6,113 matches
-
ce a fost cândva Iubirea ca pe lucruri ce-s comune. Tu m-ai convins acum cu-n gest mărunt Ca să descui al timpului lăcat. Și nopțile cu triste disperări Să mi te bucuri că ne-am împăcat. Dezamăgit și disperat deopotrivă Am zăbovit în calea fericirii. Știind că n-ai nimica împotrivă Ca să pășesc pe drumul împlinirii. De multe ori tu te-ai ascuns în vis Din teamă de iubire dureroasă. Pe care totuși astăzi o acuzi De-o ... dispariție
DISPARIȚIE MISTERIOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379189_a_380518]
-
acesteia. Dacă Iisus nu ne-ar fi revelat că drumul crucii și al suferinței, via dolorosa, este singura cale divină spre mântuire, spre ieșirea la lumină din peștera întunecată a existenței, am fi rămas tot singuri și neconsolați în acea disperată singuratate metafizică, în acea realitate surdă și indiferentă la suferința omului și mai ales a omului cu vocație și aspirații transcedentale, cu ochi care văd calea spre mântuire. (Metafizica suferinței) Referință Bibliografică: TEOLOGUMENA - DESPRE DARUL VEDERII / Marin Mihalache : Confluențe Literare
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
plângând”, rafalele de vânt ce spulberă orice vis de iubire, trezind în juru-i doar „foșnet de frunze ruginii / în agonie”, încât propriile sale cuvinte nu se mai aud, chemarea sa devenind surdă, nemaiauzită. Ultima poezie a volumului pare un strigăt disperat al unui pământean care mai cere zeului încă un răgaz, oricât de scurt, pentru a mai asculta lăsarea lentă a înserărilor, de a-și mai amesteca puțin cuvintele precum culorile pe o paletă: „fie-ți milă de buzele însetate / ce
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
încă în iad. Nu s-au închis încă pecețile cărții sfinte. Este pe cum se pare cu noi și printre noi pe pămînt. Nu ducem prea multa lipsa de dovezi. ● Iadul trebuie cumva să existe. Alminteri de ce santem atât de disperați când se apropie noaptea existenței? Și nu numai noi, ființe cu minte, ci și celelalte viețuitoare cu un instinct de conservare mult mai avansat. ● Sacrul se retrage din lume precum soarele în apus. Ori precum speciile de viețuitoare pe cale de
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > TRIOLETE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului O ȚARĂ-NTREAGĂ O țară-ntreagă-ndură azi de foame, se sinucid bătrânii oropsiți, plâng resemnate disperate mame. O țară-ntreagă-ndură azi de foame, mizeria din ea provoacă drame și-aproape toți sunt deznădăjduiți. O țară-ntreagă-ndură azi de foame, în timp ce-aleșii noștri-s fericiți. DE CE RĂBDAȚI? De ce răbdați ale puterii toane? Vă
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
când aud că un diavol promite unui muritor că-l protejează necondiționat! - Iar tu vei rămâne până mă întorc sub protecția unui frățior de-al dumnealui! - Ceee? Să nu îndrăznească să-mi calce gospodăria că toaca-l mănâncă! - zise femeia disperată. - M-a asigurat sub jurământ... - Ce jurământ poate face necuratul în fața omului? - Atunci vorbesc cu vecina să dormi la ea. - Nu-mi părăsesc casa! Dacă este să se întâmple ceva rău, atunci mai bine acum! Nu vreau să-și bată
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
și într-o muzică orientală se transformă în cobră. Reptila își ridică semeață capul scoțând adesea limba și amenințând pieptul femeii care se retrase înspăimântată. Cobra dansa în coadă și o amenință periculos că o mușcă de piept. Elena sări disperată în vârful patului și se retrase până ajunse cu spatele lipit de perete. Șarpele se afla la o palmă de ea și-și continuă ritualul cu limba jucăușă să-i atingă sânii. Se prefăcue că o atacă îngrozind-o cu
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
cu spatele lipit de perete. Șarpele se afla la o palmă de ea și-și continuă ritualul cu limba jucăușă să-i atingă sânii. Se prefăcue că o atacă îngrozind-o cu exhibițiile sale. Femeia își adună forțele și țipă disperată: - Ajunge!... Cobra își retrase limba și o privi fix ca și cum ar dori s-o hipnotizeze. - Nu-mi place jocul ăsta! Altceva mai frumos, demn de un cavaler al nopții, nu știi? Ca la o poruncă împielițatul se transformă într-un
