4,704 matches
-
structurale de limbi (analizate în studiile de tipologie lingvistică), în planul concret al vorbirii (parole) se vorbește despre stiluri culturale de interacțiune (analizate în studiile de comunicare interculturală/etnopragmatică, într-o abordare eclectică, în care se explică diferențele dintre tipurile discursive prin factori sociologici, de psihologie socială, cognitivi, comportamentali, specifici unei comunități lingvistice). 6 În studiile de comunicare interculturală, prin grad ridicat de dependență contextuală a semnificației este desemnat un ansamblu de trăsături specifice discursului în unele culturi, constând în aportul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
enunțului, față de remă, care reprezintă informația nouă în discurs, plasată, adesea, în partea dreaptă a enunțului. Prin focus/element focal desemnez acel element din discurs care, prin diverse procedee intonaționale și/sau sintactice, dobândește statutul de cel mai proeminent element discursiv; focusul în cadrul enunțului poate coincide cu tema sau poate fi diferit de aceasta. Vezi și DSL, s.v. 10 Alte strategii de focalizare a subiectului sunt intonația emfatică (Rezultatul mă interesează), însoțirea subiectului printr-un intensificator (Tocmai rezultatul mă interesează), izolarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
strategii fonetice, lexicale și sintactice de focalizare sunt comune și altor poziții sintactice, lexicalizarea prin pronume personal a categoriei vide este specifică subiectului. 11 Această ipoteză este susținută și de următoarele exemple, în care absența dublării se justifică prin intenția discursivă a vorbitorului de a accentua dificultatea procesului de selecție a candidatelor la un concurs de frumusețe: Am ales cele mai frumoase fete, Am selectat pe cele mai frumoase, Am ales următoarele fete (TVR 1, 4.VIII.2008). 12 Prin interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
concurs de frumusețe: Am ales cele mai frumoase fete, Am selectat pe cele mai frumoase, Am ales următoarele fete (TVR 1, 4.VIII.2008). 12 Prin interpretare la nivel transfrastic înțeleg interpretarea dublării dincolo de limitele propoziției, prin raportare la contextul discursiv în care se produce. 13 Această ultimă afirmație se bazează doar pe experiența mea de vorbitor de limbă română și nu poate fi verificată, deoarece nu există un corpus de română colocvială dinainte de 1990. 14 Este posibil ca variabile individuale
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ce țin, În mod obișnuit, de spiritul uman. În această accepție, inteligența artificială se subsumează informaticii și reprezintă nucleul dur al cogniticii, ca ansamblu al disciplinelor ce au de-a face cu „manipularea simbolurilor“ și cu tratamentul formal al secvențelor discursive dintr-o limbă sau alta. Drept „puncte de reper“ pe harta inteligenței artificiale În sensul de „știință a simulării“, iar la limita superioară - de „gândire a gândirii“ , Pierre Oléron enumera, la a șaptea ediție a cărții sale despre inteligență: (1
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
În evidență În gramatica de tip cazual, inaugurată de Charles J. Fillmore și agreată, Între alții, de Marianne Celce-Murcia . Cum diagramele și grafurile, În general (ca hiper-semne iconice, ori complexe iconico-indiciale), sunt mai aproape de spiritul descrierii și-al clasificării entităților discursive, am putea spune că asocierea logicii În ansamblu cu proceduri ale reprezentării unui tip sau altul de cunoștințe aruncă o nouă lumină asupra paralelismului dintre operațiile constructive cu noțiuni și propoziții, paralelism resimțit, În chipul cel mai elocvent, În cazul
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
scrie. Volumul lecturilor este În creștere. Și scrierea face progrese În viteza și lizibilitate. În jurul vârstei de 8 ani și după, devin mai multilaterale și diferențiate interesele. Studiul aritmeticii trece printre preocupările de prim ordin. Cresc evident capacitățile mnezice, exprimarea discursivă. Competiția colectivă Începe să devină de asemenea deosebit de activă și se evidențiază În jocurile de echipă ( sportive) ca fotbalul și diferite alte jocuri cu reguli - În care copiii se grupează În mod spontan În acelasi fel. Alfabetizarea și programele școlare
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
care am vorbit mai devreme și la care vom reveni pe larg. Nu mă preocupă aici abordarea textului sau a imaginii în sine ca opere finite, cu identitate de "gen" literar sau de cod iconografic, ci descompunerea lor în sub-unități discursive, pe care să le putem urmări în diacronie și în sincronie; și nu doar ca fenomene izolate, ci ca martori și actori ai istoriei și ai contextelor, ai identității sau ai procesului de configurare a imaginarului. Urmărim în consecință nu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Durand, care identifică în structurile antropologice ale imaginarului locuri comune fără vârstă, așa cum le găsim prezente și în mărturiile medievale. Să fi rămas fundamentele gândirii colective neschimbate? Ieșirea din medievalitate este mai spectaculoasă în occident, în "scenografie" și în formele discursive, deși imaginarul își păstrează în mare parte vechile structuri. Istoria lui devine mai dinamică pe măsură ce se apropie de pragul modernității, prin Renașterea italiană, protestantism și Contra-Reformă. Mișcări opuse ca sens, paradoxal similare ca semnificație: toate clamează dreptul la afirmarea deplină
