6,786 matches
-
Camera noastră era creată din ceea ce fusese pe vremuri un apartament mai mare. Acum unghiurile pereților erau neregulate. Chiar și Tessie, care era cât un degetar, se simțea Înghesuită. Dintr-un motiv sau altul, baia era aproape la fel de mare ca dormitorul. Vasul de toaletă era așezat pe niște plăci de gresie desprinse și curgea Încontinuu. Cada de baie avea o urmă de uzură acolo unde se scurgea apa. Existau un pat dublu pentru părinții mei și, Într-un colț, un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se Împace cu biletul pe care-l lăsasem. Era imposibil ca mama mea să se gândească la mine ca la altceva decât fiica ei. Gândurile ei se Învârteau În cerc, iar și iar. Cu ochii Întredeschiși, Tessie privea În dormitorul Întunecat care sclipea și scânteia prin colțuri și vedea Înaintea ei toate obiectele care-mi aparținuseră sau pe care le purtasem. Toate păreau să stea, unele peste altele, la picioarele patului ei - șosetele cu fundițe, păpușile, agrafele, setul complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea să se roage pentru Întoarcerea mea. O sfătui pe Tessie să se ducă la biserică și să aprindă o lumânare pentru mine. Mă Întreb acum cum arăta chipul părintelui Mike atunci când o ținea pe mama mea de mână În dormitorul mare. Era vreo urmă de Schadenfreude la el? De plăcere iscată de nefericirea fostei logodnice? De satisfacție pentru faptul că banii cumnatului său nu l-au putut apăra de această nenorocire? Sau de ușurare că pentru prima oară, În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avut ca rezultat revenirea vremurilor când se Îndrăgostiseră unul de altul. Au Început să facă dragoste cu o frecvență pe care n-o mai cunoscuseră de ani de zile. Când Capitolul Unsprezece era plecat, nu așteptau să mai urce În dormitor, ci foloseau camera În care se nimereau să fie atunci. Au Încercat canapeaua roșie de piele din bibliotecă. S-au Întins pe păsărelele albastre și bobițele roșii de pe sofaua din camera de zi și de câteva ori s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Bine? am Întrebat. A dat din cap. ― Bine, am spus. Așa că am plecat de la muzeu și ne-am dus la mine În apartament. Am mai băut ceva. Am dansat Îmbrățișați În sufragerie. Și apoi am condus-o pe Julie În dormitor, unde nu mai condusesem pe nimeni de foarte multă vreme. A stins luminile. ― Stai un pic, am spus. Le stingi din cauza ta sau din cauza mea? ― Din cauza mea. ― De ce? ― Pentru că sunt o doamnă timidă, orientală. Nu te aștepta acum să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
amintesc de tine, puiule, dar poți, te rog, să pregătești sărurile Epsom pentru yia yia? Am luat ligheanul și l-am umplut cu apă caldă de la robinetul din baie. Am pus sărurile În el și l-am adus Înapoi În dormitor. ― Pune-l lângă scaun, scumpul mou. Am făcut Întocmai. ― Acum ajut-o pe yia yia să se dea jos din pat. Am venit mai aproape și m-am aplecat. I-am scos ambele picioare de sub pături și am răsucit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
conexiunea între noi nu putea fi detectat de softiștii care controlau sateliții. Singura problemă la sistemul nostru era cauzat de gazele din atmosferă, care erau prea dense pentru a permite o conexiune stabilă și de lungă durată. Mă duc în dormitor, unde aveam telefonul, și ridic receptorul: Trebuie să facem o conferință, neapărat, spuse rapid Dragoș Valori, un alt coleg de-al meu. Păi, să intre toată lumea pe legătură, spusei eu. Trebuie să avem o conferință video, Corvium! spuse grăbit Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Îmi pare rău de tot acest timp... Nu. Niciodată să nu-ți pară. Viața e prea scurtă pentru păreri de rău. De acum avem tot timpul din lume... Acolo, în mijlocul Tibetului, sub ochii animalelor care erau înrămate la el în dormitor, Corvium își găsi familia și rămase cât mai mult în preajma ei pentru că vroia să aibă cât mai multe momente împreună cu ai lui înainte ca moartea să-i ceară. Vroia să aibă cât mai multe de care să-și amintească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