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
jar și ține-l în gheare. Dracul luat prin surprindere de asemenea dorință se supune. În acel moment femeia aruncă peste tăciunii aprinși un pumn de tămâie. Deodată părul se zbârli pe împelițat, scapă fărașul cu jăratec pe podea, urlă disperat că se îneacă cu fumul și mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ține o sticlă cu apă sfințită pe care o toarnă pe el. - Văleuuu! Mă arde! De unde-i apa asta clocotită pe care nu pot s-o răcesc
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
voastră „un drac putere” ați fi mult mai avansați! Și rostind acestea se băgă sub bietul armăsar și cu el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Pătru surprins de reacția diavolului, își
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
s-a strigat următorul dosar a ieșit și fata ce purta dosarele cu destulă greutate. - A fost de acord, dar după finalizarea dosarului strigat acum. Intrați repede odată cu cei citați! Și nu uitați, să păstrați liniștea acolo... La semnul aproape disperat al Evdochiei, ceilalți au luat pe brațe biata femeie și au adus-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
semnul aproape disperat al Evdochiei, ceilalți au luat pe brațe biata femeie și au adus-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe cap cu amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
că legitățile fuseseră respectate de Octavian Augustus dar și de Tiberius, însă Caligula a rămas neînduplecat în hotărârea sa. Statuia sa trebuia instalată în tot imperiul deci și la Templul de la Ierusalim și la Alexandria și în orice alt loc. Disperați, evreii se așteptau la ce era mai rău. Acest lucru nu s-a mai făcut însă pentru că al treilea împărat al Romei, Caligula, a fost asasinat după doar patru ani de domnie. După demiterea sa, Ponțiu Pilat a fost trimis
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > TRISTEȚE DISPERATĂ Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vând flori imaginar, așezate-n coș de nuiele, doar ca sa te-ntâlnesc, necunoscându-te și e firesc, să mă-ntreb, cine ești, unde mergi, de unde
TRISTEȚE DISPERATĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374159_a_375488]
-
e ca o vraja, doar tu vei putea s-o dezlegi, îndrăgindu-mă... Dar eu, de ce mai sper, când, nici macar, nu cred, ca timpu-i efemer, dramatizând deoadată, fiind, inevitabil, inconștientul vieții mele, ajunsă într-un punct enigmatic, văzând tristețea-mi disperată, privind la mine, vânzând flori, imaginar, să te-ntâlnesc... mă-ntreb din nou, de ce mai cred, de ce mai sper când, nici macar, nu cred, ca timpu-i efemer ? Undeva departe Austria noiembrie 2016 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Tristețe disperată / Coști Pop
TRISTEȚE DISPERATĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374159_a_375488]
-
tristețea-mi disperată, privind la mine, vânzând flori, imaginar, să te-ntâlnesc... mă-ntreb din nou, de ce mai cred, de ce mai sper când, nici macar, nu cred, ca timpu-i efemer ? Undeva departe Austria noiembrie 2016 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Tristețe disperată / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Coști Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TRISTEȚE DISPERATĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374159_a_375488]
-
a cântecelor populare (vocal și instrumental - doine, hore, sârbe, bătute) a excelat doina (creație magnifică a poporului român!) „Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin” - izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, dragoste, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la armată sau în război, alături de cântecele în ritm de hore și sârbe. La Secțiunea „Muzică Populară”, de data aceasta, Ediția a X-a, cu nota zece
TINEREŢEA, FLOAREA MIRESMATĂ A VIEŢII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362171_a_363500]
-
