9,387 matches
-
minune, ca o sfântă minune, cutremurător de veselă, sfâșietor de tristă. În timpul ăsta, la televizor, niște imbecili vorbesc lumii despre prostia politicienilor și a lumii întregi, cu excepția lor, evident. Mici, grași, slabi, chiori, glumeți, înăcriți, de tot felul, vorbesc despre disperarea lor că lumea este rea și proastă. Neisprăviții ăștia le vorbesc așa oamenilor care tocmai s-au întors de la Masca, unde au privit cum împodobesc copiii lor brazii, au cântat cu lacrimi în ochi... la ușa de rai, la fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind că‑l linge cineva, Rainer ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea Selma Lagerlöf, o experiență literară timpurie a Sophiei, fără nici o valoare însă, căci pe atunci nu‑l cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rebus, așteptând să fie completate. Decadență? Pe aproape, dar nu tocmai cuvântul potrivit. Tristețe, singurătate... Cuvântul pe care-l căutam cuprindea toate aceste nuanțe, dar nu se materializase Încă. Un fior mă trecu În momentul În care l-am găsit. Disperare. Nu era acea disperare care provine dintr-o oarecare decădere economică sau socială. Această voce Îmi lăsa aceeași impresie difuză pe care o resimțisem la contactul cu vagabondul care se apropiase de mine pentru a-mi vorbi despre urechea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
completate. Decadență? Pe aproape, dar nu tocmai cuvântul potrivit. Tristețe, singurătate... Cuvântul pe care-l căutam cuprindea toate aceste nuanțe, dar nu se materializase Încă. Un fior mă trecu În momentul În care l-am găsit. Disperare. Nu era acea disperare care provine dintr-o oarecare decădere economică sau socială. Această voce Îmi lăsa aceeași impresie difuză pe care o resimțisem la contactul cu vagabondul care se apropiase de mine pentru a-mi vorbi despre urechea lui Van Gogh. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În timp ce eu mă ocupam de formalitățile de cazare, Akemi a intrat În vorbă cu o pereche de americani Însoțiți de un copil mic care treceau prin holul hotelului, rugându-i să se oprească, apoi Își deschise poșeta și căută cu disperare ceva ce putea să dea cadou. Își revărsă pe jos Întreg conținutul poșetei, de la portofelul cu efigia lui Snoopy, rujul de buze, niște sticluțe mici din plastic, și i le puse În mână copilului cu forța. În lift ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acest termen, erotic, pe care nu-l foloseam niciodată. Oare era posibil ca un cuvânt uitat, care-și pierduse Înțelesul pentru mine, să revină la viață datorită unei persoane sau a unei Întâmplări? La fel se Întâmplase și cu cuvântul disperare. În urmă cu câteva zile, când ascultasem vocea femeii, Înregistrată pe robotul telefonului, Îmi revenise brusc În minte acest cuvânt, ca și cum aș fi scos la iveală dintr-un dulap o jucărie veche plină de praf. — Înțelegeți ce vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acum apărea la suprafață, pentru prima oară, ceva diferit. Ceva ce mai simțisem, vag, când auzisem prima dată vocea ei pe robotul telefonului. Eram gata să capitulez În fața acelei prezențe copleșitoare și Încercam să-mi găsesc salvarea În expresia de disperare care se citea pe fața lui Keiko Kataoka. Încercam În zadar să mă opun impulsului puternic și Întunecat de a mă târî În genunchi În fața ei. Cu toate că aveam impresia că acum urma să izbucnească În lacrimi, să se prăbușească În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să izbucnească În lacrimi, să se prăbușească În fața mea sau să Înceapă să urle, nu puteam să fac nimic pentru ea. Bariera de care se Înconjurase nu ceda câtuși de puțin, ba din contră, simțeam că, din cauza acelui sentiment de disperare ca de plumb, trebuia să mai fac un pas Înapoi. Eram din ce În ce mai dezgustat de mine Însumi, la gândul că nu eram În stare să fac absolut nimic pentru femeia din fața mea, sfâșiată de disperare. Simțeam o nevoie acută de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simțeam că, din cauza acelui sentiment de disperare ca de plumb, trebuia să mai fac un pas Înapoi. Eram din ce În ce mai dezgustat de mine Însumi, la gândul că nu eram În stare să fac absolut nimic pentru femeia din fața mea, sfâșiată de disperare. Simțeam o nevoie acută de a Îngenunchea În fața ei și de a-i cerși iertarea, de a primi ordine de la ea și de a le Îndeplini cu fidelitate, Îmi doream să Îmi primesc pedeapsa și să-i jur loialitate. