43,048 matches
-
învețe limba rusă. I-au dăruit venerația și entuziasmul lor multe spirite foarte îndepărtate de concepțiile și viziunea sa". "Aderența sufletească", "o stare de fericită, plurivalentă și ingenuă perplexitate", "iscusința iubitoare" sînt sintagmele caracteristice ale unui asediu intens-sentimental, ale unui discurs amoros sui generis. Nicolae Steinhardt e un "vitalist" care nu ezită a introduce în comentariu normele "metodei" sale: "recîștigînd sensul, vom redobîndi și mai multă dragoste de viață. Căci moartea se cuvine să o înfruntăm, iar viața trebuie să o
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
de acțiune cît mai mare și să-și exercite impactul cît mai operativ, implică o discretă și bine tăinuită - dar mereu integral transmisibilă - doză de seriozitate, de nu și de tragism". Ne putem pune întrebarea în ce grad rămîne actual discursul eseistic-critic al lui Nicolae Steinhardt. Există două tentații de încălcare a principiului estetic, una, amplu reprezentată, în prezent, bazată pe aplicarea unor metode dinafară (de la sociologie și psihanaliză la structuralism și matematică), alta de natura intropatiei, prin lărgirea lui axiologică
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
fixe, urmărind triunghiul sui-generis în peisajele sublime sau ordinare ale Nordului hibernal, La veuve de Saint-Pierre cultivă un suspense pare-se demult uitat de cinemaul contemporan. Excepție fac cineaștii din Extremul Orient sau Orientul Mijlociu, care au redescoperit acest tip de discurs aparent atemporal. Ei îl exploatează cu succes, începînd cu filmele unei Jane Campion (Pianul, printre ele) și continuînd cu peliculele mult mai frecvent premiate decît cele din Europa ori SUA, la festivalurile internaționale din ultimele decenii. Critica franceză în derivă
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
în viața publică și artistică italiană, și-au propus să se supună pe sine și, în consecință, arta contemporană însăși, unei probe de vitalitate, unui adevărat examen de autenticitate și de vigoare. În acest sens ei și-au gîndit întregul discurs în perspectiva unui interval de treizeci de ani, a unui spațiu care presupune schimbul de generație biologică și, e de bănuit, chiar de canon estetic. Confruntarea nemijlocită a propriilor lucrări făcute cu treizeci de ani în urmă cu lucrările realizate
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
schimbul de generație biologică și, e de bănuit, chiar de canon estetic. Confruntarea nemijlocită a propriilor lucrări făcute cu treizeci de ani în urmă cu lucrările realizate astăzi, își propune să răspundă la întrebarea dacă acest parcurs a modificat fundamental discursul artistic, dacă vîrstele diferite presupun abordări ireconciliabile sau, dimpotrivă, totul se înscrie într-o anumită logică internă a procesului de creație și continuitatea gîndirii artistice constituie o valoare mult mai puternică și mai sigură. Așteptarea celor șapte artiști, pe jumătate
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
într-o anumită logică internă a procesului de creație și continuitatea gîndirii artistice constituie o valoare mult mai puternică și mai sigură. Așteptarea celor șapte artiști, pe jumătate explicită și chiar enunțată programatic, pe jumătate ușor de citit în chiar discursul expozițional, privește în esență confirmarea ideii de continuitate și a coerenței proiectului personal. Acest tip de atitudine este simultan unul de natură artistică și unul de natură ideologică. În condițiile unei enorme democratizări a limbajelor, ale profundelor modificări de interese
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
este forma ideală de a trăi o viață "întru adevăr" - oricît de remarcabilă sub aspect intelectual - l-a împins, pînă la urmă, spre ceea ce Slavoj Zizek numește, în cronica sa din London Review of Books, "New-Ageism" politic - un fel de discurs animat de utopianisme care amestecă un prezent indistinct, al idealurilor și abstracțiunilor, cu prezentul concret și urgent, fără a propune nici o soluție, ci doar reflecții și teoretizări. Zizek susține, confirmînd cîteva din mai discretele aluzii ale lui Keene, că prăbușirea
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
re-socializare, în planul birocrației culturale, fiind prezenți deja cu ideologi ca Nicolae Moraru sau Leonte Răutu. Funcția socializatoare a personajelor literare constituie o cerință explicită și constantă a puterii. De fapt, rolurile atribuite scriitorului și personajelor se confundă adesea în discursul oficial,4) întărind ipoteza că ei sînt, umăr la umăr, eroi socializatori. Sporirea cu personaje ficționale a structurii de verosimilitate este însoțită, chiar din primii ani, de o vastă campanie de alfabetizare a populației, mărirea tirajelor, multiplicarea bibliotecilor comunale și
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
