3,349 matches
-
de mediocritate și numai și numai de ea. Există apoi, pentru fericiți, pentru canonizați, publicul pe care-l creează profesorii, acel capital diacronic de cititori. Din păcate, la noi, profesorii nu sunt prinși în sistemul "promoțional", sunt, cel mai adesea, disprețuiți pentru opțiunile lor anacronice. Care pot fi caz real, dar nu general. Sunt mulți profesori "formatori" de cititori, iar dacă poeții vor o relansare spre public, de-aici ar trebui să înceapă. De la un pact cu dăscălimea. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
justificare solidă pentru asta, îmi legitimez poziția în așa fel încât cei care fac canonul să pară marginali. Un Adrian Marino, la noi, creatorul unei metode solide, tradus în lume, nu mai era interesat de creația literară propriu-zisă. O și disprețuia. N-am să vin cu o astfel de teorie. Știi, la teorii din acestea toți putem fi buni. Deci, dacă tot nu fac canonul și fac o lectură de amator de ins care citește din plăcere și scrie cu iluzia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru și prin celălalt. Cât de mult iubește criticul cărțile pe care le critică? Ce crezi că e determinant în atitudinea unui critic, pentru a fi corect sau drept cu cărțile confraților, iubirea sau ura? Am văzut mulți critici care disprețuiesc literatura, creația, care se cred deasupra textelor pe care le critică? Este criticul un "recreator" literar? Da, ai impresia uneori că literatura a devenit pentru unii un simplu pretext de promovare, de edificare a imaginii, de autoritarism. Că o și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literatura, creația, care se cred deasupra textelor pe care le critică? Este criticul un "recreator" literar? Da, ai impresia uneori că literatura a devenit pentru unii un simplu pretext de promovare, de edificare a imaginii, de autoritarism. Că o și disprețuiesc, se poate. Aș putea invoca un caz-două. Dar eu cred în criticul care se implică, fie în negare, fie în afirmare. Într-un fel sau altul, dacă alege să scrie despre o carte, criticul găsește în ea o provocare. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
personaj caragialian și nu-mi pot reprima un anume reflex de respingere a întrebării. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-un eseu, literatura română, ca fiind "eminamente poetică", adică neserioasă, spunând că o literatură fără proză consistentă este profund... minoră. Ideea și poziționarea le-am regăsit, mai apoi și la Noica. Cât de grea este viața literaturilor minore, eminamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o literatură fără proză consistentă este profund... minoră. Ideea și poziționarea le-am regăsit, mai apoi și la Noica. Cât de grea este viața literaturilor minore, eminamente poetice, într-o lume globalizată? N-ar trebui să luăm ad literam ceea ce disprețuia Cioran, și încă într-un eseu. Cioran însuși, în fibra lui intimă, este un poet, unul posteminescian. Expresivitatea scrisului său nu e filosofică ci literară. Ar trebui, dimpotrivă, să ne asumăm această natură "eminamente poetică" nu ca pe o pricină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care exprimă mai multe țări și mai ales după destrămarea comunismului și mai multe. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-un eseu, literatura română, ca fiind "eminamente poetică", adică neserioasă, spunând că o literatură fără proză consistentă este profund... minoră. Ideea și poziționarea le-am regăsit, mai apoi și la Noica. Cât de grea este viața literaturilor minore, eminamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cămila, după cum ne-a spus Mântuitorul. (Flacăra Sacră, III, 9, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XVI) Sfântul Apostol Pavel, mai mult decât oricare altul, s-a războit cumplit cu aceia, care țineau morțiș la datinile străbune, dar disprețuiau ori nu-mplineau de loc poruncile lui Dumnezeu, atât pe cele din Legea veche, cât și pe cele din Legea nouă, date de Mântuitorul. Tradiționalismul a fost este și va fi întotdeauna cel mai feroce adversar al marilor idei, care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
