4,738 matches
-
78 De altfel, neamul Hallipilor avusese la timp buna idee de a lua oarecari pretenții boierești, asupra cărora controlul era nefolositor și al căror exemplar cel mai bine reușit era Elena Hallipa-Drăgănescu. Ideea că doamna Eliza o ține la distanță, distra mult pe Mini. Privea pe cei care îți cer titluri ca pe niște specimene interesante și pe cei care au "fumuri" de orice fel, cu o ironie simpatică sau ostilă, după cum era exemplarul. Și pe Nory doamna Eliza o ținea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în stare să absolve liceul la București. Jelaniile astea sinistre durau nopți după nopți. Ziua, palidă, obosită, cădea în melancolie, mereu culcată, atinsă de o debilitare care făcea acum lenevirile necesare. Alteori se văi ta de urât, cerea să fie distrată și nu vrea să rămână singură. Lina, care venise necontenit, neglijîndu-și chiar spitalul, întîmpinase un ultimatum din partea lui Rim: el, sau familia. Firește, pretențiile legitime și argumentele sumare aduse de doctor erau fără tăgăduință. Lina, de nevoie, își rărise vizitele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acești primitivi credeau că planeta de pe care vin e PLATĂ! Că lumea are capete și că totul gravitează în jurul lor! Sute de milioane dintre ei lucrează în industria "diversimentului". Sînt angajați de ceilalți, care nu posedă capacitatea de a se distra singuri și fac tot ce li se cere: de la mimarea morții!!! și înghițirea de obiecte tăioase pînă la sex și portretistică. Știrile despre lumea lor nebună sînt prezentate pe mii de canale video de femele care sînt plătite și operate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
negustorii târgăi, bucurându-se cu întreaga ființă de primăvară, de atmosfera sărbătorească, de jocurile organizate ad-hoc, de posibilitatea de a se zbengui nestingheriți. Dar, odată cu venirea primăverii începea și păscutul oilor și vitelor, prilej pentru noi, copiii, de a ne distra la câmp după pofta inimii. Pe imașul cu iarba verde și deasă ca peria, pământul moale ne îndemna la rostogoliri, la salturi acrobatice, la săritul caprei, la exersarea mersului în mâini și a statului în cap. Jocurile cu bunghii, palanca
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Sărbători fericite! Și nouă, septuagenarilor de azi, cei mai mulți trăitori în singurătate, sărbătorile ne aduceau, altădată, bucurii, motiv pentru care le așteptam cu nerăbdare. Eram tineri, cu familiile în formație completă, ne făceam cadouri, organizam petreceri cu prietenii de familie, ne distram și ne simțeam bine. Cu nostalgie îmi amintesc și felul în care petreceam sărbătorile în copilărie și în adolescență, ca licean. Așteptam nerăbdător Crăciunul, Anul Nou și Paștele mai cu seamă pentru vacanțele cu care veneau. Participam la obiceiurile prilejuite
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ei că ar vrea ca băiețelul să se joace liniștit în colțul cu jucării, că are (slavă Domnului) numai mașinuțe vreo zece, să se uite în cărțile cu poze și să coloreze, să urmărească desenele animate la televizor, să se distreze cu jocurile de la calculator, să pună la loc jucăriile după ce a încheiat activitatea cu ele. - Dar energia lui debordantă, unde să și-o consume? am intervenit eu. Considerând probabil întrebarea mea inoportună și incomodă, a preferat să tacă. Într-un
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
viață confortabilă aici. În mod sigur nu te-ai codit să accepți ospitalitatea prințului Firoz - polo, shikar, tenis, petrecerile sale mai puțin obișnuite cu filme. Nu ești căsătorit. Ai dorințe, desigur. Este de înțeles. Dar felul dumitale de a te distra a fost...ei bine, special. Nu mai trebuie să ți se reamintească. Omul dă la iveală un plic mare, din care scoate un teanc de fotografii. Pran nu poate spune ce reprezintă, dar acestea produc un efect impresionant asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
peisajului face ca ideea în sine să pară ridicolă. Îi este mai ușor să se gândească la lucrurile pe care le poate face imediat. E mai bine să stea întins pe malul râului, uitându-se la femeile zenanalei care se distrează pe malul râului. În timpul după-amiezii, Pran observă că există două grupuri distincte. Unul alcătuit din jucătoarele de badminton, femei mai tinere, adunate în jurul uneia din concubinele foarte tinere ale nababului. Și un alt grup cu o medie de vârstă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
