2,897 matches
-
aerul pe care-l respirăm și mediul în care trăim! Astea s-au adaptat. Celelalte au murit. Noi oare cum de n-am făcut la fel? Noaptea ies cele mai multe zburătoare. Ziua ies doar "despicatele", cum le numim noi. Au o dungă neagră pe spate care dă impresia că au fost tăiate și că în orice moment se vor desface și vor cădea precum două jumătăți de măr. Sunt mici și abia dacă au zece centimetri de la cioc la coadă. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de Menezes a creat fluturi modificați, care aveau o aripă diferită de cealaltă. — Oamenii au fost foarte șocați la început. Nu li s-a părut o idee bună, a spus ea. Apoi a adăugat că, în continuare, va face ca dungile peștelui zebră să fie verticale, în loc să fie orizontale, așa încât peștele să semene și mai mult cu zebrele. Și că aceste schimbări vor fi moștenite. Artistul finlandez Oron Catts a crescut aripi de porc, din celulele stem din măduvă de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lună și nu se auzea nici un sunet, cu excepția tunetului valurilor în întuneric și a vântului umed. Plaja Tortuguero se întindea pe aproape doi kilometri în lungul coastei atlantice abrupte din Costa Rica, dar în noaptea aceea se vedea doar ca o dungă întunecată care se contopea cu un cer negru, plin de stele. Julio Manarez se opri, așteptând ca ochii să i se adapteze la întuneric. Un om poate vedea la lumina stelelor, dacă nu se grăbește. După scurt timp, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
jos, în nisip, pulsând slab. — Asta e? — Asta e, spuse Manuel. Era o femelă cam de o sută de kilograme, și de un metru și un sfert lungime. Avea plăcile carapacei normale, cam cât o palmă de om. Maronie, cu dungi negre. Era pe jumătate îngropată în nisip, săpând o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie care părea să fie emanată de anumite plăci ale carapacei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În câteva clipe, urangutanul ajunse la douăzeci de metri deasupra lor. — Gods vloek het. Asshole wijkie. Vloek. Scoase camera de pe trepied și încercă să-l filmeze. Imaginea era neagră. Nimic. Trecu pe vedere nocturnă. Nu văzu nimic altceva, decât niște dungi verzi, când animalul apărea sau dispărea din frunzișul verde. Urangutanul se deplasa în sus și în lateral. — Vloek het. Moeder fucker. Frumos mai vorbește. Dar vocea era din ce în ce mai slabă. Gorevici realiză că trebuia să ia o decizie, și repede. Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Le aveai și ieri. — Întârzii, mamă. Fata se duse la masă și se așeză. — Jennifer. Arată-mi. Cu un oftat exasperat, fiica ei se ridică în picioare și trase în sus de bluză, expunându-și abdomenul. Doamna Bellarmino văzu o dungă orizontală de doi centimetri lungime, chiar deasupra liniei bikini-lor. Și încă una, mai slabă, pe cealaltă parte a stomacului. Nu-i nimic, mamă. Mă tot lovesc de marginea biroului. Dar n-ar trebuie să faci vânătăi ... Nu-i nimic. — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
peste tot, pe podeaua băii. Georgia Bellarmino se aplecă și le ridică, fără să fie cu mintea la ele. În momentul acela observă niște dâre pe podeaua din baie. Urme de cauciuc. Slabe. Și paralele. Știa ce putea produce acele dungi: o scară. Se uită la tavan și văzu o trapă pe unde se putea intra în pod. Pe trapă se vedeau urme de degete murdare. Georgia se duse să aducă scărița. Împinse trapa într-o parte și mai multe ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Avea încă site-ul TrackTech pe ecran, unde introdusese numele și codurile. O făcuse pentru Dave și pentru Jamie, dar nu și pentru celălalt Jamie. Făcu asta acum, simțindu-se vinovat. Site-ul web comută pe o hartă albă, fără dungi, cu un câmp în care tastai unitatea pe care o căutai. Prima unitate pe care o introduse fu cea a lui Jamie Burnet. Dacă senzorul funcționa, avea să îl vadă deplasându-se pe stradă. Dar punctul albastru nu se deplasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
