7,734 matches
-
ca o putere difuză - și scopul sacrificiului - realizarea fie a comuniunii cu anumite divinități (conjunctiv), fie a separării de acestea (disjunctiv). În urma intersectării acestor categorii, rezultă patru tipuri de sacrificii: a) sacrificii pentru a crea sau menține contactul cu o divinitate bine precizată: acestea sunt formele cel mai des analizate ca sacrificii propriu-zise, cele În care, prin imolarea victimei, se tinde către comuniunea cu divinul; b) sacrificii pentru a obține separarea sau a menține distanța față de o anumită divinitate: acestea ar
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu o divinitate bine precizată: acestea sunt formele cel mai des analizate ca sacrificii propriu-zise, cele În care, prin imolarea victimei, se tinde către comuniunea cu divinul; b) sacrificii pentru a obține separarea sau a menține distanța față de o anumită divinitate: acestea ar fi acte rituale „apotropaice”, prin care se Încearcă Îndepărtarea spiritului morților sau a unei divinități malefice (sacrificii de exorcizare); c) sacrificii pentru a obține accesul la puterea divină: este vorba despre cele Îndeplinite pentru a obține transferul de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care, prin imolarea victimei, se tinde către comuniunea cu divinul; b) sacrificii pentru a obține separarea sau a menține distanța față de o anumită divinitate: acestea ar fi acte rituale „apotropaice”, prin care se Încearcă Îndepărtarea spiritului morților sau a unei divinități malefice (sacrificii de exorcizare); c) sacrificii pentru a obține accesul la puterea divină: este vorba despre cele Îndeplinite pentru a obține transferul de energie sacră, În acte magice de vindecare sau În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau arse pe focul sacru, fiind astfel oferite divinităților. Coarnele erau păstrate cu grijă, ca dovadă a sacrificiului. Pielea era vândută, iar banii rămâneau la dispoziția sanctuarului. Diferite libații cu vin Înlocuiau ofranda de sânge. Apoi, odată cu terminarea festinului, focul era lăsat să se stingă și participanții se Întorceau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
participanților (vezi discuțiile din J. Beattie, 1980, pp. 30-33; A. Baumgarten, 2002; J. Henninger, 1987, vol. XII, pp. 544-550; M. Mauss, H. Hubert, 1997). În esență Însă, o morfologie accesibilă a sacrificiului se poate Întemeia pe trei elemente: actorii (sacrificatorul, divinitatea și comunitatea), obiectul (sacrificatul) și actul sacrificial propriu-zis (medierea). Actorii sacrificiului Cel mai adesea, persoana care performează sacrificiul este un oficiant consacrat În plan social sau religios: cercetările etnografice și istorice nu aduc În discuție cazuri semnificative de „democrație” a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preotul), sau o persoană consacrată de un anumit statut social („bătrânii” satului, liderul familiei, un șaman sau un vraci). Nu există Însă restricții de gen sau vârstă În ceea ce privește actorul sacrificiului. Frecvent, modelul mitic al sacrificatorului este dat de o anume divinitate din panteonul religios, care a inițiat acel sacrificiu și care a Întemeiat ceva printr-un act sacrificial sau prin propriul sacrificiu. Referindu-se la sacrificiile agrare, Mircea Eliade consideră că acestea sunt repetări rituale ale unui scenariu mitic În care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
panteonul religios, care a inițiat acel sacrificiu și care a Întemeiat ceva printr-un act sacrificial sau prin propriul sacrificiu. Referindu-se la sacrificiile agrare, Mircea Eliade consideră că acestea sunt repetări rituale ale unui scenariu mitic În care o divinitate omorâtă violent genera, din diferite părți ale corpului ei, fie Întregul cosmos, fie unele forme de relief, fie anumite specii vegetale: Sacrificiul de regenerare este o repetare rituală a creației. Mitul cosmogonic implică moartea rituală (adică violentă) a unui uriaș
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
regenerarea forței manifestate În recoltă urmărește repetarea actului creației care a dat naștere semințelor. Ritul reface Creația (M. Eliade, 1992, p. 319; vezi și M. Eliade, 1995, pp. 194-200). Beneficiarul sacrificiului este, pe un prim palier de semnificații, o anumită divinitate: pentru ea este efectuat ritualul și ea primește, integral sau parțial, bunul sacrificat. Sacrificiile pot fi adresate divinității supreme, unei alte divinități din panteonul respectiv, spiritului strămoșilor sau unor figuri demonice. Pe un al doilea palier, cel care execută sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Eliade, 1992, p. 319; vezi și M. Eliade, 1995, pp. 194-200). Beneficiarul sacrificiului este, pe un prim palier de semnificații, o anumită divinitate: pentru ea este efectuat ritualul și ea primește, integral sau parțial, bunul sacrificat. Sacrificiile pot fi adresate divinității supreme, unei alte divinități din panteonul respectiv, spiritului strămoșilor sau unor