azi nu mai sunt, din zodii de apă răsare un nufăr, nu uita că mi-e frică, nu mai pot să te-nfrunt!”; „La Gura Portiței păsări de jad își culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, mătur în grabă cuvintele de pe covor. Și apuc să tac!”; „Și eu voi auzi din groapă cântul, cel gângurit de păsări și culoare, țipătul bufniței mâna-mpietrește, rana din sânge, ah, cum mă doare!” Și în Evanghelia Tăcerii, ca, de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
început că este, un coșmar, dar când s-a mai liniștit, cu lumina aprinsă, și-a dat seama că a retrăit clipele petrecute în magazia de la C.A.P. Viorel apăruse din spatele său și cu ochii injectați de furie, ca un disperat, se repezise asupra ei și, oricât a țipat ea și l-a implorat să o lase în pace, el nu a auzit. Trăgea să-i rupă hainele de pe ea, o săruta pe obraz și se lupta să-i prindă gura
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În parc, lângă o bancă rebegită, sub prima brumă dată de Răpciune, un biet tufiș înalță rugăciune să-nmoaie vremea asta brusc răcită. Un tei întinde ramuri disperate spre frunzele în ocru ponosite, cercând să nu le știe răvășite de vânt și-n zarea largă aruncate. Doar un castan fălos cronometrează venirea toamnei, picurând în iarbă, bile cu țepi și își șoptește-n barbă: E tot pustiu, și
ÎN PARC, RĂPCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378658_a_379987]
-
vânt să sufle până mă dă jos din pom, poate așa voi reuși să ajung pe masă, alături de cea care a început să-mi bântuie visele. Viespea nu putut răspunde unei astfel de înflăcărări. Privi din zborul ei strădaniile mărului disperat să ajungă lângă blonda pară și oftă într-un bâzâit prelung când o pală de vânt îl desprinse de pe creangă și îl rostogoli pe pământ. Căzând de la o înălțime foarte mare, mărul se bătuci și se înnegri imediat pe partea
IUBIRE DE TOAMNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377788_a_379117]
-
Sette saggi indiani, N. Zanichelli, Bologna, 1938, p. 107-121). Dar nici C. Formichi nu încearcă să-i ghicească sensurile fundamentale, pentru a-i defini specificul în comparație cu gnomica occidentală. E drept că întreprinderea noastră ar părea, la prima privire, cu adevărat disperată, căci maxima indiană începe a exista din epoca vedică și continuă pînă în epoca actuală, dezvoltîndu-se, așadar, într-un interval de timp de mai bine de trei milenii. Se înțelege că gnomica respectivă se încadrează în sisteme metafizico-religioase diverse, datorite
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
rușii la 27 septembrie. La București, sosirea trupelor seamănă panica. La 28 septembrie, consulul englez primește o delegație de notabilități și negustori care-1 roagă să facă orice pentru a evita ciocnirile între trupele otomane și o populație formată din țărani disperați, fără arme, care se află adunați în jurul Bucureștilor. Acești țărani sînt grupați pe sate, în jurul preoților. Cîteva luni mai tîrziu, în mai 1849, Poarta va semna Convenția de la Balta-Liman, prin care domnii Principatelor sînt aleși de Rusia și de Poartă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nu se concretizează decît foarte tîrziu. La 14 iulie 1848, un proiect de pacificare poartă semnăturile lui Bălcescu și Bolliac pentru români și a lui Kossuth de partea maghiară. Bălcescu se străduie să constituie o legiune românească și lansează chemări disperate "fraților" săi, care au emigrat după eșecul revoluției în Muntenia, ca să vină să se bată. Trupele ungare sînt învinse la Vilagos, în august 1849. În martie 1848, Barițiu arăta că trebuie pus capăt dreptului istoric. Doi ani mai tîrziu, el
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Definițiile noțiunii de sabotaj sînt lărgite, cea a tineretului depravat, adică a huliganilor, este extinsă și permite controlul tinerilor. Părinții și copiii sînt convinși că sînt bine formați. Și în vreme ce tinerii occidentali încep să se lase pradă risipei unui consum disperat, tinerimea muncitoare română muncește și este mîndră de acest lucru. Visul omogenității își găsește o aplicație concretă în politica față de minoritățile naționale și mai ales față de cea mai numeroasă dintre ele, minoritatea maghiară. După cifrele recensămîntului din februarie 1956, populația
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]