n-a observat mâna care-i explorează dedesubturile, Firoz străpunge întunericul cu privirea și se asigură că nimeni n-ar putea spune despre el că e vreun nativ ignorant față de ce se petrece în lume. În timpul zilei, invitații săi sunt distrați cu polo, tenis sau vânătoare, o activitate la care toată lumea din palat, de la cel mai rigid englez până la cel mai mlădios dandi, de la curteanul aspru până la cea mai timidă moștenitoare, poate lua parte fără discriminare. Masacrul păsărilor de la lacul Fatehpur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
foarte. — GGRRHHAWW! urlă nababul. Capetele se întorc. Sir Wyndham este pierdut pe moment, prea uluit ca să găsească un răspuns corect. Pran privește peste pajiște să vadă de unde vine urletul. Se îndreaptă precaut spre inima petrecerii, încercând să pară că se distrează. Este oprit de fotograf, care-l apucă strâns de braț. — Rukhsana, trebuie să ne apucăm de treabă. Înainte să apuce să-i răspundă, el și fotograful sunt opriți de Dom Miguel de Souza, însoțit de doi tineri încântători ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu diplomație, tact și finețe. Charlie nu știe ce să răspundă. Exact asta intenționase sir Wyndham. — Nu, răspunde ea, încercând să sune ferm. L-ați văzut pe Gus? — Cred că discută cu americanul. Tipul cu aparatul de filmat. Charlie înclină distrată din cap și dispare. — Gus? Gus! — Charlie? — Ce faci aici? — Sunt peste tot, Charlie. Peste tot. Charlie îl ignoră. Adesea bălmăjește tot felul de inepții. — Gus, șuieră ea, taci și ascultă-mă. Este vorba despre femeia aia, Braddock. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunteți supărați? Domnul Shvipuri vorbește cu glas tremurat. — Spirite! Cine ești? — Cine sunt? Cine sunt? Eu sunt, prostuțule! Te întreb din nou, cine ești? — Mi se spune Mica Orhidee, prostuțule, am rămas tânără de la începutul lumii! Îmi place să mă distrez! Îmi place distracția! Distracție pentru mine și pentru tine! — Te rog, spune-mi, se aude vocea domnișoarei Garnier. Este bine acolo? — Foarte bine! Numai lumină și fericire. Bucurie, tra la la! — Te rog! intervine din nou domnișoara Garnier. Este cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întunericului, o coloană de fum destul de vizibilă se ridică din mahalalele de la Tata Mills. Falkland Road este neobișnuit de aglomerat și ceva din fluxul și refluxul acela de oameni i se pare ciudat lui Bobby. Nu dau impresia că se distrează sau sunt în căutare de plăceri. Acești oameni sunt pregătiți pentru ceva, așteaptă. La aproape o oră după apusul soarelui, începe un marș cam dezorganizat, protestatari cu ghirlande împungând aerul în zgomotul tobelor și al trompetelor tânguitoare. Lasă în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o supă prea grasă. Beat, capul lui avea o mobilitate neplăcută sub bretonul drept, de păr castaniu. Părea piftios. Instabil. Oricum ar fi, are bani. O dovedește, scoțându-i din buzunar și fluturându-i. — Așadar, amice, mormăie el, o să ne distrăm. O mare finală. Dar unde este bovina aia blestemată? Este de neînduplecat, nu vrea să renunțe la ea. Chiar când realizează că vaca a dispărut, tot vrea s-o caute. La un moment dat, acceptă pierderea și se lasă condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Desigur, chéri. După cum vezi. În timpul verii, ea a căpătat un accent foarte ciudat. Nu mai clai ei de păr; acum este tunsă scurt, bob. Este teribil de armonioasă și asortată. Chiar și pantofii îi sunt galben pal. — Minunat! Te-ai distrat bine? Ea oftează și-și dă ochii peste cap, de parcă i-ar fi greu să exprime în cuvinte bucuria celor trei luni care au trecut. Imaginea lui Muskett, pe care Jonathan încearcă să și-o alunge din minte, revine acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