interese trecătoare; altul râvnei de a dobândi ranguri, sacrificându-și demnitatea de om și întreaga-i personalitate; altul, urând și invidiind presupusa fericire a altora; altul, iubind cearta și făurind tot felul de // intrigi; altul, fiind împotriva orânduirilor sociale; altul, disprețuind idealismul puținelor inteligențe; altul, opunându-se la tot ceia ce este inovație și nu face parte din puterea obiceiului sau a tradiției; altul, părându-i-se că tot Universul se reazemă pe umerele său și că el, singur, este îndrituit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
umilite ale altora. Au trecut de atunci 1905 ani! Omenirea nu și-a găsit busola vieții, e încă dezorientată și fără ideal fixat; fiara instinctelor sălbatice din om stăpânește încă și azi cu putere-nfricoșată, căci Evanghelia lui Iisus este disprețuită și chiar necunoscută multora, iar pacea și înfrățirea dintre oameni propovăduite de El, sunt ocolite cu dibăcie și socotite utopii ridicole. Și să nu uităm că chiar creștinii noștri desăvârșesc asemenea fapte, ba încă merg până acolo că unii tăgăduiesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rasei cabaline. În patru ani, după ce a cunoscut mai mult de o sută de iepe, Dhaulagiri e tatăl a abia 25 de mânji. Prea puțini. Se vorbește urât de Dhaulagiri, veterinarii apreciază că fecunditatea lui tinde spre zero, proprietarii îl disprețuiesc, toată lumea înțelege că armăsarul e un ratat, un neputincios. Atunci, importatorii lui hotărăsc - cu majoritate simplă de voturi - să-l omoare, pentru că parazitismul nu poate fi acceptat într-o herghelie. Pac - Dhaulagiri e împușcat în septembrie 1967. Câteva luni mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Eșecul lui dovedește - cel puțin pentru mine - că vechii egipteni nu puteau să treacă Atlanticul în bărci de papirus. E un eșec bun, necesar și progresist - așa cum ar fi fost și victoria sa. Fascinați de ideea că totul se poate, disprețuim nedrept și conformist demonstrațiile - fie ele și indirecte - în jurul a ceea ce nu se poate. Dar, în istoria omenirii, ceea ce nu se poate e, implicit, la fel de important ca și ceea ce se poate. Cu ce drept ignorăm ceea ce nu se poate? Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
teanc de ziare s-a prăbușit peste bătrân, în timp ce acesta dormea, strivindu-l”. În fața corpului său neînsuflețit, aplecați pios înaintea acestui proaspăt mormânt, resimțind adânc această pierdere - ireparabilă, ca orice pierdere -, Noi, colecționarii de ziare ai întregii lumi, castă nobilă, disprețuind orice confort material și intelectual, ne luăm angajamentul să ne strângem rândurile și să strângem totodată și mai multe ziare în apartamentele noastre, transformându-le dintr-un bloc de gheață într-o junglă sălbatică, fără nici o potecă de acces pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost învățătura lui Isus chiar și în cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau întemeietor de școală n-a fost trădat de soldații sau elevii săi, așa cum s-a întâmplat cu Isus, Origen invocă drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pe plan uman, cum aceste texte există, cum ele sunt publicate și avem acces la ele, în original sau în traduceri de primă mână, mi se pare omenește și intelectualicește necinstit să le ignorăm ori, și mai rău, să le disprețuim din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem înțelesul însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice În Noul Testament, biografia Maicii Domnului se suprapune umil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai bine zis, plăcerea dragostei. Acest lucru nu Înseamna altceva decât că a-ți câștiga existența prin practicarea amorului nu avea pe atunci nimic respingător În ochii poetului sau pentru contemporanii acestuia. Nici măcar În zilele noastre gheișele japoneze nu sunt disprețuite de Țara Soarelui Răsare. Primele gheișe au apărut În jurul anilor 1600 și erau prezente la petrecerile din cartierele plăcerilor. Deși pare incredibil, aceste gheișe erau bărbați. La Început erau numiți „otoko geisa” sau bărbați toboșari, care distrau clienții cu muzică
