3,438 matches
-
ca acasă și împrumutăm un card studențesc pentru transport redus. 7.30, secția de poliție din Bremen. Înșelăciune și scrisoare de avertizare acasă. La noi, la România, se face și așa. Dar nu! G8 paranoia sau varianta kafkiană de „you don’t fuck with the system!“ ne ține blocați pentru câteva ore de dezbateri și explicații. De înțeles. Înaintea protestelor, studenții sunt cei mai vizați. Rezumat rezolvare conflict: nichts. The return to innocence. De fapt, nu trebuie să plătim nimic. S-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de revistele muzicale de specialitate „New Musical Expres” și „Billboard” au fost: ELVIS PRESLEY - regele rock’n roll-ului -, STEVIE WONDER, ELTON JOHN, ROD STEWART, JACK BRUCE, IAN DYLAN, DONOVAN , GARY GLITTER, GILBERT O’SULLIVAN, DAVID BOWIE, NEIL YOUNG, ALBERT HAMMOND, DON MC LEAN, DAVID CASSIDY, CAROLE KING, ALICE COOPER, CARLY SIMON, GLORIA GAYNOR, MADONA - regina muzicii pop - și JANIS JOPLIN - cântăreața supremă. Milităria, datorie de onoare Luatul la oaste pe vremea mea era obligatoriu după majorat, dacă nu erai implicat într-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Vasile. — „Cu toate astea, continuă lectura Nora, palindromul dă naștere unui efect cu totul singular, pe care n-am putea să-l dăm prea repede de-o parte, punându-l alături de curiosa sau de versurile de mirliton... Altă expresie buclucașă, don profesor. — Să le zicem „versuri de doi bani“... Iar acum, te rog, dă-mi mie cartea, pentru că am ajuns la grecii mei, zise Vasile Elisav, citind, și el, din profitabila bucoavnă: „Iată un exemplu venerabil, înscris pe o fântână adiacentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
și iată ce conținea: „Crezi că e absolut necesar să ai un agent literar?“ Biletul era semnat de Eichmann. Răspunsul meu a fost: „Pentru clubul cărții și pentru vânzări de filme în Statele Unite ale Americii, în mod categoric“. CAPITOLUL TREIZECI DON QUIJOTE... Vom merge cu avionul până la Mexico City - Kraft, Resi și cu mine. Acesta era planul. Dr. Jones nu numai că ne furniza mijlocul de transport, dar ne asigura totodată și un comitet de primire la Mexico City. De la Mexico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai mult înăuntrul ei, suferindă, voalată de melancolie va trebuie să ia un tempo fundamental mai încet decât Leonora Sanvitale cea lumească și plină de viață. În Don Carlos, pe de-o parte Philipp, Alba și Domingo, pe de alta Don Carlos și Posa trebuie să ni prezinte antiteza unui tempo ținut mai încet și a altuia ținut mai [repede]; dar apoi chiar între Don Carlos și Posa se va prezinta o deosebire fină. Deși amândoi sânt purtați de-un entuziasm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
victimele bătăilor te-au recunoscut. Vei depune mărturie, Jack. Dar nu vei păți nimic. Credeam că o să mă faci scăpat. Dar dacă Îmi ceri să-i torn pe frații mei polițiști, să știi c-o să mă lovească brusc amnezia. Comprende, don consilier? Loew se aplecă peste biroul lui de lucru. — Ne Înțelegem prea bine ca să ne certăm. Ofițerul Wendell White și sergentul Richard Stensland sînt cei care ar trebui să-și facă griji, nu tu. În plus, mi-a șoptit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
poate spune dacă este bine formulat.) Plicare, "a îndoi" și "a înfășura" (a dat plier și pli în franceză). Explicare, "a desface" și "a desfășura". Pliez o hârtie (o îndoi) sau pliez un pergament (îl fac sul, îl înfășor). În Don Giovanni-ul lui Losey, aria listei este rezolvată spectaculos: Leporello, însoțit de doi valeți, depliază, desfășoară, mai întîi pe treptele palatului, apoi pe pajiștea din față, listele pe care sânt consemnate cuceririle stăpânului său. Leporello, de fapt, le explică. Exact asta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani." "E din '32", transmit mândru asistenței, pentru că eram sigur că mormăitul Regelui nu-l auzisem decât eu. "Est-ce que nous l'avons, cette photo?", îl întreabă Regina pe Rege. "Ah, oui!", răspunde Regele. "De toute manière, c'est un don pour Vos Majestés", anunță ceremonios dl Holender. Din când în când, ușa cabinetului directorial se deschide și Othello mai strecoară în cameră câte o notabilitate sau câte un prieten care se înclină, clipește des, se uită o vreme la peisajul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