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Prima ședință s-a desfășurat În camera unui hotel de lux din Akasaka, pe care vagabondul Îl frecventa de obicei. Kyōko și-a făcut apariția Într-un costum Emporio Armani și a interpretat, sub Îndrumarea atentă a lui Keiko Kataoka, disperarea unei fete vândute pentru bani. Bărbatul le urmări pe amândouă cu plictiseala cu care ar fi privit o piesă de teatru. — Kyōko, acum o să devii sclava plăcerilor noastre, ce zici? Ce simți? — Adevărat? Adevărat? Sunt atât de emoționată! — Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era străin de obicei, dorința de a face sex În cele mai inimaginabile poziții, existența unui vagin din care se revărsau valuri de lichide, dorința de a-și simți penisul Îngropându-se undeva adânc. Atunci ajungeau să-și dorească cu disperare ceva care le lipsise dintotdeauna. — Vânătorul Își urmărește prada cu multă grijă. E atent din ce parte bate vântul pentru ca animalul să nu-i simtă mirosul, se târăște pe coate printre ierburi și arbuști, atent să nu facă nici cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nevoie de autosatisfacere. — Spuneți, domnișoară Noriko, Înțelegeți? Keiko Kataoka o chestiona dinadins cu o voce blândă, deși era evident că Noriko nu avea cum să priceapă despre ce vorbea. Încerca să o facă să cadă În capcană. Noriko căuta cu disperare un punct de sprijin, cu ochii pierduți În spațiu, cu expresia unei fetițe care a făcut o năzbâtie și se așteaptă să fie certată. — V-am Întrebat ceva, domnișoară Noriko! — Poftim? Da, Înțeleg, Înțeleg. Noriko Își apăsă tâmplele cu podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu acele imagini de arhivă, care prezentau scene de război, ci oroarea războiului, În totalitatea ei, pe care acele imagini mă obligau să mi-o imaginez. — Oroarea În totalitatea ei? Ce vrei să spui? — Faptul de a te lăsa pradă disperării, renunțarea la tot, supunerea tăcută, asta vreau să spun. Pentru mine e ceva de nesuportat, acea ardoare morbidă care survine În timpul războiului, acea aprigă pornire de a-i supune pe ceilalți. Nu mai e nevoie să o spun, dar acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În mână, zâmbeam pierdut de fiecare dată când privirile mi se Încrucișau cu cele ale celorlalți clienți. Acest gest atât de simplu mă obosea așa de tare Încât broboane reci de transpirație mi se prelingeau pe piept. Îmi doream cu disperare să renunț la ceva din mine. Dacă m-aș ridica dintr-odată În picioare, aș izbucni În plâns și mi-aș smulge hainele de pe mine, oare asta ar Însemna că m-am debarasat de acea parte din mine? Era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe el și În partea din față am observat o umflătură serioasă. La Început am arătat-o cu degetul și ne-a pufnit pe amândouă râsul văzându-l că se excitase, deși era ud leoarcă de transpirație și urla cu disperare, dar pe urmă ne-a cuprins o senzație ciudată pe care n-aș putea-o defini, de stinghereală poate, și am tăcut amândouă. Când a tras din nou pătura peste el, Keiko l-a sărutat acolo jos, pe deasupra chiloților. „Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spun fiicelor lor. Povești oribile, care inspiră groază și care le dau fetelor genul de coșmaruri de care se pot bucura tații lor. Încetează, râse ea nervos, mă sperii. Sigură acum că lucrurile nu mergeau conform planului, se întinse cu disperare după chiloți, dar i-am tras brusc în jos, lăsând la vedere puful care se cuibărea în vintrele ei. — Ei se bucură pentru că asta înseamnă că drăgălașele lor fiice vor fi mult prea speriate ca să intre vreodată în casa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este trebuie să fie dublată de o refuzare a ceea ce ar putea fi. A nu te mulțumi să fii și a te gândi la viitor, a paria și a miza pe potențialitățile unui viitor posibil extraordinar generează prea multe dezamăgiri. Disperarea vine atunci