3,645 matches
-
Unite. Atribuțiile Adunării Generale privitoare la măsurile de securitate colectivă sunt limitate prin articolele 10 și 18 ale Cartei la a face recomandări statelor membre printr-o majoritate de două treimi. Stă în natura unei recomandări să fie lăsată la discreția adresantului dacă dorește sau nu să o urmeze. Prin urmare, măsurile de securitate colectivă, luate prin intermediul unor asemenea recomandări, sunt complet descentralizate. Experiența războiului din Coreea i-a făcut conștienți pe majoritatea membrilor ONU de neputința Consiliului de Securitate - permanent
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Însă o singură stipulare legală care ar afecta acea autoritate este suficientă în sine pentru a distruge suveranitatea națiunii. 2. Suveranitatea nu înseamnă libertate față de reglementarea de către dreptul internațional a tuturor acelor chestiuni care sunt lăsate în mod tradițional la discreția națiunilor sau, cum spune articolul 15, paragraful 8 al Pactului Ligii Națiunilor 2, și articolul 2, paragraful 7 din Carta Națiunilor Unite, care țin de jurisdicția internă a națiunilor. Relația dintre chestiunile pe care le reglementează dreptul internațional și cele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
moral cu coerciția. Să analizăm două probleme concrete care duc la cereri tradițional conflictuale din partea diferitor națiuni: imigrația și comerțul. Un stat mondial, ca orice alt stat federal, nu ar putea lăsa reglementarea migrației și a comerțului între state la discreția părților sale componente. El însuși ar trebui să reglementeze aceste probleme. Chiar dacă autoritatea statului mondial în ceea ce privește aceste două probleme ar fi strict circumscrisă printr-o constituție globală, există vreo șansă ca poporul american să fie dispus să acorde unui guvern
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe judecata și abilitățile sale. Ministerul de Externe poate să-i transmită reprezentantului său să folosească persuasiunea ori să amenințe că va face uz de forță sau să-l îndemne să folosească ambele tactici simultan, dar trebuie să lase la discreția reprezentantului modalitatea și momentul potrivit pentru folosirea acestor tehnici. Cât de convingător va fi un argument, ce avantaje poate aduce un acord negociat, ce impresie va face amenințarea cu forța, cât de eficient se pune accent pe una sau alta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a telegrafului, a telegramelor și a telefonului care permitea convorbiri interurbane. Înainte de primul război mondial, dacă guvernul Statelor Unite și cel al Marii Britanii doreau să înceapă niște negocieri, era indispensabil să aibă reprezentanți permanenți la Londra și Washington, înzestrați cu multă discreție, care să poarte negocierile. Acești reprezentanți permanenți erau necesari pentru că mijloacele de transmitere rapidă și neîntreruptă a unor mesaje detaliate erau încă nedezvoltate și, mai ales, pentru că timpul consumat cu călătoriile făcea imposibile consultările personale fără întreruperea negocierilor. În prezent
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ostilitatea care exista între Uniunea Sovietică și majoritatea celorlalte națiuni, precum și izolarea sa ulterioară au împiedicat întreținerea unor relații diplomatice normale. Mai mult, diplomatul rus este emisarul unui guvern totalitar care pedepsește cel puțin cu destituirea orice eșec și chiar discreția excesivă în interpretarea ordinelor oficiale. În consecință, diplomații ruși postrevoluționari și-au conceput în mod tradițional sarcinile - mai ales după sfârșitul celui de-al doilea război mondial -, rezumându-se la transmiterea propunerilor guvernelor lor, pe care alte guverne ar putea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că oamenii sunt adaptabili, putându‑și modifica stilurile comportamentale în funcție de particularitățile situației. De asemenea, una dintre criticile severe aduse lui Fiedler de către Hollander (1964) - și anume faptul că în concepția acestuia subordonații apar ca niște creaturi fără identitate, aflate la discreția liderilor - este atenuată în noua teorie. Hersey și Blanchard atenționează asupra caracterului dinamic al conducerii, liderii putând dezvolta maturitatea subordonaților lor. În 1990, Blanchard, împreună cu doi colaboratori (Carew și Eunice), și‑a extins teoria și asupra situațiilor de grup, arătând
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
urmate de subordonați, el face atribuirile cauzale etc. Una dintre criticile formulate de Hollander la adresa teoriei lui Fiedler - și anume aceea că autorul american tratează conducerea de sus în jos, subordonații fiind condiderați ființe inerte, fără identitate și aflate la discreția liderului - ar putea fi ușor generalizată și asupra celorlalte teorii de până acum. Chiar atunci când teoriile prezentate iau în considerare și rolul subordonaților, acesta apare sub forma unei acțiuni implicite de la subordonați spre lideri. De exemplu, o anumită maturitate a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
