4,214 matches
-
Democrat, Republican, Catolic, Evreu se referă la niște ființe umane, care nu prea sunt etichetate. Gosseyn se așteptă să se trezească în propriul corp, fiindcă se mai întâmplase într-o ocazie analogă. Și era atât de sigur încât suferi o dezamăgire violentă văzând ușa transparentă a cutiei distorsorului. Pentru a treia oară în trei săptămâni, vedea sala de control militar a palatului lui Enro. Îi trecu repede Era acolo, n-avea ce-i face. Ieși pe ușă și constată cu uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
instrumentul cu aceiași tehnicieni care au stabilit F., astfel încât să pară o masă de bucătărie obișnuită." Aceasta era imprimat, dar pe margine se găsea o notă scrisă de mână: "Foarte ingenios." Gosseyn citi cele patru pagini cu un sentiment de dezamăgire. Se aștepta să găsească ceva care să completeze imaginea pe care și-o formase el însuși despre raporturile cu Discipolul, însă darea de seamă era prea scurtă și prea pozitivă. În partea de jos a celei de a patra pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai bine ar fi să obțină informațiile care-i trebuiau și apoi s-o ia din loc. Cu cât termina mai repede, cu atât mai mici erau șansele să fie surprins de altcineva. În ciuda cercetărilor sale, nu găsi nici o armă. Dezamăgirea pe care o încercă îi întări senzația unui posibil pericol exterior. În cele din urmă, ieși în grabă pe veranda din fața vilei, apoi alergă la cea din spate. Era presat de nevoia de a se convinge că nu vine nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
O stea cu irizații celeste sclipea în depărtare. Mâine, ea va căpăta aspectul Pământului. Și mâine seară, el va fi în reședința oficială a președintelui Hardie. după o călătorie prin spațiu, de trei zile și două nopți. Aterizarea fu o dezamăgire pentru Gosseyn. Cețuri și nori groși mascau continentele și, pe întreaga durată a traversării atmosferei, aceeași nori făcură imposibilă observarea solului. În încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
legătura fu cea a chimiștilor; Grosvenor ceru să vorbească direct cu Kent, fiind sigur - și sperând - că acesta va refuza. Tocmai se pregătea să-i spună subalternului lui Kent că s-ar mulțumi cu informațiile sale, când - spre uimirea și dezamăgirea lui - capătă legătura cu Kent. Șeful secției de chimie îl ascultă cu vădită nervozitate și-i răspunse tăios: - Poți obține pe căile obișnuite informațiile de care ai nevoie. Totuși, datele privitoare la descoperirile făcute pe planeta pisicii nu vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
noi avem și așa destule disensiuni la bord. Morton se întoarse cu fața spre public și rosti cu glas tare: - Domnilor, vă rog să vă pronunțați asupra planului domnului Grosvenor. Cei care sunt în favoarea lui, să ridice mâna! Spre marea dezamăgire a nexialistului, doar vreo cincizeci de mâini, se ridicară. - Cei care sunt contra, să ridice mâna, zise Morton. De data aceasta se ridicară doar vreo douăsprezece mâini. Morton arătă cu degetul spre un om din primul rând de scaune: - Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în cele trei etaje, conform planului, și scanează necontenit cu aparatele lor. Dacă monstrul e pe aproape, va fi văzut. Trebuie să mai așteptăm cel puțin o jumătate de oră. După ce trecu și aceasta jumătate de oră, Pennons raportă, cu dezamăgire în glas: - Nimic! Domnule căpitan, pesemne c-a reușit să se strecoare... În telecomunicatoare răsună deodată o voce plângăreața: - Și acum ce ne facem? Grosvenor avu sentimentul că vorbele astea exprimau îndoielile și neliniștile tuturor oamenilor aflați la bordul navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pulberea cosmică. E prea de tot pentru mine! Grosvenor nu spuse nimic. Saltul mintal pe care ar fi vrut să-l determine la colegii săi era mult mai mare decât își închipuia acel individ ironic. Deși copleșit de o adâncă dezamăgire, se pregăti pentru pasul următor. - Hai, domnule Grosvenor! i se adresă Kent pe un ton tăios. Explică-te, ca să putem lua o hotărâre. Grosvenor vorbi, cam în silă: - Domnilor, sunt foarte mâhnit de faptul că încă