KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...169 >

4,224 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

nu s-ar gândi să-l deschidă; un seif purtat de cel mai mare nătăfleț din câți există: compartimentul pentru chifle din căruciorul trăsnitului ăluia de vânzător ambulant. Unsprezece — Ia privește, spuse Santa, ținând ziarul aproape de ochi. E un film drăguț aici, aproape, cu mica Debbie Reynolds. — I-așa de drăgălașă, spuse doamna Reilly. Îți place și ție, Claude? — Cine să-mi placă? întrebă domnul Robichaux. — Micuța Debra Reynolds, îi răspunse doamna Reilly. — Mă tem că nu știu cine e. Nu prea mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
drăguț unde-l joacă pe Timmy, Irene? — Nu-i filmu’ ăla-n care a orbit? Nu, fetițo. Cred că te gândești la alt film. — A! Știu acu’ la ce mă gândeam, scumpo. Mă gândeam la June Wyman. Și ea-i drăguță. — Și ea-i bună. Mi-amintesc filmu’ unde a jucat-o pe bleaga aia care se lasă violată. — Doamne, bine că nu m-am dus și eu să-l văd. — Cum? Da’ a fost minunat, fetițo. Foarte dramatic. Pricepi? Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Așa este, îi răspunse Claude Santei. — Santa, dragă, ce drăguță-i Sfânta Fecioară de colo, de deasupra televizorului, spuse doamna Reilly, ca să schimbe vorba de la cercei. Toată lumea se uită la televizorul de lângă frigider și Santa spuse: — Nu-i așa că-i drăguță? E o mică Sfânta Măria protectoare a televiziunii. Are o ventuză la bază ca să n-o dau jos când trebăluiesc prin bucătărie. Am cumpărat-o de la Lenny. Acolo găsești to’ ce vrei, spuse doamna Reilly. Și pare făcută dintr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Cred că și arturitele to’ de-atunci mi se trag. Ia ascultați ce vă spun, o întrerupse repede Santa, ca doamna Reilly să nu înceapă să mai descrie alte defecte oribile. De ce nu mergem s-o vedem pe mititica aia drăguță de Debbie Reynolds? — Mi-ar face plăcere, spuse domnul Robichaux. Nu merg niciodată la spectacole. — Vreți să mergeți să vedeți un film? întrebă doamna Reilly. Nu știu ce să zic. Picioarele mele... — Mai dă-o naibii, fată și hai să ieșim de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Reilly se gândi la câștigul lui Ignatius care descreștea rapid, la plata trompetei, la plata clădirii stricate, la cercel și la cuvintele anunțului. Doar exclamațiile fericite ale Santei care spunea: „Nu-i așa că-i scumpă?“ sau: „Ia privește ce rochie drăguță are!“ o aduceau pe doamna Reilly înapoi la ceea ce se petrecea pe ecran. Apoi, altceva o făcu să-și mute gândurile de la preocupările în legătură cu fiul și problemele ei, amândouă fiind de fapt un singur lucru. Mâna domnului Robichaux o cuprinsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
care le faci în judecata valorilor. Totuși mi-ar plăcea să-mi dai câteva informații. Aveți cumva în spelunca asta vreo femeie căreia îi place să citească? — Îhî! To’ timpu-mi strecoară ceva de citit, zice c-așa progresez. E destul de drăguță. — Maică Doamne! Ochii și albaștri și galbeni scăpărară. Există vreo posibilitate să întâlnesc și eu această minune? Jones se întreba despre ce o fi vorba. Spuse: — A! Vrai s-o vezi? Vino p’aci-ntr-o seară cân’ dansează cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ultimele luni de zile. — E în regulă, mârâi Frieda. O să stăm cuminți ca niște doamne. Fetele își dădură reciproc câte un pumn în semn că sunt de acord. De altfel nu suntem decât chiriașe. Du-te înăuntru și poartă-te drăguț cu cowboy-ul ăla fals, care vorbește ca Jeanette MacDonald, cel care a încercat să ne înșele ieri, pe Chartres Street. — E o persoană foarte fină și prietenoasă, spuse Dorian. Sunt sigur că n-a văzut că sunteți voi, fetelor. Ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
scrântise glezna. Dorian ridică o cizmă de cowboy al cărei toc fusese rupt și o aruncă în coșul de gunoi, întrebându-se dacă acel insuportabil Ignatius J. Reilly n-o fi pățit nimic. Unii oameni erau pur și simplu insuportabili. Drăguța mamă a reginei țiganilor era probabil distrusă de îngrozitoarea publicitate pe care i-o făcuse ziarul. * Darlene își tăie fotografia din ziar și o puse pe masa din bucătărie. Ce mai premieră! Dar cel puțin avusese parte de un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
n-am crezut-o niciodată. Domnișoara Trixie este, la urma urmei, prea bătrână. Nu cred că e în stare să scrie nici o listă pentru băcan. — Bătrână? se miră doamna Reilly. Ignatius, mi-ai spus că Trixie era numele unei fete drăguțe care lucra la Levy Pants. Mi-ai spus chiar că vă înțelegeați bine. Acu’ aflu că-i o bătrână care abia știe să scrie. Ignatius! Era și mai trist decât își închipuise la început domnul Levy. Bietul nebun încercase s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