neîncredere între lider și subordonați. Liderul se bizuie pe controlul formal și supevizare directă pentru a determina coordonarea și împărțirea obiectivelor. Aproape orice decizie implică suspiciune și manipulare. Preocuparea liderului de a nu pierde controlul îl determină să știrbească subordonaților discreția, inițiativa, implicarea, responsabilitatea personală și entuziasmul. Concentrarea către exteriorul organizației, oamenilor, operațuinilor conduce la o cultură depersonalizantă și rigidizantă. Organizația se apropie de profilul birocratic, formalizarea și standardizarea excesivă devenind un instrument de control. Organizațiile compulsive sunt permanent pregătite pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
-se chiar și cu probleme de rutină; organizația nu dispune de un sistem informațional adecvat, orientându-se după intuiții. 6.2.4. Stilul depresiv Este marcat de sentimente de vină, inadecvare, autoreproșuri, sentimentul neputinței, disperării; senzația de a fi la discreția evenimentelor; capacitate redusă de gândire clară; pierderea intereselor și a motivației; incapacitate de a se bucura. Acest stil de personalitate este marcat de ideea neajutorării și lipsei de speranță. Astfel de persoane se văd incapabile să schimbe ceva în viață
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mecanism de condiționare. Introducerea sufragiului cenzitar permite atât suspendarea monopolizării de către o serie de grupuri privilegiate a deciziei politice, cât și menținerea la distanță a „claselor periculoase”. Nu este Însă suficient pentru asigurarea păcii sociale: edificiul astfel constituit rămâne la discreția unei revolte populare. Sufragiul universal Își arată acum avantajele comparative: convertindu-se la acesta, guvernanții ajung să dezamorseze orice acțiune rebelă fără să abandoneze nici cea mai mică parte din putere. Decizia politică rămâne concentrată În câteva mâini, Însă nimic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Da, poate că sunt urâți. Dar sunt puternici. O vreme... LA LOC teleCOMANDA Cum vede lucrurile o simplă hahaleră Alex SAVITESCU Ticăloșia fascinează mai mult decât orice faptă bună. Într-un clasament al armelor de seducție, grotescul nimicește buna-cuviință sau discreția. Agramatismele atrag ca un magnet telespectatori, hăhăielile îi țintuiesc în fața ecranelor, grosolăniile îi aruncă-n admirația tupeului prost înțeles. Putem găsi un milion de motive prin care să ne explicăm fascinația aproape morbidă a nației pentru un personaj public precum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
și bani. Pentru că filmele sale nu aveau unde rula, Marin Karmitz și-a creat propria rețea cinematografică. Societatea Mk2 - a treia în Franța - produce și distribuie filme, construiește și exploatează săli de cinema. La 69 de ani, Marin Karmitz pune discreție și modestie în răspunsuri, deși recunoaște că, temperamental, timidul a trebuit să fie un rebel, un „rezistent“. Marele patron, abil om de afaceri, e dublat de un creator pasionat, creatorul de un fin declanșator de relații umane. Lista sa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
-l prinde întotdeauna; drept urmare are dușmani puțini și statornici; amicii îl prețuiesc fără ipocrizie și nu-l cultivă zgomotos ori în mod partizan. În spațiul culturii naționale și mai cu seamă zonale, Theodor Codreanu este un reper intelectual și moral. Discreția sa orgolioasă, fecunditatea fără ostentație, comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o fată. Nu-i scriu de loc, doar să-i trimit una din ipsos. I se pare că e așa de ușor să i aranjez eu fata din Poești. Scrie că îi plătește întreținerea și tot, numai să stea la discreția lui. Visează verzi și...uscate. Țuțule, sunt chiar la ora când tu pleci la regiment, mă gândesc mult de tot la tine. Aș fi vrut să-ți scriu după ce aranjez cu doctorul (analizele) dar ar fi trecut prea mult timp
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
arta cunoașterii oamenilor», cerință capitală pentru un bun polițist”), filarea și controlul („procedeul menit a ne lămuri temeinicia cunoștinței asupra unor stări de lucruri”). Pe lângă mijloacele informative se impunea, obligatoriu, și o componentă contrainformativă, în cadrul căreia se detașa, ca instrument, discreția - „un principiu și o obligație de bază”. În domeniul serviciului de ordine și siguranță o divulgare, fie ea și involuntară, a unor măsuri preconizate puteau produce pagube ireparabile, punând în pericol „viețile oamenilor și a organelor executive angajate în operațiuni
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
12 martie 1928, D.P.S.G., sub semnătura lui Romulus P. Voinescu și Eugen Cristescu, a trimis către structurile din subordine o circulară cu caracter contrainformativ. În primul rând, pa baza experienței, s-a constatat că principala vulnerabilitate a funcționarilor era lipsa discreției. Astfel, „mai toți delicvenții aveau cunoștință de chestiunile de apărare a țării” numai prin indiscreția polițiștilor și agenților de siguranță cu care intrau în contact. Un alt procedeu „dăunător”, criticat de liderii D.P.S.G., a fost aducerea la cunoștința presei a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