primul jurnal minim a fost publicat în 1963 și a cunoscut un mare succes). Însă "publicistica" despre care vorbesc este una cu totul specială. E făcută după o rețetă: multă ironie, narativizare, pastișare, crearea de fizionomii, descoperirea unor "caractere". Un discurs egal cu sine care se potrivește cu orice fel de subiect. Interesant este că autorul și-a schimbat, după ce au trecut treizeci de ani de la primul "jurnal minim", doar atitudinea față de aceste scrieri, discursul rămînînd neschimbat: "dacă în prezentarea primei
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
de fizionomii, descoperirea unor "caractere". Un discurs egal cu sine care se potrivește cu orice fel de subiect. Interesant este că autorul și-a schimbat, după ce au trecut treizeci de ani de la primul "jurnal minim", doar atitudinea față de aceste scrieri, discursul rămînînd neschimbat: "dacă în prezentarea primei culegeri căutam aproape să mă scuz, ca și cum angajarea pe cărările parodiei ar fi fost oarecum neserioasă, ulterior am procedat cu o siguranță plină de virtuozitate, încredințat că era vorba nu doar de un lucru
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
înainte." sau "Negrii sud-africani sînt expuși infecțiilor cînd albul îi privește cu dispreț și face un gest de scîrbă cu gura care proiectează saliva". Deja se vede din exemplele de mai sus că media este cea vizată. Sînt deconstruite parodic discursurile mediatice, osificate, incapabile să stabilească o ordine a priorităților. Autorul joacă rolul receptorului care nu poate distinge gravitatea concretă a unor fapte, bombardat fiind de un ton apocaliptic fără variații. În al doilea rînd, cititorul cunoscător al lui Eco va
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
mai mult decît promițător. Înainte de a începe lectura mi s-au reactivat reminiscențe teoretice din anii facultății și ai celor imediat următori cînd, semiotizînd și textualizînd pe marginea literaturii, recurgeam la serviciile gramaticilor narative, făceam distincții subtile între povestire și discurs, între narațiune și narativitate și așa mai departe... Structura elementară a genului polițist, mai ales a romanului anglo-saxon, pe linia acelui "Whodunit" "cine a fost făptașul", respectată de autorul romanului de față întrutotul (cum de altfel Thomas Prinz și mărturisește
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
est-europene și mai ales "balcanice" (deși preferabile celora din unele țări africane), nu constituie deloc un titlu de glorie, fapt de asemenea explicat în cuprinsul romanului. Concomitent însă, în calitatea sa de "insider", autorul cărții livrează cititorului, recurgînd firește la discursul narativ, numeroase detalii cu caracter "confidențial" despre culisele saloanelor diplomatice. Thomas Prinz a fost realmente detașat la Ambasada Germană din București între anii 1993-1997. Între fapte și ficțiune, romanul său începe cu ilustra formulă conform căreia "orice asemănare a întîmplărilor
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
scrieți literatură? T.P.: Am scris dintotdeauna, din timpul anilor de școală, apoi în timpul studiilor superioare am lucrat și ca ziarist. Mi-a trebuit însă mult pînă am găsit forma care să corespundă exigențelor mele. La început am cultivat formule specifice discursurilor satirice, registrului ironiei. Dar mi-am dat seama că de fapt așa ceva nu mi se potrivește. În 1990 am trăit o întîmplare foarte interesantă, cu suspense și mi-am zis: "acum te așezi la masa de scris și o așterni
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
origine romantică (...), specialiștii români din exil n-au reușit decât rareori să facă la percée, acea străpungere care le-ar fi îngăduit să atingă o audiență mai extinsă nu numai în spațiu, ci și în timp". Vina în literatură și discursul autobiografic este un studiu extrem de interesant, care aduce în prim plan diferite aspecte legate de psihologia creației, reliefând totodată modalitățile în care a fost tratată tema culpei în operele unor scriitori. Ideea "vinei" se regăsește în Însemnările de călătorie ale
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
poziții egale cu acest blestem al sensului este cinematografia. Filmul este, în opinia autoarei, singurul capabil să distrugă interpretarea, singura formă anti-simbolică a momentului. Afirmațiile au, nu de puține ori, tentă aforistică, autoarea vede în argumentare principalul dușman al propriului discurs. Tehnica persuasiunii este aceea care domină și care îi și reușește din plin. Cum să nu aprobi necondiționat o afirmație precum: "Opera lui Kafka, de exemplu, a fost supusă unui adevărat viol în masă de către nu mai puțin de trei
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
puțin de trei armate de interpreți"? Cît timp eseul se află în faza de negare nu poți decît să te lași convins de rîndurile lui Susan Sontag. Abia atunci cînd trece la etapa "pozitivă", adică la ceea ce propune în schimb, discursul devine reperabil istoric, poate fi cu ușurință contextualizat. Îndemnul la o critică descriptivă, la o critică a formei, este un mascat îndemn la structuralism, aflat în plină ascensiune în acei ani. Revolta nu este atît de gratuită pe cît pare
