl obiectivezi în lumea din afară. Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitată a tăcerii, deoarece în oboseli toate cuvintele își pierd semnificația și bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se destramă în sonorități vide, în vibrații iritante și în sunete exasperante. Toate conceptele se diluează, toate expresiile tari se atenuează, tot ceea ce vorbești sau asculți se dezgolește într-o nuditate stearpă și respingătoare. În tine, nimic nu mai ia o formă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
solemn, să jurăm a fi altfel, să ardem într-un fanatism orb, să ne înflăcărăm într-o altă viziune și în noi gndul unei alte Românii să fie singurul nostru gând. A continua consecvenți liniei istoriei noastre este a ne destrăma într-o formă atenuată de sinucidere. Nu vorbesc numai de schimbarea unor forme politice, ci de o transformare în temeliile vieții noastre. Va trebui să renunțăm la luciditățile care ne revelează atâtea imposibilități, pentru ca orbi să cucerim lumina de care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ieșire imperialistă sfârșește în tiranie, precum iubirea în scârbă sau în milă. Elanul dictatorial, la început dornic de a crea forme noi și a da o expansiune nelimitată unei țări, se osifică într-un autoritarism rigid, mort, precum democrația se destramă într-o paradă de libertăți goale. Este aici o limitare a tuturor formelor de viață, care nu-și pot menține productivitatea peste rezervele insuficienței lor. Orice conținut de viață are o formă. Când el se uzează, forma constituie substitutul vieții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Individual, contactul tău poate fi nemijlocit și transistoric. Nu-i mai puțin adevărat că prin epocă ne putem sălta automat. Și iarăși, nu-i același lucru să trăiești în timpul Renașterii sau în secolul acesta. Atunci se nășteau idealuri, acum se destramă. Epocile se deosebesc nu atât prin concepțiile de viață care le stau la bază, cât prin intensitate. Altcum au trăit și s-au distrus oamenii în timpul Renașterii și altcum trăiesc și se distrug astăzi. Pe atunci, un dor intens după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de tipar. Am descoperit ca scria tot numele tău: Sandu Malin Tăcu. Puțin mai jos, câteva cifre, dar nu...nu mai aveam forță necesară pentru a mă concentra. Te-am mai strigat o dată și glasul meu a sfâșiat În noapte, destrămând-o. Te caut și acum. Știu că trebuie să te găsesc. Uneori, pe stradă, cred că te văd și alerg spre tine, te strig, dar de fiecare dată descopăr doar priviri ironice. ...Ți-am găsit jucăriile Împrăștiate În nisip. Valurile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tiberius, gătit în podoabele lui Iupiter Optimus Maximus, în timp ce urca drumul spre Capitoliu, purtat de carul auriu tras de patru cai albi. Inima îi ticăie din nou cu putere. Nu l-a văzut însă ajungând în vârf. Imaginea s-a destrămat și a auzit o voce ce striga și ble stema de sub mormânt. Își dă seama că mâinile îi tremură vizibil. Și le încleștează. Ce o mai prevesti și asta? După ce s-a scuturat ca de friguri, acum o încearcă o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de cel mai bătrân și mai experimentat. Ei își divid munca. Cei care sunt de prisos în gospodăria veche, sunt repartizați la muncă în alte gospodării sau întreprinderi. Iarna se reunesc și trăiesc într-o armonioasă colectivitate. Etapa modernă a destrămat această celulă familiară, care în secolul trecut a dat rezultate bune. Sanderson prezintă și fotografii, spre convingere. Nu mai puțin de 18 persoane dorm într-o cameră mare. Pentru a nu plăti bir mare, care se plătea odinioară după coșurile
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
unui leu, iar ochii lui aruncau o lumină de foc. Poate că Întregul Conservatoire era o imagine a procesului nelegiuit prin care, din plenitudinea principiului prim, Pendulul, și din strălucirea de fulger a Pleromei, din eon În eon, Ogdoada se destramă În fâșii și se ajunge astfel la regatul cosmic, În care domnește Răul. Dar atunci acest șarpe și acest leu Îmi spuneau că drumul meu inițiatic - din păcate, à rebours - era deja Încheiat și că peste puțin aveam să revăd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]