2,935 matches
-
nu poate digera glutenul care ar inhiba transformarea acidului linoleic în prostaglandine, substanțe necesare mielinizării. În regimul MAC DOUGALL sunt interzise: toate cerealele care conțin gluten și produsele sale industriale: pâine, prăjituri, biscuiți, paste făinoase etc. Sunt interzise dulciurile (prăjituri, dulcețuri, biscuiți, bomboane, ciocolată, înghețată, băuturi dulci); grăsimi saturate (unt, smântână, lapte integral, brânză grasă), carnea grasă, sau carnea în totalitate; fructele și legumele conservate, aromele, condimentele, coloranți artificiali, băuturi preparate din cereale (bere, whisky, gin, etc), cafeaua. Sunt permise: cerealele
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
it. distanza [dis΄tantsa] "distanță", fr. dimanche [di΄mă(] "dumini-că", engl. degree [di΄gri] "grad; rang", dan. fredag [΄fre:da] "vineri", norv. dag [da:g] "zi", sued. månad [΄mo:nad] "lună" (calendaristică) d( = consoană africată prepalatală sonoră: engl. jam [(äm] "dulceață; gem", it. giro [΄(iro] "călătorie", rom. deget [΄de(et] ( = consoană africată dentală sonoră: it. stazione [sta(i΄one] "stație", engl. hands [hän(] "mîini" (pl. de la mînă) ð = consoană fricativă interdentală sonoră: engl. this [ðis] "acesta, aceasta", sp. dulce [΄dulðe] "dulce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îndată. Nu trece multă vreme și în ușă se ivește moș Creangă, cu un zâmbet cald pe chip și cu brațele deschise. Bine ați venit în Bojdeuca mea! Poftiți! Ruxandă! Adă tu niște apușoară rece de la izvor și chisaua cu dulceață de cireșe amare!... Și imaginația zburdă în voie. Zadarnică-i orice încercare de a-i găsi acasă pe junimiști. Ei au plecat de multă vreme din lumea noastră și de acolo, de pe steaua sau luceafărul lor, ne privesc cu îngăduință
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
sigură de identitatea reală a mirelui din vis (nu știu dacă dorul acesta al meu i se cuvine într-adevăr lui Achile - I 3). În același timp, fata simte clar legătura adâncă dintre iubire și moarte : Cât de amară e dulceața iubirii, cât de viu se împletește dragostea cu moartea (I 3). Când află din scrisoarea sosită cu întârziere, misiva prin care Agamemnon încerca să o întoarcă din cale, că nunta s-ar fi amânat, tânăra nu se arată deloc surprinsă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vârât.” Dimitrie Cantemir 10. „Nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbava, decât cetitul cărților.” Miron Costin 11. „Cetind, trebuie să citești și al doilea și al treilea rând și așa vei înțelege dulceața, mai vârtos să înțelegi ce citești, că a citi și a nu înțelege este a vântura vântul sau a fierbe apa.” Miron Costin 12. „De multe ori aflăm din cărți ceea ce oamenii n-ar putea ori n-ar îndrăzni să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Belgiojoso 279. „Aș vrea să se scrie cărțile pentru a învăța; dimpotrivă ele se scriu pentru a etala cunoștințe.” Giuseppe Giusti 280. „După scriitorii latini citiți mi-a rămas în suflet un sunet grav, solemn, maiestuos, un sunet plin de dulceață și de melancolie infinită.” Giuseppe Giusti 281. „Nu cu ochii orbiți trebuie privite cărțile rele.” Alfred Tennyson 282. „O carte bună este cel mai bun prieten, același astăzi și întotdeauna.” Martin Tarquhar Tupper 283. „Cartea este testamentul unei generații către
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
părinții isihasmului și scrierile lor. Aici se așează în sufletul său sămânța tuturor marilor idei pe care mai târziu le va pune în practică, în chip de întâi-stătător al unor obști monahale uriașe. Și tot aici cunoaște pentru prima oară dulceața traiului într-o obște bilingvă. Formată în egală măsură din călugări de origine slavă (maloruși și velicoruși), dar și români (munteni și moldoveni), obștea de la Poiana Mărului era practic bilingvă, limbile slavonă și română fiind folosite simultan atât pentru comunicare
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
universal, trimis întregii umanități și tuturor timpurilor: mesajul iubirii pentru Oameni. O VIAȚĂ ÎN CALEA URGIEI Născut la Poltava, în Ucraina țaristă, în 21 decembrie 1722, Petru Velicikovski, fiu, nepot și strănepot de preot ortodox, avea să guste de mic dulceața învățăturilor creștine, dar și împovărătoarea tristețe a pierderii celor dragi. Rămas la patru ani orfan de tată, va crește ocrotit de dragostea mamei și de grija fratelui mai mare, Ioan Velicikovski. Prin pierderea și a fratelui însă, va intra în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.190. footnote> Ba chiar, mâncând atât de mulți în fiecare zi, el ajunge petrecându-și mult timp în via schitului de la Trăisteni, să-i cunoască și să le deosebească gradul de dulceață în gust, după dispunerea boabelor pe ciorchine. Își amintește de pildă, că strugurii care aveau o mică distanță între boabe, erau cu mult mai dulci decât cei cu boabele foarte dese și lipite între ele. Desigur, este un amănunt autentic