P.T.T. Prima problemă discutată a fost păstrarea secretului profesional și instituirea unei propagande «a tăcerii», prin editarea de broșuri, publicarea de articole, susținerea de conferințe publice și introducerea în programele școlare și regulamentele militare a unor lecții care să promoveze discreția. Acest lucru a avut la bază „ușurința” cu care se discută față de străini probleme sensibile și secrete, iar aceștia profită „de această boală - a vorbăriei” autohtonilor, pentru a obține informații, pe care le utilizează împotriva României. General Nicoleanu a cerut
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
lucrările trimise departamentelor civile să fie încredințate funcționarilor, care au calitatea de ofițeri în rezervă. Ca mijloc de verificare a eticii funcționarilor a fost propusă ideea de a le fi încredințate lucrări cu indicația că asupra acestora trebuie păstrată o discreție absolută. Dacă acest secret devine public, să se ia măsuri contra celui/celor vinovați. A doua problemă analizată a fost introducerea controlului în localuri publice, unde să se supravegheze în ce măsură funcționarii statului „aruncă bani” și care este proveniența acestora: fraude
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
care lucra cu Bogomoletz, însă acesta se afla în evidențe din 1926 ca șef al unei „puternice” rețele de spionaj sovietice, specializată în obținerea datelor de ordin militar. Rezidentul britanic l-a semnalat la D.P.S.G. pentru a fi filat cu discreție, dar Niman a fost arestat de două ori și i s-au făcut percheziții domiciliare, fără însă a fi găsite documente compromițătoare. Pentru documentarea activității acestuia, Bogomoletz i-a introdus în anturaj o femeie frumoasă, „detectivă abilă”, care a ajuns
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
la nivel național acțiunea informativă nu a corespuns „în totul” necesităților D.G.P. Un alt motiv de nemulțumire al polițiștilor a fost abrogarea art. 87 și art. 88 din Legea Poliției, care asigurau stabilitatea locului de muncă, aceștia „fiind lăsați la discreția oamenilor politici” și considerând acest lucru ca un regres profesional. Practic, în 1934 a fost pusă în aplicare Legea pentru simplificarea serviciilor publice și pentru luarea unor măsuri financiare urgente, prin care s-a luat decizia ca funcționarii publici numiți
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
serviciile centrale. Astfel, lucrările celor trei direcții, ale Inspectoratului Corpului Detectivilor și ale Serviciului Controlul Străinilor trebuiau prezentate doar de șefii acestora, iar funcționarii au fost atenționați să dea dovadă de mai mult profesionalism în rezolvarea sarcinilor, de mai multă discreție și de mai multă implicare în activitate. La rândul său, directorul Poliției Administrative a primit sarcina de a ține evidența deplasărilor organelor de anchetă, control și inspecție, care să fie executate numai cu aprobarea conducerii D.G.P., în urma unor sesizări că
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Pază din Transolzania), fiind organizați în 6 batalioane, pe lângă Regimentul 25 Infanterie. A doua etapă a fost constituită din acțiuni subversive săvârșite de forțe paramilitare poloneze în diferite localități din statul cehoslovac. Acțiunea, organizată „minuțios și cu cea mai mare discreție” a cuprins recrutarea, instruirea și echiparea unor grupe formate din „elemente dubioase și dornice de un câștig ușor”, cu condiția să cunoască limba ucraineană. Localitățile identificate de agentura S.S.I. ca fiind centre de instruire pentru aceste grupe au fost: Turka
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Major nr. 24.867/938 a precizat că tăcerea trebuie să devină „nu numai o obișnuință, ci o adevărată virtute” pentru toată lumea, dar mai ales pentru militari. În 1939, ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. 95 a reluat aceeași temă a discreției și a impus norme de secretizare a discuțiilor. Pentru încălcarea acestora au fost prevăzute sancțiuni disciplinare, trimiterea în judecată și raportarea la nivel de ministru, pentru a se analiza dacă e cazul a se lua și alte măsuri. La începutul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
doarmă ca o vită. La Lăculețe și la Moroieni, peste 30% din bolnavi sunt jandarmi, plutonieri și ofițeri de jandarmi”. Discutând cu șeful promoției, Jacques Vergotti, acesta i-a explicat cauzele situației jandarmilor: Suntem munciți peste puterile omenești și la discreția oricui. Toți abuzează și toți ne alarmează, iar Statul nu ne dă nimic. Nu ne ajută ca să trăim omenește”. Generalul Antonescu a continuat, prezentând măsurile luate în favoarea militarilor: ,,am dat ordin să se facă pentru jandarmi 30 lei pe zi
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]