când ai sperat, decepția survine pentru că ai așteptat ceva. Lecția de înțelepciune ar fi: nu spera, nu aștepta nimic, mulțumește-te cu ceea ce este... Orice filosofie hedonistă ne îndeamnă la o concentrare doar asupra modalității prezente a timpului: ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l privește pe Lucrețiu, mai ales asupra pretinsului său pesimism, asupra zugrăvirii în culori întunecate a realității, asupra disperării sale, asupra temperamentului său de sinucigaș î!), în timp ce poemul celebrează unele logici ale fericirii cum ar fi dreptul, muzica, tehnica, libertinajul - asupra cărora voi reveni. -12- Avantaje ale naufragiilor. Ataraxia greacă trece greu în latină - dolor absit, zice textul îII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Elena Marin Alexe Viață tristă, ruptă-n coate, Mai mult rău, decât se poate, Lacrimi, trudă si nevoi, Trece timpul, ca și noi. Suflet biet, lovit de soartă, Cu speranța ca și moartă, Te agăți cu disperare Să culegi raze de soare. Te împiedici, te ridică, Fără zbateri, fără frică, Lasă loc la bucurie, Să te-nalțe în tărie. Ochii sprijină-ți de stele, Să fugă clipele grele, Dornică s-atingi Lumina, Aruncă în hăuri tina. Dezvelită
Efemeride by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83371_a_84696]
-
în cale. Rând pe rând flori roșii, albastre, galbene, albe și turcoaz, au fost ademenite în palma mea, adulmecând aroma iubirii. M-am prins cu timpul ca într-un carusel, o alergare nebună, risipind frumusețea petalelor până la ultima, într-o disperare de neînțeles. M-ai privit cu genele strivite de milă și rana Ta a lăcrimat sânge. Ți-am auzit glasul răscolind rotocolul pământului, dar nu am întors capul. - E viața mea, am strigat! A durat ceva timp până să-mi
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
la un model rațional. Aș putea, folosind ușurința judecăților prin comparație, să enunț chiar mai mult. Dacă o poezie admite o explicație, rațional admite atunci o infinitate. O exegeză nu poate deci fi în nici un caz absolută. Aceasta făcea altădată disperarea excelentului critic d. Lovinescu, când în două ședințe consecutive trebuia să mă explic asupra unei aceleiași poezii. Cele două explicații nu coincideau și fără să fie contradictorii păstrau prea puține puncte comune. Un poet prevăzut cu oarecare matematici poate da
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de Maistre, acele palide, purificate figuri, într-un elogiu fratern. Călău suprem al formelor în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
egală măsură de frumusețe, ca și de urâciune, de durere, ca și de bucurie, vin să ne crească lumina interioară, deoarece vorbesc despre adevărul și profunzimea unui om ce știe să facă din orice, dar mai ales din neliniște și disperare un zâmbet”(pag.8 ). Se pare că volumul „Lacrima fadoului”, cu poeme haiku, este scris sub puternica impresie a unei călătorii în Africa, în Tunisia, ținut exotic cu profunde rezonanțe istorice. Iată ultimul poem al volumului (pag.95): „Urnită din
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
munca mea, în râs, un pumn, calic, de mărunțiș. o, țară, ai ajuns de plâns! și cîte lacrimi tot ai strâns, să aibă ce impozita stăpânii vitregi ce ne-mping, cu bocceluța-n vârf de băț, spre-un paradis de disperare. cam toți mă iau de prost la mine-n țară, nevasta-mi face și ea fițe, e toată numai foc și pară, că n-o mai prind niște rochițe. și vecinii mei, de-o vreme, îi simt cum mă pizmuiesc
TEMERARA MEA SPERANŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364330_a_365659]
-
IUBIRII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 971 din 28 august 2013 Toate Articolele Autorului Cum a ajuns românul antipolitic Comunismul s-a pensionat pe caz de boală Degeaba încearcă unii să-l resusciteze Cu propria lor sărăcie și disperare Liberum veto Capitalism la post-restant Patrie de mâna-a doua Că tot se poartă vechiturile Europei Criza et comp Binevoitor aproapele îmi calcă viața pe dungă Numai poetul mai poate îmblânzi lucrurile Și-n căutarea aripilor se înalță Costel Zăgan
AGRESIUNEA IUBIRII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364353_a_365682]