nu vă dați seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cea mai mare surpriză din viața ei: bărbatul despre care se vorbise atâta, bărbatul cu mister, bărbatul despre care presa avansase chiar ideea că ar fi străin de timpul acesta, domnul Dan Crețu sau Kretzu, era un om absolut obișnuit. Dezamăgirea nu dură mult, pentru că fața domnului Crețu îi plăcea, iar când, după o ezitare, acesta îi sărută cu delicatețe mâna, Marioara îi surâse cu un zâmbet seducător cu gropițe, pus la păstrare de o grămadă de vreme, și anume de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate ajuta nimeni? Un junghi dureros îi străbătu capul. Probabil, fata i-a dezvăluit toate acestea pentru a-i arăta de ce nu-l poate ajuta. Lucy vorbi din nou: - Văd că cele ce ți-am spus îți produc o mare dezamăgire, dar așa stau lucrurile. Și cred că-ți dai prea bine seama că așa și trebuie să fie. Când un popor își pierde curajul de a se împotrivi încălcării drepturilor sale, atunci nu mai poate fi salvat de o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
minții jucătorilor, un produs al vitezei enorme și al halucinației mintale. Fiecare jucător avea convingerea că globul zboară direct către el și că va cădea pe canalul activat de jucător printr-un număr. În mod inevitabil, majoritatea jucătorilor erau sortiți dezamăgirii când globul, după ce-și îndeplinea misiunea, cădea într-un canal și activă mecanismul de joc. Primul joc în care intră Cayle îi aduse treizeci și șapte de unități monetare la una. Își strânse câștigul, prefăcându-se nepăsător, dar șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
până în depărtare. Strada părea înflăcărată de lumini strălucitoare ivite din însăși suprafața ei - un drum al luminii, ca un râu care curgea sub un soare nevăzut, un râu drept și neted. Merse înainte un număr neștiut de minute, sfâșiat între dezamăgire și o speranță nebunească, dar vină la urmă se văzu silit să accepte un gând: Era oare din nou epoca Împărăției Isher și a făuritorilor de arme? Posibil. Deci l-au adus înapoi! La urma-urmei nu erau chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de-o viață. Împărătesei nu-i prea plăcură aceste vorbe. Simțea în ele o brutalitate care o rănea în adâncul inimii. Se trase înapoi: - Trebuie totuși să pornesc de undeva. Făcu un gest pe jumătate de amenințare, pe jumătate de dezamăgire. Apoi spuse cu uri glas aproape plângăreț. - Nu te mai înțeleg, domnule general. Acum câțiva ani, erai de acord că trebuie făcut ceva. - Nu-de către dumneavoastră, clătină el din cap. Familia imperială trebuie să sancționeze, dar nu să conducă personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
La dumneata în odaie, de pildă? ― De ce nu? Tot stați de caraul... Și-apoi, nu uitați că trebuie să sosească amicul din Amsterdam, oricum umblăm la ele. Pe buzele Melaniei Lupu apăru un surâs palid. Părea să încerce o mare dezamăgire. Grigore Popa nu-l slăbea pe sculptor din privire. ― Le-ai găsit și un loc anume, bănuiesc... ― Nu, dar putem găsi printre materialele mele, sub parchet... ― Sau în sacul de voiaj... Matei ridică brusc capul. ― Ce vrei să insinuezi? ― Ticălosul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spusese firesc, cu convingere, fără nici o nuanță trivială. Acum, părea surprinsă de râsul maiorului. ― O căsătorie dacă nu e întemeiată pe dragoste nu are după mine nici o perspectivă. Iar cu timpul, domnul Van der Hoph ar fi încercat o mare dezamăgire. ― Poate că era dispus să treacă peste acest amănunt. ― O, domnule maior, nu puteam profita într-atîta de momentul lui de slăbiciune. Soțul meu mă plictisea, dar l-am iubit. Vreau să spun că prezența lui însemna ceva pentru mine. ― Mărturiseați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a dat două urechi și o gură, mai mult pentru a asculta decât pentru a vorbi. După cum arată experiența, multe căsnicii eșuează pentru că soții pretind prea mult unul de la celălalt. Când aștept de la partener realizarea dorinței mele de fericire, atunci dezamăgirea mea este pregătită dinainte. Toate ființele omenești sunt limitate. Dorința mea, care este orientată spre împlinirea ei nesfârșită, poate fi potolită doar de Dumnezeu. Totodată, acolo unde nu este trăită relația cu Dumnezeu, ființele omenești încearcă să pretindă prea mult