călătorind cu aviditate, de arhitectura pe care o întîlnește în "siturile" Europei, de profesorii faimoși care îi ies în cale sau pentru care ia trenul ca să îi poată asculta. Astă seară a venit cu o casetă pe care se află Don Giovanni-ul lui Mozart pus în film de Losey. Fiecare scenă are o picturalitate desăvârșită. Don Giovanni, Leporello și Zerlina sânt îmbrăcați în alb, de asemenea Donna Elvira și Donna Anna în primele scene, pentru ca, începînd cu scena măștilor, din clipa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este singura soluție pentru a evita singurătatea lugubră a bătrâneții. Vai de cel care moare în cotlonul lui ca "ultimul reprezentant al generației sale".) 25 februarie Ieri, după ce m-am despărțit de "copii", am simțit nevoia să recitesc paginile despre Don Giovanni-ul lui Mozart, cu care Kierkegaard deschide analiza "stadiului estetic" al existenței în Alternativa, sub titlul Stadiile imediate ale Erosului sau Erosul și muzica. Kierkegaard are 28 de ani când scrie masivul volum și este încă sclavul mecanicii în trei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să ocupe terenul. Conflictul în care s-a angajat până atunci încetează o dată cu această retragere, și senzualitatea, neîngrădită de nimic, devine suverană și transformă plăcerea pură în principiu al lumii. Eliberată de spirit, dorința atinge treapta "genialității senzuale". Iată de ce Don Juan este "demonicul în indiferența proprie esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității (opus unicității care însoțea idealul feminin, al lui amour courtois), "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta și toate sânt la fel de dezirabile (extraordinarul fiecăreia dispărând în acest element comun), "lucrul" acesta care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și, în plus, că "îmi seamănă"), am discutat cu Marie-France tipărirea eseurilor lui Ionesco într-o nouă formulă grafică, am văzut superba expoziție a suprarealiștilor la Beaubourg, am cumpărat de la FNAC șase albume mari, pentru arhiva foto Humanitas, am găsit Don Giovanni-ul lui Losey (și am citit într-un album Palladio despre "La Rotonda", vila în care a fost făcut filmul), în sfârșit, am cumpărat o carte de reflexologie, să mă lămuresc cum e cu organismul proiectat pe tălpi (de vreme ce tot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Întruna și nu părea că se preface. Fapt e că Celso, Daniel și Anatolio, grădinarul, nu mai voiau să cadă morți la pămînt strigînd și nici să sară de pe scările de pe capra trăsurii, de frică să nu-l trezească pe don Carlos, cum Îi ziceau ei. Julius Încercă să schimbe sistemul jocului: acum el se urca pe capră și salva pasagerii răniți din diligență, pîndit mereu de primejdia de a cădea și a se izbi cu capul de stînci, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i mai făcea nici o plăcere să stea. O opri Însă accentul Încîntător al lui Lester Lang al III-lea. CÎți au foust incașii? Întrebă, aruncînd o privire spre fereastra unde se profila căpșorul lui Julius. — Paisprezece. — La naiba! Fantastic! I don’t know how many presidents there have been in the States. Must revise my history. Străinul uitase de președinții lui. Un hohot de rîs general al celor care Înțelegeau englezește. Și Lastarria rîse, Începea să-i placă nord-americanul, veni cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aibă grijă altădată și să nu mai arunce cu nisip În ochii celorlalți copii, să nu mai faci asta, darling. L-a sărutat Încă o dată băgînd de seamă că era Într-adevăr Îngrijorat și s-a Întors spre Juan Lucas, don’t laugh, darling, Martinto era prietenul lui... — Martinto e prietenul tău, nu-i așa, darling? Îi era foarte greu să țină minte toate numele astea... „Nu-i prost de loc mucosul ăsta“, se gîndea Juan Lucas ascultînd povestea, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîndră de copilul ei. Desigur că n-au lipsit nici cei care gîndeau, ba chiar șopteau la urechea vecinului că nu merita un copil ca Julius, că era ușuratică, că se măritase de două ori, a doua oară cu un don Juan care pe deasupra poate o mai și Înșela. Dar, ce-i drept, erau