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru o reintegrare viitoare a sa. Discursul public și imaginarul colectiv garantează pentru identitatea comunității, în măsura în care împreună sunt o oglindire a ei, dar și o sursă imaginativă pentru realitate. Imaginarul medieval (românesc) poate fi citit, în consecință, ca un sistem discursiv prin care comunitatea își proiectează în oglinda timpului identitatea completă și imaginea despre sine, așa cum ea dorește și poate să le construiască. Imaginarul ca formă de narare a istoriei Dacă prima dimensiune a câmpului social care influențează imaginarul medievalității este
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și glorioase a eroilor reali, ci este spartă, discontinuă, uneori incoerentă, un mozaic de texte și de mărturii diverse, nu atât de ușor de corelat. Timpul însuși e văzut ca fiind fragmentar, "propriu" fiecărui individ sau fiecărei structuri, fiecărei unități discursive sau fiecărei opere în parte, dublat și menținut ca pe o pernă de aer de timpul fizic continuu, fluent, în care se desfășoară existența în ansamblul ei. Totuși, cum se explică faptul că pentru evul mediu se mențin anumite constante
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
schema "pulsează" precum un organism viu și îi asigură astfel imaginarului colectiv posibilitatea de a rămâne permanent în relație cu realitatea; la rândul ei, comunitatea îl solicită, dar îl și consolidează prin reluări (rememorări) și noi combinații sub forma sub-unităților discursive (narative, simbolice, mitice etc.). A doua schemă conceptuală o descrie pe prima, dar o și depliază, astfel încât să poată fi adaptată la profilul istoric al fiecărei perioade în parte. Vom urmări în capitolul Speculum mundi acest lucru cu ajutorul textelor medievale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ideile politice și reprezentarea puterii și a rolului ei în imaginarul colectiv se schimbă foarte puțin între secolele XIV-XVIII. Pentru acest interval de timp proiectez prin al doilea model un cadru conceptual, pe care caut să fixez în baza formațiunilor discursive o rețea de teme, motive etc., ce poate fi completată ulterior de noi cercetări aplicate (de aici, caracterul ei de rețea deschisă). Imaginarul colectiv și rețeaua lui conceptuală Din perspectiva observațiilor lui Jacques Le Goff, Évelyne Patlagean și Lucian Boia
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și alții externi, nu doar de proveniență bizantină și post-bizantină, ci și occidentală, s-ar putea afla răspunsuri la unele întrebări legate de asemănarea de ordin tematic dintre imaginarul local și alte forme ale sale din evul mediu european. Formațiunile discursive sau seturile de numitori comuni, ca și importantele diferențe filosofice în conceperea puterii politice ar putea arăta măsura și modul în care societățile medievale au interpretat moștenirea comună; de asemenea, ce anume s-a păstrat din întâlnirea dintre teoria antică
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care le-au generat. Matricea pe care am propus-o anterior pentru structurarea "materiei" imaginarului, împărțită convențional în două paliere orizontale (sub-împărțite în alte câte două) și două registre verticale (fiecare încadrând diferențiat modelele și contra-modelele), creează module sau câmpuri discursive deschise, care sunt tratate în cercetare și ca subiecte semi-autonome (tipologia feminină, imaginarul cotidianului, modelele regalității etc.). Toate, însă, converg către factorul coagulant, arhetipul divin, Unul suprem (imaginat filosofic de la Parmenide până la teologii medievali români), garant al autorității puterii terestre
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fiecare dintre cele cinci modalități (vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă, tactilă): subcâmpul verbelor agentive sau intenționale și subcâmpul verbelor nonagentive sau nonintenționale, pe care le analizează sintactic. În recentul articol al Mariei Iliescu (2009) se surprind diferențele de natură semantică și discursivă dintre două verbe al căror sens de bază este cel perceptual - a privi și a se uita exprimă percepția vizuală graduală, procesuală. Pornind de la etimologia acestor verbe și urmărind evoluția lor semantică, autoarea analizează contextual situațiile în care cele două
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
înțelegerea cogintivă. Lessing, în tratatul Laokoon, consideră că toate formele de mituri au un rol atât în opera de artă, și prin urmare pentru determinarea ontologiei artei, cât și în viața creativă a omului 31. Totodată, mitul este o expunere discursivă ce are însușirea unei demonstrații dialectice. Mitul este un instrument al limbajului prin care ne putem înțelege într-un context dat. În acest sens, Schleiermacher avea să spună că mitologia este un subiect "pur ideal enunțat în formă istorică"32