figuri demonice. Pe un al doilea palier, cel care execută sau care comandă sacrificiul devine, și el, beneficiarul acestuia: el este consacrat prin ritual și Își asigură astfel sprijinul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vezi și M. Eliade, 1995, pp. 194-200). Beneficiarul sacrificiului este, pe un prim palier de semnificații, o anumită divinitate: pentru ea este efectuat ritualul și ea primește, integral sau parțial, bunul sacrificat. Sacrificiile pot fi adresate divinității supreme, unei alte divinități din panteonul respectiv, spiritului strămoșilor sau unor figuri demonice. Pe un al doilea palier, cel care execută sau care comandă sacrificiul devine, și el, beneficiarul acestuia: el este consacrat prin ritual și Își asigură astfel sprijinul divinității. Pe un al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
supreme, unei alte divinități din panteonul respectiv, spiritului strămoșilor sau unor figuri demonice. Pe un al doilea palier, cel care execută sau care comandă sacrificiul devine, și el, beneficiarul acestuia: el este consacrat prin ritual și Își asigură astfel sprijinul divinității. Pe un al treilea palier, Întreaga comunitate este consacrată, sacrificiul afirmând atât comuniunea dintre membri (prin masa rituală), cât și legătura dintre aceștia și lumea divină (prin transferul sacrificial). După J. Henninger (1987, vol. XII, pp. 549-550), sacrificatorul poate urmări
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
afirmând atât comuniunea dintre membri (prin masa rituală), cât și legătura dintre aceștia și lumea divină (prin transferul sacrificial). După J. Henninger (1987, vol. XII, pp. 549-550), sacrificatorul poate urmări mai multe obiective: astfel, el poate să aducă un omagiu divinității, mai ales În cazul sacrificiilor periodice, incluse În calendarul religios al societății În cauză. El poate să mulțumească divinității pentru sprijinul și protecția acordate, poate să ceară ajutorul divinității (suplicatio), fie pentru a depăși unele nenorociri precum bolile, catastrofele naturale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
După J. Henninger (1987, vol. XII, pp. 549-550), sacrificatorul poate urmări mai multe obiective: astfel, el poate să aducă un omagiu divinității, mai ales În cazul sacrificiilor periodice, incluse În calendarul religios al societății În cauză. El poate să mulțumească divinității pentru sprijinul și protecția acordate, poate să ceară ajutorul divinității (suplicatio), fie pentru a depăși unele nenorociri precum bolile, catastrofele naturale sau fenomenele meteorologice defavorabile (secete, inundații) sau războaiele, fie pentru a reuși Într-un proiect - Începerea unei construcții, declanșarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
urmări mai multe obiective: astfel, el poate să aducă un omagiu divinității, mai ales În cazul sacrificiilor periodice, incluse În calendarul religios al societății În cauză. El poate să mulțumească divinității pentru sprijinul și protecția acordate, poate să ceară ajutorul divinității (suplicatio), fie pentru a depăși unele nenorociri precum bolile, catastrofele naturale sau fenomenele meteorologice defavorabile (secete, inundații) sau războaiele, fie pentru a reuși Într-un proiect - Începerea unei construcții, declanșarea unei confruntări, inaugurarea unei expediții În zone necunoscute sau nefavorabile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iertării, conciliere și propițiere. Comentând mecanismul simbolic al acestui tip de sacrificii, dominante În tradițiile populației Nuer din Africa de Est, E.E. Evans-Pritchard (1977, p. 275) scrie: Ele sunt făcute În vremuri de nenorocire, trăită sau presimțită. Nenorocirea vine de la divinitate și este, Într-un anumit sens, chiar divinitatea. Sacrificiul este efectuat pentru a o convinge să se Îndepărteze de oameni și să nu-i mai tulbure. Pentru a separa divinitatea și oamenii, nu pentru a-i uni. Există un paradox
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestui tip de sacrificii, dominante În tradițiile populației Nuer din Africa de Est, E.E. Evans-Pritchard (1977, p. 275) scrie: Ele sunt făcute În vremuri de nenorocire, trăită sau presimțită. Nenorocirea vine de la divinitate și este, Într-un anumit sens, chiar divinitatea. Sacrificiul este efectuat pentru a o convinge să se Îndepărteze de oameni și să nu-i mai tulbure. Pentru a separa divinitatea și oamenii, nu pentru a-i uni. Există un paradox aici. Divinitatea este separată de oameni printr-un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În vremuri de nenorocire, trăită sau presimțită. Nenorocirea vine de la divinitate și este, Într-un anumit sens, chiar divinitatea. Sacrificiul este efectuat pentru a o convinge să se Îndepărteze de oameni și să nu-i mai tulbure. Pentru a separa divinitatea și oamenii, nu pentru a-i uni. Există un paradox aici. Divinitatea este separată de oameni printr-un act care Îi aduce Împreună. Soluția paradoxului stă În distincția dintre două tipuri de uniuni - uniunea din planul material trebuie să dispară