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
strănute scoțând zgomote ascuțite, ca de șoricel. Nu-i mai faceți vânt cu creanga aia murdară, strigă cineva. Probabil că tot praful i-a intrat în nas. — Praf sau nu, e un semn rău-prevestitor, spuse un alt adept. Pinky o disprețuia pe femeia asta de mâna a treia, care reacționase prin strănuturi și smiorcăieli la acest moment important. O ciupi zdravăn din spate, sperând că va sări în sus, dar fata continuă să se smiorcăie și să se vaite. Ammaji veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un lucru, un obiect nu e decât ceea ce a dat el în afară, o investiție, dintre care cea amoroasă angajează mai mult sau mai puțin din ființa sa, ca și lumea care îl poate dezamăgi și pe care o poate disprețui suveran. Dar ideea despre sine? Asta e ceva cumplit. Eu, mă?! face omul ducîndu-și mâna la piept ca pentru a-ți atrage atenția asupra ființei sale, ca și când ai putea fi orb și nu l-ai vedea. Eu să fac chestia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pentru a displace. De pildă: eroul vorbește în treacăt despre copii. Urmează un epitet scabros extras din activitatea digestivă a micilor ființe. Ce nevoie ai, i-am spus tânărului romancier, să-l faci pe cititorul care are copii să te disprețuiască și să arunce cartea din mîini?" "De ce să mă diprețuiască?" m-a întrebat. "Fiindcă, i-am răspuns, sufletele pure nu pot fi atinse de nici un fel de murdărie. Omul din curte din Moartea lui Ivan llici, de Tolstoi, care îngrijește
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
umană într-o direcție care n-ar contrazice în mod obligatoriu vechiul umanism al societății agrare, a penuriei. Fiindcă nu e obligatoriu să gândim neapărat ceea ce facem, sîntem destul de suciți să realizăm de pildă acest paradox: construim mașini, dar le disprețuim. Producem multe alimente, dar mâncăm puțin, ținem dietă. Ne umplem garderoba cu haine, dar ne îmbrăcăm modest. In felul acesta viața noastră și noi înșine am avea poate și mai mult haz... Iar singurul lucru care să ne tulbure somnul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
studio de film și cantină comunală pentru săraci, o societate la nivel micro a inadaptaților și a indivizilor excedentari, a dandy-ilor și a celor avizi de glorie, a dependenților de droguri și a tinerelor talente. În Factory hippioții erau disprețuiți. Rivalitatea lui Warhol cu Bob Dylan, cealaltă figură dominantă a scenei acelor vremuri, este emblematică. Ambii concurau pentru favorurile lui Edie Sedgwick 2. Warhol s-a impus, iar Dylan a compus cântecul Like a Rolling Stone, unde îl numește pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
aproape tot ceea ce vedeau acolo, cu excepția The Doors. Nico, solista trupei, a început o relație autodistructivă cu Jim Morrison - ecranizată ulterior de Oliver Stone, în stil hollywoodian. Trupa lui Frank Zappa, Mothers of Invention, cânta în deschidere, însă Zappa îi disprețuia pe cei de la Velvet. Aceștia nu luau LSD, drogul hippioților, ci Speed, drogul aristocrației underground din New York. Cu ochelarii lor de soare, cu figurile palide și cu țoalele de piele, cei de la Velvet Underground acționau ca niște excentrice creaturi ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de tablă care se rostogoli În josul străzii și sperie o pisică dintr-un coș de gunoi. Râdeai de biata Tamar Greenwich doar pentru că din cauza unui capriciu de pigmentație s-a născut cu un ochi verde și unul căprui. I-ai disprețuit pe Eitan și pe Wahrhaftig, dar cu ce, mă rog, ești tu mai bun decât ei? L-ai jignit fără motiv pe Ted Tobias, un om cinstit și harnic, care nu ți-a făcut niciodată vreun rău. Altul În locul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]