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pathos ca suferință și experiență. Prin ethos se descriu ideile și credințele unei comunități sau ale unui personaj, oferind o descriere interioară. Dianoia este folosită ca un tip de gândire despre subiecți tehnici. Ea poate fi înțeleasă drept capacitatea gândirii discursive ce intră în contrast cu înțelegerea imediată (noesis) specifică 40. Lexis, sau cântul, este împărțit de Platon în mimesis sau imitație și diegesis sau narativitate simplă. Prin lexis se mediază retorică ce poate forma phantasia prin care toate imaginile ne sunt prezentate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și o bibliografie completează această carte încadrabilă într-o sferă mai largă de preocupări, Z. fiind și coautoare a unor manuale de limba și literatura română pentru liceu. În Narațiune și poezie se demonstrează că, între posibilele moduri de organizare discursivă a textului, narativul dezvoltă strategii specifice care contribuie la efectul poetic al textelor epice. Contradicția dintre narativ și liric, categorii distincte, este abordată prin intermediul paradigmelor cercetării moderne spre a defini rolul narativității în poezia modernă. Cadrul teoretic alătură domenii diverse
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
teoretic alătură domenii diverse: teorie literară, estetică, poetică, retorică, stilistică, psiholingvistică. Ele se dovedesc apte să releve punerea în mișcare a mecanismelor „care pot fi descrise adecvat doar de sintaxă în relația ei cu semantica și cu fenomenele de origine discursivă”. Pentru demonstrație, este selectat un corpus de texte care reflectă evoluția poeziei române moderne de la Ion Heliade-Rădulescu la Mircea Cărtărescu. În mod neașteptat, din aceste analize lipsește contribuția poetică, de început, a lui Geo Bogza, poate cea mai reprezentativă în
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
plachetă de dibuiri poetice”, cum o califică autorul însuși. Următoarele culegeri de versuri - Struguraș de pe colină (1956) și Însetat de depărtări (1959) -, deși conțin câteva poezii și cântece cu oarecare ecou în epocă, abundă în versificări dogmatice, într-un limbaj discursiv, șablonard. Abia volumele Lume, dragă lume... (1962) și Gustul pânii (1964) învederează un autor ce mizează pe spontaneitate, pe simplitate și cultivă dezinvolt o formulă de factură tradițional-cantabilă, cu rădăcini în folclor. Evocarea ambianței rurale și poetizarea faptelor cotidiene reprezintă
ZADNIPRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
penelul ori dalta. Iată de ce André Lhote afirma că „pictorii sunt foarte vorbăreți”, consacrând trecerea „de la paletă la masa de scris”. Și se justifica astfel: . Subtil, Lhote adăuga: . Așadar, cuvântul ar fi însoțitorul obligatoriu al imaginii, explicația oferită de limbajul discursiv devenind apanajul/privilegiul artistului conștient de (noua lui) demnitate: după ce s-a eliberat de condiția inferioară a „artelor mecanice”, meșterul-artizan a devenit artist; acesta din urmă a renunțat apoi la condiția de slujitor al academiei, pentru a se dedica vocației
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Bhaskar, 1986; Archer et al., 1998). Această perspectivă contrazice ideea pozitivismului logic și a empirismului că noi putem cunoaște doar ceea ce observăm (vezi, de pildă, Ayer, 1959; Lapid, 1989) și pe cea postmodernist-deconstructivistă că, deoarece toată cunoașterea socială este creată discursiv, nu pot exista structuri independente de discursurile noastre (de exemplu, George, 1994). Ambele curente au în comun premisa că nu se pot cunoaște fenomenele sociale separat de observator, în timp ce realismul științific afirmă că ele pot exista independent și că acest
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Institutions”, de exemplu, John Mearsheimer (1994/1995, pp. 37-47) caracterizează teoria critică, în care include și constructivismul, drept o viziune ce pune accentul pe transformarea politicii mondiale fără să abordeze rolul puterii în formularea și răspândirea ideilor și a modalităților discursive. Mesajul lui Mearsheimer a provocat o serie de răspunsuri într-o ediție ulterioară a aceleiași publicații, două dintre ele aparținându-le unor autori care se considerau constructiviști. În unul, Ruggie (1995) susține, dintr-o perspectivă liberală tradițională, că instituțiile internaționale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comunitatea respectivă cu o anumită aspirație la integrarea În comunitatea de limbă (comunitate mitică, de altfel) a francezilor din Franța, percepuți ca deținători ai legitimității lingvistice. Această aspirație se traduceîn diverse moduri, mergând de la o atenție constantă În ceea ce privește „corectitudinea” producțiilor discursive scrise sau orale până la subordonarea față de „modelul francez”. Un fenomen comparabil se poate observa, de exemplu, la militanții În favoarea unor limbi sau culturi minoritare, neolocutori voluntari, care afișează simboluri de referință, mergând uneori până la stereotipuri sau până la reconstruirea artificială a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]