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
4; Brânzescu, I. Gr., Calea Rahova, 114; Busioc, G.J., str. Brezoianu, 1; Călinescu, D., Calea Grivița, 120; Capșa, Grigore, furnizor al mai multor Curți [regale], cofetărie, patiserie, înghețată. Medalii de argint și de aur și diplome de onoare. Fabrică de dulcețuri și șocolată. Bufet pentru serate și baluri, Calea Victoriei, 26; Constantinescu, D., str. Lipscani, 83; Constantinescu (Hagi), Calea Văcărești, 10; Constantinescu, G., str. Carol I, 52; Delenof, Ov., Calea Moșilor, 84; Dimitrie Constantin, Calea Văcărești, 70; Doicescu Răducanu, N., Calea Plevna
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
tăvi și era foarte gustoasă. Când Maria venea la noi, îi plăcea să ne jucăm în șură. Ne urcam în podul grajdului pe fân și ne dădeam drumul alunecând pe arie. Repetam aceasta până ne săturam. Apoi o serveam cu dulceață de cireșe amare sau de nuci verzi și iar ieșeam la joacă. Ne cățăram prin nucii cei bătrâni și strigam cât ne ținea gura: Cine e ca noi? Cine e ca noi? Mi-a părut tare rău când am plecat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gospodărie aveau o livadă de invidiat: mulți pomi fructiferi și-o abundență de arbuști de coacăze (rebize) roșii. Nimeni în comună nu mai aveau o asemenea recoltă de coacăze. Erau vestiți și peste hotarele Costișei în ce privește livada lor. Doamna făcea dulcețuri, vin și compoturi, încât cămara lor era mereu plină cu delicatese din fructe proprii. Domnul cantor avea o voce de tenor și-i încânta pe enoriași la slujbele bisericești, unde profesa din tinerețe. Provine din Sucevița, iar doamna din Frătăuții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
toate anotimpurile, toamna este cea mai preferată. Ea ne încântă cu darurile ei fără număr. Sătenii își încep cu plăcere munca. Culeg rodnicia toamnei. În grădini și livezi se culeg legumele și fructele. Gospodinele nu mai prididesc cu compoturile, gemurile, dulcețurile, magiunul, prunele uscate. Își umplu bine cămările și beciurile, făcând provizii pentru iarnă. Pe câmp se culege porumbul, se sapă cartofii, se cară gunoiul de grajd și se fac arăturile și semănăturile de toamnă. Turmele de oi, cirezile de vite
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Era forte insistent și chiar de câteva ori i-a cerut voie tatei să ni se alăture. La "ceaiul de duminică" gazda trebuia să dovedească cât de cât simț ospitalier. Servea câte un ceai (nu era la modă cafeaua), o dulceață, prăjiturele și eventual niște plăcinte fragede. Băieții organizatori se îngrijeau de muzică (un patefon sau gramofon), sucuri și uneori ceva... tărie (pentru ei). Stăteam la masă și serveam ce avea pregătit pentru acea dată, povesteam câte toate și-apoi treceam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de mână, au o mare valoare afectivă, păstrând tradiția an de an. Preparate pentru iarnă Cum vin lunile de toamnă și la Costișa gospodinele nu mai prididesc cu pregătirile pentru iarnă. Vor să-și umple cămara cu murături, ghiveciuri, compoturi, dulcețuri, bulion, magiun, conserve de tot felul, gemuri ș.a. Nici mama, nu se lăsa mai prejos. Era pasionată de munca în bucătărie. Eu, stând mereu lângă ea, am învățat multe rețete folositoare, care de-a lungul anilor le-am practicat cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Între timp se spuma mereu și eu aveam grijă, să mă îndulcesc, frigându-mi limba, care se albăstrea și ea). Mai pregăteam gem de vișine, de căpșune, de zmeură, de pere și uneori de mere. Mult de tot îmi plăcea dulceața de nuci verzi și de trandafiri (acestea erau mai fine și serveam musafirii, când veneau în vizită). Din pădurea de la Frătăuții Noi veneau țigănci cu râșcovi, popinci, hulubițe, hribi și mama cumpăra în fiecare toamnă, pentru murat. Toate gospodinele din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tinerii bătătoreau iarba înfocați într-o sârbă sau horă, tata cu câțiva prieteni de primărie s-au retras într-o