atunci eram și noi, actorii, buni, că regizorul face și desface... Loredana aruncă pe masă revista în care era drăguța de cronică, colțurile gurii îi cad în jos ca la celebra mască a tristeții, ochii i se strâng într-o dungă subțire, metalică, dă un bobârnac hârtiei care zboară iute spre pământul umed. Apoi, oftează și ridică privirile spre fructele roșii din pom. În amiaza călduroasă de octombrie - erau 30 de grade Celsius și înflorise liliacul a doua oară, iar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doar așa era normal, nu? Mă așteptam chiar să fiu lăudat. Vine în sfârșit comisia, intră în clase, eu după ei și numa' îl văd pe ăl mare de la județ, mititel și șpanchi cum îl știi, boldindu-se într-o dungă pe pereți, că se încruntă și se întoarce către mine: „Ce-i cu măgăria asta?!” - Care măgărie, domnule inspector? - am îndrăznit eu. - Tovarășe, dumneata îți bați joc cu nerușinare de conducerea țării! (Apoi, adresânduse inspectorului nostru general) Cum a fost
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
foarte sincer, cinstit și de om serios că nimic din ce scrie acolo nu este adevărat! Căpitanul și-a mușcat vârful mustăcioarei sale roșiatice, a strâns vizibil din dinți, făcând să i se ridice pomeții și să-i apară patru dungi pe frunte, și rosti sentențios: Persiști, da?! Nu vorbești?! Vei vorbi cu timpul sau nu vei mai vorbi niciodată! Ultimul meu cuvânt pentru astăzi este tot de pe la noi: Bagă-ți mințile În cap și fii cu scaun la cap, că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ușița din perete Nu s-au sfârșit dar au trecut în goană acei ani frumoși și fermecați când doi copii se bucurau în tihnă seara de pita neagră cu untură, cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal. Ei ascultau glasuri suave ce-ntr-una își șopteau alene și-așa s-au trezit brusc la viață în camera cu teracota verde... deodată au simțit și gerul iar prin ușița fermecată descoperită de copii
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
ți-ar plăcea să-i simți fierbințeala sub degetele abia dezmorțite? podoabe îmi pun ca de nuntă și înfiorată aștept asfințitul. de mână te iau ca să-mi birui nerăbdarea sau frica, nu mai știu bine, căldura-ntre noi e o dungă subțire ce tremură clorotică-n vânt, se-ndoaie, se clatină dar nu se rupe, e singura care ne mai conține, ne abate din drumul cel scurt pe care, neabătut, ne aținem. în trunchiul cel verde al luminii sorbiți, coborâm sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe loc mi s-a făcut un dor nebun de gândul lui cel vechi, dinainte de facerea lumii, când nor era, iar eu eram subțire de-ntuneric dungă, nici gând același drum, vreodată, pe amândoi să ne ajungă. un cearcăn dens băltește sub ochiul lui aprins a noapte-n așteptare, lacrima lui mă înhață sidefată și neagră. e ca și cum irisul lui mă soarbe cu sete nemăsurată. lumi nenumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mintea cocoșului, cine altcineva să mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îi va lua și duce la câmp. Nici copiii nu erau scutiți de munca câmpului. Uneori, trebuiau să se Învoiască de la școală. Femeile pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau să ia la câmp decât: ouă fierte, brânză, ceapă, borș cu cartofi sau cu fasole, mămăligă și, destul de rar, o bucată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sloiuri în Kåge și în portul din Sckellefteå! Nu, a răspuns bunicul, nu văd nimic. Nimic? De fapt văd la fel de bine ca înainte. Dar nu literele. Tot ziarul îmi pare ca un cer de seară. Făcut de un xilograf, cu dungi paralele, punctate. Sus de tot văd orizontul. încearcă cu altceva, a spus tata. Norra Västerbotten e doar o foaie de provincie, fără valoare adevărată. Uite, ai aici Svensk tidskrift! Dar n-a mers. „Unitatea culturii nordice“? i-a propus tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