și inspiră adânc. — Un nenorocit care nici măcar nu lucrează pentru spital a dat sânge, fără autorizație, unei femei, pentru că ea l-a cerut? Asta vrei să-mi spui? — Nu e „un nenorocit“. E fratele meu. — Iisuse! — A spus că era drăguță. — Asta explică totul. — Haide, Marty, zise Raza, pe un ton împăciuitor. Îmi pare rău pentru chestia cu Weller, chiar îmi pare rău, dar oricine putea face schimbul. Chiar și cei de la cimitir puteau să-l dezgroape și să-i ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Probabil îl pusese pe prietenul ei să aranjeze totul. În definitiv, noul prieten era vânzător de mașini. Bradley Gordon, șeful securității, stătea în zona de așteptare a holului, sprijinit de biroul de recepție și discuta cu Lisa, recepționista. Lisa era drăguță. De aceea o și angajase Rick. — La naiba, Brad! spuse Rick Diehl. Trebuie să ne uităm la casetele de securitate cu parcarea. Brad se întoarse spre el. — De ce? Ce s-a întâmplat? Cineva mi-a furat Porsche-ul. — Pe bune? zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
genunchi arătau minunat în soarele de după-amiază. Fete de clasa a șaptea, cu picioare sprintene, sâni înmuguriți, care abia dacă se mișcau, când alergau. Unele dintre ele erau foarte dotate și aveau dosurile gata dezvoltate, dar majoritatea păstraseră un aspect drăguț, copilăresc. Nu erau încă femei, dar nu mai erau nici fete. Inocente, cel puțin pentru o vreme. Brad se așeză pe locul lui obișnuit, la jumătatea tribunei și în lateral, ca și cum ar fi păstrat o oarecare distanță, pentru convorbirile sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Își scoase stylusul și începu să-l apese pe PDA, ca și cum ar fi fost prea ocupat ca să se uite la fete. — Scuză-mă. Ridică privirea. O fată asiatică se așezase lângă el. N-o mai văzuse până atunci, dar era drăguță. Avea cam optsprezece ani. — Îmi pare foarte, foarte rău, zise ea, dar trebuie să-i sun pe părinții lui Emily ... Făcu semn cu capul spre una dintre fetele de pe teren. — ... și mi-a murit bateria. Aș putea să folosesc telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
supărat, îi spuse Dave. — Mulțumesc, ăăă ... Îl cheamă Dave, spuse Henry. Nu folosește întotdeauna corect timpurile verbale. Uneori oamenii sunt deranjați de mine, zise Dave. Se simt rău. — Dave, spuse ea. Nu e vorba de tine, scumpule. Tu pari foarte drăguț. E vorba de el. Întinse degetul mare în direcția lui Henry. — Căcănaru’ ăla. — Ce este un cră-cănar? — Probabil că nu a auzit niciodată cuvinte urâte, puse Henry. Trebuie să ai grijă cu limbajul. — Cum ai grijă cu limbajul? întrebă Dave

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Un artist din Franța crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuiau să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din Costa Rica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
scumpule. Da, băiat mare ce ești! Oh, ce-mi place! Atât de mare, atât de mare, aaaah! Barton Williams privea fix pasărea. — Cred că nu vei fi binevenit în casa mea. — Tu ești motivul pentru care copiii noștri sunt urâți, drăguțule, zise Gerard. Ajunge, spuse Barton și se întoarse să plece. — Oh, Barton! Oh, dă-mi-o! Oh, ești atât de mare! Oh ... Barton Williams aruncă pânza peste colivia păsării. — Jenny, scumpo, tu ai familia în Dayton, nu? — Da, domnule Williams