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este, Într-un anumit sens, chiar divinitatea. Sacrificiul este efectuat pentru a o convinge să se Îndepărteze de oameni și să nu-i mai tulbure. Pentru a separa divinitatea și oamenii, nu pentru a-i uni. Există un paradox aici. Divinitatea este separată de oameni printr-un act care Îi aduce Împreună. Soluția paradoxului stă În distincția dintre două tipuri de uniuni - uniunea din planul material trebuie să dispară În momentul sacrificiului prin aducerea În prim-plan a uniunii din planul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
planul material trebuie să dispară În momentul sacrificiului prin aducerea În prim-plan a uniunii din planul spiritual. Obiectul sacrificiului Obiectul sacrificiului este, prin natura sa, ambiguu: el aparține acestei lumi, dar, prin integrarea În sistemul sacrificiului, intră În sfera divinității. Are un statut aparte, reprezintă un bun important și prețuit de individ sau colectivitate, dar este, prin chiar decizia de a-l aduce În centrul unui rit de maximă importanță, hărăzit distrugerii. Această ambiguitate este explicată de Evans-Pritchard prin identitatea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
uleiurile, băuturile alcoolice sau apa sfințită); c) bunuri vegetale, de obicei flori, dar și frunze (tutunul) sau copaci (bradul de Înmormântare din riturile folclorice românești). Spre deosebire de ofrande, aceste bunuri sunt distruse În chiar actul dăruirii, pentru a fi astfel transferate divinității. În ofrande, ele pot fi lăsate Într-un anumit loc consacrat, iar dispariția lor va fi interpretată ca un semn divin, și nu ca furt sau hazard. De asemenea, ele pot fi date altor persoane, pentru consum, astfel Încât dăruirea dezinteresată
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un anumit loc consacrat, iar dispariția lor va fi interpretată ca un semn divin, și nu ca furt sau hazard. De asemenea, ele pot fi date altor persoane, pentru consum, astfel Încât dăruirea dezinteresată către semeni funcționează ca o ofrandă pentru divinități (este logica „pomenilor” din satul românesc tradițional, În care bunurile celui dispărut nu sunt distruse sacrificial, ci redistribuite, Într-o tranzacție fără finalitate economică, dar cu scop religios). În familia sacrificiilor sângeroase se Încadrează actele ritualice care conduc la imolarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plan religios, ele sunt simbolic egale: „Din punctul de vedere al Nuerilor, acestea sunt afirmații care nu spun că A este B, ci că A și B au ceva În comun În raport cu C. Un castravete este echivalentul unui bou În raport cu Divinitatea, care Îl acceptă (ca obiect sacrificat - n. M.C.) În locul unui bou” (1976, p. 142). Din această perspectivă, substituirile de obiecte ale sacrificiului sunt operații logice determinate de anumite concepții religioase și realizate conform unor algoritmi simbolici cultural determinați. În a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procedurile, referitoare la oameni, materiale, timp, mecanisme de organizare” (1996, p. 107). Cu alte cuvinte, substituirile rituale exprimă anumite decizii, În care intră factori precum resursele materiale aflate la dispoziția sacrificatorilor, poziția și prestigiul social al acestora, frecvența sacrificiilor, importanța divinității vizate, amploarea solicitărilor implicate etc. Esența sacrificiului ar sta Într-o „logică a echivalărilor simbolice a obiectelor care pot fi oferite” (R. Firth, p. 106), logică ce ar permite diferite substituiri, În funcție de resursele existente și operațiile simbolice care generează vocabularul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se bazează numai pe axele utilitare (domestic - sălbatic; consumabil - necomestibil; utilizabil În gospodărie - dăunător; producător - prădător), ci și pe axe spirituale precum cea a atitudinii animalului față de om (menește a bine - cobește), a statutului ontic (curat - spurcat) sau a atitudinii divinității (binecuvântat - blestemat). În felul acesta, În spațiul românesc, nu pot intra În sisteme sacrificiale animale ce reprezintă răul absolut, precum șarpele sau păianjenul, sau animale care, deși domestice, au o atitudine negativă față de om, precum calul și pisica. Medierea În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deși domestice, au o atitudine negativă față de om, precum calul și pisica. Medierea În interpretarea clasică a sacrificiului, conturată de Hubert și Mauss (1997), acest ritual produce o consacrare a umanului (profan): victima este sacralizată În gestul oferirii ei către divinitate, iar actul imolării aduce sacralizarea celor care participă la ceremonial. Conceptul de consacrare se referă la o „alterare radicală a mediului, prin stabilirea În interiorul lumii vizibile a unor forme definite, concrete, de interacțiune cu divinul” (D. Gold, 1987, vol. IV
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]