prin gravurile lui Dürer. Prin mama am aflat ce hotărâre luase tata asupra viitorului meu. Stăteam pe verandă. Alungam muștele cu crenguțe de mesteacăn, pe care tocmai le rupsesem de jos, de pe mal. Ea își legase părul cu șalul în dungi albe și negre, pe care îl purta doar la biserică. în cazurile obișnuite, când cânta sau râdea sau plângea - cum făcea destul de des -, părul ei se umfla, galben ca grozama și ciudat de vioi, ca să nu spun ușuratic. Pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
salonul mare din partea dreaptă și am fost plasat lângă ceilalți. Casa - lucrul acesta l-am aflat mai târziu - avea trei asemenea saloane. Paturile erau așezate pe lângă pereți. Pe fiecare pat erau o saltea, un cearșaf, o pernă, două pături cu dungi albastre și un needucabil. Era ora de somn. După ce mi s-a arătat locul meu și m-am culcat, numărul paturilor și al needucabililor a devenit egal. Deasupra ușii atârna stema Västerbottenului, făcută din gips colorat: un ren măreț, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe care mi le dăruise bunicul le-am plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni de culoare închisă, în dungi și cu bretele, așa cum ar fi vrut mama să fiu. Din păcate, vesta care se afla în valiză îmi rămăsese mică. Acum, deși continuam să fiu unul dintre needucabili, totuși nu mai eram ca ei. Eram ales și privilegiat. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de pavaj pot vorbi. Unde ești? întrebă din nou și apoi își dădu seama de propria lui prostie: sub copertina verde a vespasienei se vedeau două picioare și partea de jos a unei perechi de pantaloni. Erau pantaloni negri cu dungi subțiri, pantaloni de avocat, doctor sau deputat, dar pantofii nu mai fuseseră curățați de câteva săptămâni. — Sunt Monsieur Carosse, Pidot. —Da? — Știi și tu cum se întâmplă: adesea suntem înțeleși greșit. —Așa e. —Și ce puteam să fac? În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
câte ceva, cu siguranță, nu-i așa? — De ce nu ieși de-acolo, să te văd? —E mai bine așa, Pidot. Separat s-ar putea să scăpăm cu bine, dar împreună... e prea riscant. Vine cineva, Pidot? întrebă glasul și pantalonii în dungi se mișcară pe loc. —Nu vine nimeni. —Ascultă, Pidot, te rog să-i duci un mesaj doamnei Carosse. Spune-i că sunt bine și că am plecat spre sud. O să încerc să trec în Elveția până se liniștesc lucrurile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
palizi și vineții, se caută unii pe alții pe brânci, și plâng prin ogrăzile rămase pustii. Speranța se mișcă de-a îndăratele pe sub cerul adânc și ziua lungă, văpaia dă foc la orașe, cutreieră satele, viața se subție ca o dungă. Bătrânii - stânci răsturnate pe jos, pe la dos sunt în natură o nepotrivire, curajul la oameni e o amintire ajunsă numai piele și os. S-aude pământul cum crapă, valuri de lăcuste au murit lângă sat, preotul spune, că-i un
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
în sine doar la zbor, la viitor și veșnicie... era în patruzeci și șapte mijloc de secol confiscat, de un ocult mijloc de noapte impus prin crime-n lung și-n lat de țară, jefuită, ruptă, cu clopote bătând în dungă; ne aștepta o pantă-abruptă și-un iad cu talpa grea și lungă. 17. Vocala mirării Un iii prelung e-a ciocârliei, uimire-cânt dumnezeiesc, zborul în cerul armoniei, spre care de copil tânjesc regret că nu mai pot să zbor, sunt
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
prietenos. Era un alt om: morocănos și enervat. Un om care impunea respect. Am coborât privirea și am descoperit că mă uitam la abdomenul lui. Tricoul lui alb ieșise din pantaloni, așa că îi puteam vedea stomacul plat și bronzat și dunga de păr care mergea în jos, către... Repede, cu inima zbătându-mi-se în piept, am ridicat ochii și i-am întâlnit privirile. Luke s-a uitat și el în jos, către locul la care mă uitasem eu, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]