cameră din casă. S-au așezat pe chef. Ca să meargă mai bine rachiul (de la Grecu) l-au "diluat" cu niște dulceață adusă din cămară. Pe masă erau numai sticle cu rachiu și borcane (începute) cu dulceață. Când se simțeau în culmea fericirii i-au invitat finii și pe ei la horă, afară. Fiindcă au cam întrecut măsura cu paharul, n-au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-au retras într-o cameră din casă. S-au așezat pe chef. Ca să meargă mai bine rachiul (de la Grecu) l-au "diluat" cu niște dulceață adusă din cămară. Pe masă erau numai sticle cu rachiu și borcane (începute) cu dulceață. Când se simțeau în culmea fericirii i-au invitat finii și pe ei la horă, afară. Fiindcă au cam întrecut măsura cu paharul, n-au ieșit la joc, în schimb finii s-au așezat și ei la masă, la băut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bătrânului grec. Dalta și ciocanul deveniseră prelungiri ale mâinilor lui Îndemânatice, scoțând la iveală flori somptuoase, animale ciudate, arabescuri ireale, ale căror secrete le cumpărase În tinerețea lui meșterul Tzamblakis de la un arab rătăcit În cetatea imperială. Începuse să simtă dulceața pietrei, la fel de suplă și lucioasă ca o catifea, da, Începuse să iubească pia tra și tot ce putea el, cu mintea și Îndemânarea lui, să dezvăluie din ea. și era fericit. Apoi, Într-o zi, meșterul Îl chemase la el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Adelheid! Fata zâmbi Încă o dată, Încălecă și dispăru ca o nălucă, urmată de tovarășa ei, care asistase mută la ce se Întâm plase. Simeon rămase locului, cu un genunchi În pământ, pri vind lung În urma călărețului. Buzele lui simțeau Încă dulceața parfumată a mâinii mici, pe care avusese Îngăduința s-o atingă. — Ce copilă Încântătoare, Își spuse. Cine o fi vrând s-o omoare? și de ce? Vreo răzbunare din dragoste neîmpărtășită? Vreo pricină politică? Ce secrete Întunecate s-or fi ascunzând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
convingi. și eu vreau să știu ce caută nefericitul acesta În pădure, tocmai acum și tocmai aici. Fără să mai aștepte răspunsul cavalerului, clericul se Întoarse către Simeon și fața lui lată se ilumină brusc Într-un zâmbet plin de dulceață. — Vino Încoace, omule, spuse el. Ai avut noroc să fiu și eu de față, altfel ai atârna acum acolo sus, arătă el către o creangă răzleață a bradului. Dar eu n-am să Îngădui așa ceva. Maica noastră Biserica Îi ocrotește
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o ascultă cu liniște desăvârșită. Pe măsură ce trecea timpul și soața sa Înainta În vârstă, era din ce În ce mai des Învinuit de tot ce se Întâmpla pe această lume. Poate c-ar fi ripostat și el cu vehemență, așa, ca să mai guste din dulceața certurilor conjugale, care făceau ca după ploaie cerul să fie mai senin, dar era prea amărât și fără chef. Deci ridică din umeri și porni s-o caute pe copilă, pentru a-i spu ne vestea cea nouă. Urmarea fu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noastră la Molsheim. Mai bine să ne pară rău c-am fost prea mulți decât c-am fost prea puțini! Bertold zâmbi și dădu pe gât licoarea aurie din cupa de argint: — Frate dragă, nimic pe lume nu poate avea dulceața acestui vin de Burgundia. Dacă și mireasa ta va semăna cu vinul din țara ei, vei fi un soț fericit... Ai fost o gazdă minunată, ca totdeauna, și mi-ai oferit o cină așa cum numai tu știi. Deci nu-ți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
50 de minute intram în Roman. Am evitat întâlnirea cu mama, știam că s- ar fi alarmat auzindu-mi isprava, și am popsit la o mătușă. Trebuia, măcar fiindcă bănuiam că era obligatoriu să mă revigorez, să mănânc ceva. O dulceață, cu apă rece, era suficient. Pe la 11 fără zece, am făcut calea întoarsă. Realizam că mergeam repede, aveam un pic de antrenament, vânt din spate și șoseaua dreaptă. La 11,30 intram în sat. Verișoara, pe care credeam c-o s-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
într-o mantie neagră, încinsă cu o panglică purpurie, cu fes roșu pe cap, și purta niște încălțări ușoare, un fel de opincă-sanda, semănau cu sandalele romane. De cum mă vedea, mă lua din brațele mamei, mă purta spre borcanul cu dulceață de trandafiri, așezat pe o policioară din lemn, de unde mă invadau toate miresmele din lume și mă alinta cu un diminutiv pe care nu-l prea înțelegeam atunci: Bunachi al maichii! Venea, am înțeles mai târziu, de la numele tatei, Bunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]