indivizi total nepotrivițI, pe care Astarte îi tot aduce după ea. — Tată, izbucnește ea. Acesta este Jonathan Bridgeman, teribil de interesat de munca ta. — Chiar sunt? se întreabă tânărul care, ca majoritatea celor care gravitează în jurul fiicei sale, este ușor distrat. Da, sigur, sunt interesat. Chapel îi întinde mâna și îi este scuturată cu convingere. Într-un acces de bonomie îi invită pe Astarte și pe prietenul ei la masă. Pagină separată Jonathan nu-și amintește să mai fi fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru orice. Star îl așteaptă în holul hotelului, îmbrăcată cu o rochie de seară, gri, sclipitoare. Poartă brățările Fotse. Părul îi încadrează figura, făcând-o să arate ca într-o reclamă. Îi spune: În noaptea asta, Johnny iubitule, ne vom distra perfect, și vorbele ei sună ca un certificat de garanție emis de producător. Un taxi îi duce dincolo de zona cu cafenelele de pe trotuar, spre Montmartre. Parisul devine dintr-o dată foarte animat; vânzători de țigări, bărbați pe biciclete, femei elegante cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ținându-și coatele lateral, zâmbindu-i între înghițituri. El îi răspunde, simțind cutiuța cu inelul în buzunar. Poate? Nu. Mai bine să mai aștepte. — Acum, zice Star și se strecoară prin perdeaua de mărgele în stradă, este timpul să ne distrăm cu adevărat. Iau alt taxi și se îndreaptă spre Rue Pigalle, într-o zonă cu case joase, cam dărăpănate, dar care au toate la parter ceva ce pare a fi bar sau cabaret. Se simte miros de benzină în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rue Pigalle, într-o zonă cu case joase, cam dărăpănate, dar care au toate la parter ceva ce pare a fi bar sau cabaret. Se simte miros de benzină în aer și drumul este plin de oameni dornici să se distreze. Alții, bețI, se împiedică pe drum și prostituatele îmbrăcate vulgar stau adunate ciorchine, iar peștii îmbrăcați în smoching stau în mașini fumând, spilcuiți. Locul este în continuă schimbare, strălucitor. Fără să fie realizeze, Jonathan alunecă spre o versiune anterioară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i se facă lehamite. Nu bănuia că-i mai rămâneau trei minute. Progresul! mormăi ca o sudalmă. Și Barbara invoca progresul, deși n-o interesa decât standingul... Altă iluzie, de vreme ce te scoate din minți și te duce de râpă. Apăsă distrat pe butonul care comanda vizibilitatea carcasei. Înaintea lui se deschise priveliștea exaltantă a unei estacade brăzdate de mii de aeroglisoare, dar totul îl lăsa acum rece, ba chiar îi provoca un fel de greață. De altminteri, regulamentul circulației pe benzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Am lucrat aproape un an ca bibliotecară la biblioteca franceză Studio, pe Calea Victoriei. Patronul, Marcu, un bărbat frumos, deștept, cu șarm, nevasta lui, adorabilă, foc de iute la cap, m-au iubit din prima clipă. Lucram dimi neața și după-masa, distrându-mă grozav. Cititorii veneau buluc la bibliotecă, mă puneau să caut și să le îm prumut cărți de autori ca Stendhal, Verhaeren, Jules Verne, Valéry, ca să mă urc pe scară cât mai sus... Fără comentarii! — Manuela mi-a povestit că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de afaceri. La începuturile carierei lui, cum n-aveam bani să ne cumpărăm un pian, a sosit acasă cu un acordeon. Nu era chiar același lucru, dar a fost mai bine-venit decât o sacoșă cu cinci kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la gât îmi puneam colierul de perle roz pe patru rânduri, cu fermoarul de smarald. Primăvara, la festivalurile din mai, mă duceam în rochii de muselină cu flori mari și cu perlele la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău erau la fel de dichisiți? — Să vezi, odată, la o premieră, eram în lojă, toată lumea - în ținută de gală. Numai ce văd că vine un tip într-un pulover în dungi și dă să se așeze lângă mine. Zic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
m-am pornit să depăn atâtea amintiri, ștergând anii care ne-au despărțit una de alta până mai ieri. — Cum ți se pare acum povestea care ne-a ieșit? — Întrebările tale mi-au făcut părul măciucă, în schimb m-a distrat grozav să-ți răspund. Totuși, aș fi preferat ca pe copertă să fie scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în primul rând întrebări de bun simț. „Pe treptele palatului venețian/ M-a-ntâmpinat ultimul doge../ Un dog german. Avea un aer de kaizer arrogant/ Ce îmi dădea a înțelege/Că esteacolo ca să-mi confirme,/Că locul a rămas ...vacant/Din cauza ursitoarelor distrate,/Care, în loc să pună norocul pe Timp/ L-au pus pe .... Kant” Julian Radu, Ultimul doge... Ușor de recunoscut în nota ironică dar în deplină concordanță cu stihul vioi și ludic un poet oltean, unul dintre aceia care chiar merită a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]