meargă la cinematograf, și s-au Întors abia la unsprezece și jumătate. Toate obloanele casei erau Închise, ca de obicei, dar la parter se zărea lumină. CÎnd au ajuns pe coridor, au văzut lumină sub ușa salonului și cea a dormitorului domnișoarei Lange, care se află În dreapta. — N-au auzit nimic? — Maleski n-a auzit nimic. Soția lui, deși cu multe ezitări, a pomenit de un zvon de voci. S-au culcat aproape imediat și nimic nu i-a trezit pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
din urmă, a sunat la poliție, de la același bar de unde soția lui ia cafea. Asta e aproape tot. Locotenentul de poliție din Vichy a sosit curînd cu un lăcătuș. Cheia de la ușa salonului lipsea. Celelalte uși — de la bucătărie și de la dormitor — erau Încuiate pe dinăuntru, cu cheia În broască. În acest salon, exact aici, pe marginea covorului, Hélène Lange zăcea, chircită, și nu arăta deloc frumos, pentru că fusese sugrumată. Încă avea pe ea rochia mov, dar Își scosese șalul și pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
strada Notre-Dame-de-Lorette, nu mai știu la ce număr. — CÎnd ați plecat și dumneavoastră la Paris, n-ați vizitat-o? — Ba da, acolo, pe strada Notre-Dame-de-Lorette, și am fost surprinsă că stătea atît de bine. I-am și spus. Avea un dormitor frumos care dădea spre stradă, o cameră de zi, bucătărie și o baie adevărată. — Exista un bărbat În viața ei? N-am putut să aflu. Voiam să stau cîteva zile la ea pînă cînd Îmi găseam o cameră să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
expresia feței sale și nu reușise. Francine o făcuse acum: Îi plăcea mult de ea! Îi plăcea atît de mult, Încît, doar În salon, avea trei fotografii cu ea, și probabil că mai erau și altele În sufragerie și În dormitor, unde nu intrase. De ea și numai de ea. Nici o fotografie cu mama sau cu sora ei, cu prieteni sau prietene. Pe malul mării, se fotografiase singură În fața valurilor. — În acest moment, presupun că sînteți singura ei moștenitoare? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
femei pe care le poți judeca greșit văzîndu-le Îmbrăcate. Bucătăria, modernă și veselă, cuprindea o mașină de spălat vase și toate aparatele care ușurează munca unei menajere. Culoarul făcea o curbă și ajungeai la baie, modernă și ea, apoi În dormitorul moartei. Maigret zîmbi cînd descoperi același pat metalic ca la hotel și aproape aceleași mobile cu multe arabescuri. Tapetul cu dungi era de un roz-pal amestecat cu un albaatru ușor violaceu. Și aici o puteai vedea Într-o fotografie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Întorc la hotel? murmură doamna Maigret. — Vin și eu Într-o clipă. Ușa salonului era deschisă și bărbați În bluze bej agățau draperii negre pe pereți. Își făcu apariția și Lecoeur. — Eram sigur că veniți. Pe-aici... Îl conduse În dormitor, unde era mai liniște. — Va fi Înmormîntată la Vichy? Întrebă Maigret. Așa a hotărît sora? — Da. A venit spre prînz. — Cu gigolo? — Nu. Cu taxiul. CÎnd are loc ceremonia funebră? — Poimîine, pentru ca oamenii din cartier să poată trece prin fața catafalcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
am mai văzut. — Era În smoking? — Nu. Purta un costum negru foarte bine croit. Are părul cărunt, pieptănat pe spate, tenul roz și, cred, o mustăcioară albă. — Ai Întrebat la recepție? — Bineînțeles. Cuplul ocupă camera 105 de la etajul unu, un dormitor mare și un salon. E primul an când vin la Vichy, dar Îl cunoșteau pe proprietar, care are și un hotel la La Baule... E vorba de Louis Pélardeau, industriaș, domiciliat la Paris, bulevardul Suchet. — A venit la cură? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mănânc la cină -, am să mă pot simți bine, și voi putea să-mi reiau regimul. Îmi termin de citit revista, după care o bag în geantă, pregătită să atac paginile cu foarfeca atunci când voi fi în siguranță acasă în dormitorul meu. Arunc o privire la ceas și suspin. A mai trecut o zi din viața mea banală, deși nu ar trebui să fie așa. Sunt jurnalistă, pentru numele lui Dumnezeu! Este cu siguranță o existență fascinantă și interesantă, nu? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima, n-ar trebui să pui chiar atât de mult, bolul n-ar trebui să fie așa de plin de cereale încât să dea pe-afară.) Jemima își mănâncă cerealele în grabă și se întoarce sus pentru baie. Revine în dormitor și se îmbracă; numai atunci când este la adăpostul hainelor sale, se uită în oglindă și chiar îi place ce vede. Îi plac ochii ei verzi inteligenți, și aplică extrem de puțin dermatograf și mascara, doar ca să le accentueze culoarea. Îi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima. Foarte bine. Azi este ziua primului regim care chiar va da rezultate. Am să încerc cu adevărat de data asta. Fără ciocolată! Urc sus și când deschid șovăielnic ușa, le aud deja pe Sophie și Lisa hlizindu-se în dormitorul lui Sophie. Lisa e întinsă pe spate în pat, și ține perna strâns în brațe. ― Sunt îndrăgostită, oftează ea când intru. Mai taci, îmi zic în sinea mea, dar nu și cu voce tare. Spun: ― Lasă-mă să ghicesc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
despre Geraldine, singura persoană pe care o pot numi poate prietenă. Așa că adaug: Geraldine este o persoană minunată dacă ajungi să o cunoști mai bine. ― Hmm, spune Sophie. Oricum, nu se știe niciodată. Poate că tipul stă chiar acum în dormitorul colegului său de apartament și-i spune totul despre tine. Din întâmplare, Ben Williams se uită la știri în acest moment. Stă pe canapeaua lui din piele neagră și crom, cu picioarele ridicate pe măsuța de sticlă acoperită cu reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Toate inflexiunile exact la locurile lor. Se uită la ceas și se duce în bucătărie să-și mai ia o bere. Se întâlnește la bar cu colegii de apartament abia peste vreo jumătate de oră. Ben își ia berea în dormitor și caută ceva pe sub pat: trage afară o cutie mare, plină cu hârtii. O, scuze, vreți să știți cum arată dormitorul lui Ben? Ei bine, nu chiar cum v-ați fi așteptat. Geraldine și Jemima poate au avut dreptate în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Se întâlnește la bar cu colegii de apartament abia peste vreo jumătate de oră. Ben își ia berea în dormitor și caută ceva pe sub pat: trage afară o cutie mare, plină cu hârtii. O, scuze, vreți să știți cum arată dormitorul lui Ben? Ei bine, nu chiar cum v-ați fi așteptat. Geraldine și Jemima poate au avut dreptate în privința restului apartamentului, cu ciorapii aruncați peste calorifere și revistele porno îngrămădite în teancuri în sufragerie, dar dormitorul lui Ben e refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să știți cum arată dormitorul lui Ben? Ei bine, nu chiar cum v-ați fi așteptat. Geraldine și Jemima poate au avut dreptate în privința restului apartamentului, cu ciorapii aruncați peste calorifere și revistele porno îngrămădite în teancuri în sufragerie, dar dormitorul lui Ben e refugiul, sanctuarul lui, și o privire rapidă în jur ar putea să ne spună exact ce avem nevoie să știm despre Ben Williams. O fi el un apartament închiriat, dar Ben și colegii săi de apartament au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
știm despre Ben Williams. O fi el un apartament închiriat, dar Ben și colegii săi de apartament au avut permisiunea să redecoreze. Nu e nevoie să spunem că n-au făcut nimic, cu excepția lui Ben. Ben și-a pictat pereții dormitorului într-o nuanță de verde mai închisă decât cea a unei sticle. Storurile sunt în bleumarin, verde și carouri vișinii, iar pătura și fețele de pernă se asortează. Peste tot pe perete sunt agățate desene originale, pe care Ben le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
familia lui este destul de bogată, chiar și pentru gusturile tale de nouveau riche. Dar tu nu te poți abține de la a judeca superficial, și n-ai să ajungi să vezi dincolo de Fiatul lui Panda distrus. Dar să ne întoarcem la dormitorul lui Ben. În cotloanele de lângă pat și-a pus niște rafturi de pin și le-a dat cu baiț ca să îndepărteze patina portocalie care arată așa de ieftin. Le-a șlefuit chiar el, apoi le-a bătut un pic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta o păstrăm pentru mai târziu. Ben stă întins pe pat, mototolindu-și jacheta de la costum, pe care a aruncat-o pe cuvertură când a ajuns acasă de la muncă. Dar e un semn bun: de vreme ce știm, după ce i-am inspectat dormitorul, că Ben nu este un nătâng, putem presupune acum că nu e nici un maniac al ordinii și curățeniei. Stă întins pe spate, ținând hârtia pe care a scos-o din cutia de sub pat. E un text de la știri, unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]