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
re-modelatoare - în dublul plan al realului și al imaginarului -, ale postmodernității. Pentru că ceea ce face Sorin Dumitrescu prin etalarea compactă, pe rafturi, a celor două mii de cranii, prin resemnificarea acestora în planul percepției nemijlocite, prin înscrierea lor ca moduli într-un discurs copleșitor și emoționant în același timp, se numește, pur și simplu, instalație. Așadar, din punctul de vedere al convențiilor artistice, el realizează o amenajare neconvențională a spațiului, din punctul de vedere al mesajului general, el reîncarcă semantic un concept devenit
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
cu publicistica. Sigur, sînt cazuri cînd oratoria se înfrățește cu publicistica (ca în cazul lui Delavrancea). Dar s-ar fi cuvenit păstra direcția anunțată, neamestecînd genurile. Mai ales că se puteau găsi (ca, de pildă, în cazul lui Al. Vaida-Voevod) discursuri rostite în parlament sau în plenul conducerii partidului. Și pentru că tot am amintit insuficiențele acestei, totuși, ediții, cum, mă întreb, de lipsește, de aici, tocmai Titu Maiorescu, unul dintre marii noștri oratori, sau Ion I.C. Brătianu, incluzîndu-se, în schimb, Duiliu
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
senator. Rolul de prim ordin l-a avut, totuși, I.C. Brătianu. Kogălniceanu, om politic lucid, s-a pronunțat constant pentru europenizarea țării și, ca om de știință în ale istoriografiei, a avut o înțelegere lucidă a lucrurilor. În celebrul său discurs de deschidere a cursului de istorie națională din noiembrie 1843 a avertizat că va fi împotriva a ceea ce a numit romanomanie cultivată de învățații ardeleni și nu va limita istoria țării la biografia domnitorilor, ci se va strădui, cît îl
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
fiind silit să demisioneze, în 1912, din demnitatea de premier datorită afacerii tramvaielor electrice din București, o panama a corupției liberale care înțelegea să se îmbogățească din banul public. Atunci, la bătrînețe (avea 75 de ani), a rostit Carp celebrele discursuri în Cameră și în Senat, înfierînd matrapazlîcurile liberale în fruntea cărora se situa Ioan I.C. Brătianu. (Pe acestea le și reproduce dl Ioan Adam în ediția sa.) A fost cîntecul de lebădă al strălucitului om politic P.P. Carp care, după ce
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
de Marghiloman nu a fost niciodată semnat de regele Ferdinand, fiind, astfel, atins de nulitate și, la sfîrșitul lui 1918, România a putut relua ostilitățile cu inamicul, alăturîndu-se, firesc, aliaților. (Păcat că din această ediție lipsește un portret și un discurs al lui Ion I.C. Brătianu, care, prin politica sa înțeleaptă de mare bărbat de stat, a contribuit esențial la făurirea României Mari). Delavrancea și Take Ionescu au fost, în anii neutralității, împreună cu impetuosul N. Filipescu, oamenii politici proeminenți care au
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
Ion I.C. Brătianu, care, prin politica sa înțeleaptă de mare bărbat de stat, a contribuit esențial la făurirea României Mari). Delavrancea și Take Ionescu au fost, în anii neutralității, împreună cu impetuosul N. Filipescu, oamenii politici proeminenți care au cerut, prin discursuri rămase notorii, intrarea imediată a României în război alături de Antanta. Ion I.C. Brătianu a știut să țină, cu greu, lucrurile în loc, neacceptînd intrarea țării în conflagrație decît după ce obținuse un tratat politic cu Antanta care ne garanta teritoriile românești din
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
țină, cu greu, lucrurile în loc, neacceptînd intrarea țării în conflagrație decît după ce obținuse un tratat politic cu Antanta care ne garanta teritoriile românești din Imperiul habsburgic și o convenție militară (rămasă, din păcate, neaplicată). Atunci a rostit, într-un celebru discurs, Take Ionescu premonitoria sa declarație de principiu despre "instinctul național" care cere neîntîrziata intrare a țării în război alături de Antantă. Și în timpul războiului, cînd parlamentul, guvernul și Coroana erau în refugiu la Iași și războiul nu ne era favorabil, N.
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
parlamentul, guvernul și Coroana erau în refugiu la Iași și războiul nu ne era favorabil, N. Iorga a rostit în Camera Deputaților de la Iași (marele savant a devenit deputat, în 1907, totuși cu ajutorul esențial al lui C. Stere) un celebru discurs respirînd de optimism, cerînd continuarea bătăliei (apoi au urmat momentele Mărăști, Mărășești și Oituz), care a impresionat enorm conștiința publică românească. Trecînd, din lipsă de spațiu, prea repede la personalitățile interbelice, să amintesc, mai întîi, de personalitatea lui Al. Vaida-Voevod
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]