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
spuse pilotul. Sau dă-l cuiva care să-l trimită în Utah, în Mexico sau în alt loc de genul ăsta. Refreshing Paws era un magazin elegant din Shaker Heigths. În magazin erau mai mult căței. Tânărul din spatele tejghelei era drăguț, poate puțin mai mic ca vârstă decât Jenny. Avea un corp frumos. Ea intră, ducându-l pe Gerard în colivia acoperită. — Aveți papagali? Nu. Doar câini, zise el și îi zâmbi. Ce ai acolo? Eu sunt Stan. Pe ecusonul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
dolari săptămâna trecută. — Oh, nu-ți face griji. Multe lucruri le-am dus înapoi. Trase de eșarfă și zise: — Cred că verdele ăsta nu se potrivește cu tenul meu. Mă face să par bolnavă. Dar o eșarfă roz ar fi drăguță. Mă întreb dacă au așa ceva și pe roz. Ellis o privea cu atenție, cu un presentiment tot mai neplăcut. Ceva era în neregulă cu mama lui. Stătea în fața oglinzii, în exact același loc în care se aflase cu câteva săptămâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Kong! Având o pantă de coborâre de peste o sută douăzeci de metri, oferea oamenilor toate motivele să țipe. Coada posesorilor de bilete nerăbdători fremăta în anticipație. Brad așteptă, așa cum îi era obiceiul, până ce la coadă se așezară două fete foarte drăguțe și tinere. Erau copile din localitate, crescute cu lapte adevărat, sănătoase și cu pielea rozalie, cu sâni mici și fețe dulci. Una dintre fete avea aparat dentar, ceea ce era de-a dreptul adorabil. Se așeză în spatele lor, ascultând fericit discuția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

cu un simț spartan al disciplinei și autocontrolului. La fel cum la școală ducea un război Înverșunat Împotriva copiatului, acasă a luat asupra ei sarcina de a purta o cruciadă Împotriva impulsivității, dezbinării și spontaneității. Apoi mai era Sabahattin, soțul drăguț și amabil, Însă la fel de șters al lui Banu. Cu toate că nu era rudă de sânge cu ei și părea extrem de sănătos și de viguros, cu toate că cei doi erau căsătoriți Încă În acte, În afara scurtei perioade de după luna de miere, Banu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
cu dușmanul dintotdeauna al fostului ei soț. Dar de unde să iei un turc În mijlocul deșertului Arizona? Nu creșteau pe cactuși, nu-i așa? Rose chicoti În timp ce expresia feței ei se schimba, trecînd brusc de la revelație la adâncă recunoștință. Ce coincidență drăguță că soarta tocmai Îi scosese În cale un turc. Dar era Într-adevăr o coincidență? Cântând odată cu radioul, Rose a pornit mai departe. Însă În loc să o ia Înainte pe drumul ei, a virat la stânga, a făcut o Întoarcere de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Nu se prindea, nu-i așa? se Întreba Rose În sinea ei mușcându-și obrajii. Apoi, ca și când ar fi eliberat un sughiț Îndelung reprimat care Îi stătea În gât, a dat drumul unui chicot de râs. Dar e drăguț... foarte drăguț... el va fi răzbunarea mea! și-a zis ea. — Ascultă, a spus Rose, nu știu dacă-ți place arta mexicană, dar mâine seară e deschiderea unei expoziții de grup. Dacă n-ai alte planuri, am putea merge s-o vedem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Îi stătea foarte bine. Cam asta era tot. Nu machiaj, nu bijuterii. Nu avea de gând să se gătească pentru Întâlnirea asta și cu siguranță nu avea de gând să aștepte cine știe ce de la ea. Dacă ieșea bine, ar fi fost drăguț. Dacă nu, avea să fie pregătită și pentru asta. Astfel, Înaintând Încet pe sub ceața adunată deasupra orașului, la șase și zece seara, Armanoush a ajuns la apartamentul cu două băi al bunicii ei, situat În Russian Hill, un cartier plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Matt Hassinger ieșiseră În cele din urmă În stradă, Înaintând hotărâți de-a lungul Hyde Street Într-un Suzuki Verona roșu venețian, Îndreptându-se spre un restaurant despre care Matt auzise multe lucruri și despre care presupusese că va fi drăguț și romantic: Fereastra Oblică. — Sper că-ți place fuziunea de stiluri asiatice cu vagi influențe caraibiene, a chicotit Matt amuzat de propriile-i cuvinte. Locul ăsta are cele mai bune recomandări. Ei bine, „cele mai bune recomandări“ nu erau neapărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ei va fi corijat la sfârșitul acelei seri. Însă s-a dovedit că era departe de a fi cazul de așa ceva. Un loc de Întâlnire extrem de popular pentru intelectualii și artiștii orașului, Fereastra Oblică era orice altceva În afară de un restaurant drăguț și romantic. Era un depozit ciudat cu tavane Înalte, cu lustre suspendate, În stil art deco, și pereți pe care străluceau exemple de artă abstractă contemporană. Îmbrăcați din cap până-n picioare În negru, chelnerii se grăbeau Încoace și-ncolo ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]