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
legătură cu mine. Era mărunt și rotofei, cu o burtă pe care încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalți la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deșirat. Au urmat curând altele. Făcea eforturi vizibile să mă impresioneze, să stimuleze în mine mândria de a avea drept tată un pictor reputat. Fericit de câte ori era lingușit, adulat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparîndu-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine și cel dispărut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram în casă plin de noroi murdărind covoarele. Și de câte ori tata avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect, pe post de menajeră, culcîndu-se cu ea când avea chef, ca un stăpân. Auzindu-mă plângând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cruț nici pe el, întrucît datorită lui, îi reaminteam asta, ajunsesem să-mi petrec anii cei mai frumoși prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înșelase. Îi ceream scuze că-i provocam această nouă dezamăgire. Ferindu-mă de lacrimi, i-am arătat că devenisem totuși mai lucid. Și, ca dovadă, mi-am înșirat eșecurile. Chiar și succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am întîlnit azi. Mi-a explicat: "Îmi ador neputința. Ea e salvarea mea, mă scutește de regrete. Îmi zic -"nu pot" și cu asta am terminat, nu mai am nici un reproș să-mi fac. Sânt omul cu cele mai puține dezamăgiri, pentru că am evitat să am speranțe. Îi las pe alții să-și umple viața cu deziluzii". N-am știut ce să cred. Să-l deplîng? Să-l invidiez? 15 ianuarie În timp ce mă bărbieream, m-am tăiat fără să vreau cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de jocul politic al revoluționarilor de birou, iar ’năuntrul său îi dictează: „dă cârpa jos, (banderola), las-o acasă într-un sertar pentru a-ți aminti când vrei de vremurile păcălelii și poate vei povesti la urmași despre sentimentele trăite, dezamăgirea culeasă în nopțile loviturii de stat.” Avem menirea noastră să ne refugiem în scris. Adună documente, adună voci de la români și hai să concepem Vocea manuscrisului. Discuțiile dintre autor și căpitan converg spre judecăți de valoare, în urma cărora apar unele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
părți. Dar cum dezlipi primele straturi de spumă și bandă adezivă, deveni neliniștit. Văzu un set de șase cutii muzicale, toate în formă de cabane elvețiene, pictate în culori țipătoare, de prost gust. Ridică acoperișul primeia și, spre mare lui dezamăgire, începu să răsune o melodie. Edelweiss. Sub ele erau niște sticluțe oribile, de proastă calitate, conținând mostre de pudră colorată, iar pe fiecare era lipită o etichetă, evident falsă, care le anunța ca fiind „Nisip veritabil din râul Iordan“. Al-Naasri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lună, ci doar uneori. E drept, adesea se uita doar la poze, sărind peste articole. Dar asta fusese suficient ca să înțeleagă spiritul vremii. Arta înseamnă sentiment. Ce simți când trăiești în această lume materialistă, cu lux țipător, promisiuni false și dezamăgiri profunde. Asta e în neregulă la oamenii de azi. Își ignoră sentimentele. Iar sarcina artei e să trezească la viață sentimentele. Să trezească oamenii, șocându-i. Acesta e motivul pentru care mulți artiști tineri folosesc tehnici genetice și material viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
joc de ea, fiindcă În San Francisco era atrasă doar de băieții care nu erau armeni, pe când toți cei trei băieți pentru care făcuse o pasiune pe când se afla În Arizona s-au dovedit a fi armeni americani, spre marea dezamăgire a maică-sii. Strivită sub povara neliniștii și a rucsacului greu pe care-l avea În spate a străbătut Piața Operei pe când vântul șuiera și Îi cânta melodii stranii la ureche. La Max's Opera Café zărit un cuplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]