acolo și multe femei care și-ar fi dorit ca Juan Lucas să fie bărbatul lor; Susan privea de jur Împrejur și vedea podiumul de Împărțire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebe ceva, cum se face asta? și acum ce mai urmează? și venea clipa mult așteptată cînd scoteau chibrituri elegante și aprindeau vîlvătăile pentru ca domnișorul, băiatul distinșilor clienți, să rămînă cu gura căscată și mămica lui să fie mulțumită, fiindcă don Juan Lucas era cam acru În seara asta, mai bine să aprindem pur și simplu și să ne retragem cînd totul e gata. Și pregăteau amîndoi clătitele, tăvălindu-le În Grand Marnier și lichior de portocale, transmițîndu-le gustul de portocală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să exorcizeze realitatea urît mirositoare reprezentată de Abraham. Dar Abraham nu Înțelese o iotă. „Condiții? Ce condiții?“, părea că Întreabă zîmbind cu ochii lui respingători. Singura condiție pe care o punea era fericirea, bucuria de a fi În slujba lui don Juan. — Eu cred, doamnă... — Totul s-a aranjat, draga mea, interveni Juan Lucas, fără a-i da timp bucătarului să deschidă gura și să se lungească la vorbă, cum se vedea că i-ar fi făcut plăcere și pe deasupra să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucătarului să deschidă gura și să se lungească la vorbă, cum se vedea că i-ar fi făcut plăcere și pe deasupra să miroasă Îngrozitor. — Așa e, confirmă Abraham, Încîntat că putea să arate că e de acord Întru totul cu don Juan Lucas. — Minunat. Atunci asta-i tot. Mergi să-ți vezi de treburile dumitale și mîine așteptăm să vedem dacă ne pregătești o masă vrednică de faima dumitale. Abraham făcu o plecăciune unduindu-și tot trupul, se flamba de parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-și dea drumul la gură, spunînd verzi și uscate despre iubitele pe care le avusese Juan Lucas Înaintea ei. — Ei, ascultă, majordomul o să te conducă la bucătărie, ca să vezi cum arată și să te obișnuiești cu ea. Altceva nimic, don Juan? — Nimic. Acuma du-te. Condu-l, te rog, Celso. Abraham făcu stînga-mprejur nervos chiar În clipa cînd Julius și Bobby veneau de la școală ca să stea la masă. Amîndoi putură vedea stîrpitura aceea cu niște pantaloni care-ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Abraham. Îl salută fără șovăire, dar numai fiindcă tipul, căci bărbat nu putea să-i spună, era și el angajat În aceeași casă și prin urmare avea aceleași drepturi și obligații. Carlos era Încîntat de venirea Țanțoșei. Ea Îi spunea don Carlos și cînd stătea la masă avea grijă să controleze ca mîncarea să fie la fel cu a stăpînilor. Șoferul cu mustăcioară se uita la ea zîmbind cu subînțeles, scobindu-se În dinți cu nelipsita scobitoare pe care pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius, dar Julius nu era În apele lui, mai bine-l lăsa În plata Domnului cu gîndurile lui. Claxona din nou, dar degeaba. „Asta pentru că nu e mașina stăpînului, Își spuse, căci atunci ar da fuga Îndată prăpădiții ăștia, sigur, don Juan nu cheltuiește bani pentru porți automate fiindcă are doi lachei care-i deschid automat poarta, e dat dracului stăpînul cu Jaguarul lui, știe să trăiască, nimic de zis.“ În sfîrșit Îi deschise Celso și, cînd intră Mercedesul, Julius parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu gura pînă la urechi. Foarte elegant, Daniel deschise ușa de la intrare și Julius Îi dădu bună ziua Întrebîndu-l În același timp cine venise. Încă nu știa, era un domn foarte ciudat, dar nu știa cum Îl cheamă, știa numai că don Juan Lucas Îi spusese că după masă o să vină un prieten. Julius Îl Întrebă unde-i Țanțoșa, chiar În clipa cînd țipetele ei năvăliră În acea zonă a palatului, aflase de sosirea lui și venea să-l certe că iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În oraș cu domnul Juan Lucas și că o să se Întoarcă tîrziu, nu veneau la masă. Abraham trase un fum insolent din țigară, treaba lor, nici nu-și dau seama ce pierd, treaba ei, care poate că-l pierde pe don Juan În seara asta, el se ține mult mai bine. Susan nu băgă de seamă obrăznicia și mai dădu cîteva porunci, să-i ducă lui Bobby mîncarea În dormitor, dacă voia să plece să-l lase să plece, În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]