2,620 matches
-
și socială a creștinilor se numește evlavie (cf. Evr. 12, 28). Una din sarcinile precise ale dogmaticii este aceea de a păstra, a explica și a proteja mărturisirea de credință creștină validă sau omologhia, așa cum a fost exprimată în Crezul ecumenic din 381. Crezul constituie, de fapt, conținutul credinței pe care creștinul este obligat să-l profeseze în mod personal, drept condiție de primire a botezului și de intrare în Biserică. Crezul este reînnoit personal, ca parte din taina spovedaniei, și
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
sau rău formulate de unii creștini (eretici) sau de necreștini; printre primele erezii, se află docetismul, care nega întruparea reală, istorică a Fiului lui Dumnezeu și gnosticismul, care nega cunoașterea revelației și tradiția publică; - nevoia de a fundamenta hotărârile Sinoadelor ecumenice cu referire la ereziile trinitare și hristologice: în această privință, un rol important l-au avut Părinții capadocieni: Grigorie de Nyssa (Catehezele), Grigorie de Nazianz (Cuvântările teologice), Vasile cel Mare (Despre Duhul Sfânt); - nevoia de a sistematiza revelația creștină în
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
la a doua etapă a organizării bisericești, numită mitropolitana când episcopii provinciilor se adună în jurul episcopului din Dieceza, numit după numele reședinței “metropolis” și el Mitropolit. Acest principiu este apoi confirmat că normă generală de canonul 4 al Sinodului I Ecumenic din 325, de canonul 9 de la Antiohia din 341, de canonul 32 de la Cartagina din 417 precum de can. 34 Apostolic, care prevedă că episcopii unei natiuni-popor să-și aleagă dintre ei unul că protos (mitropolit). Astfel iau ființă pe
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Dar Justineanei par să fie supuse episcopiile din Ad Mediam și Morisena. Dar Justinean se poartă diplomatic cu mare atenție față de drepturile onorifice bisericești; astfel în 529 el declară biserică din Constantinopul în frunte tuturor celorlalte și episcopul ei patriarh ecumenic, iar în 533 recunoaște pe Agapet al Romei ca șef al tuturor bisericilor (Codex I, 1), dar refuză să-i supună nouă arhiepiscopie ilirica în 536. în 545 prin Novela 131 din 18 martie dap uteri egale ambilor patriarhi din
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
cu Sardica, iar în sfera Romei sunt înserate Nouricul, Galia, Hispania, Panonia, Africa, Sicilia, Sardnia și Corsica. E redarea stării cunodcute îndeobște pt jurisdicția episcopului român. Virgilius se discredideaza însă prin oscilațiile sale în privința celor “ trei capitole “ ale siodului V ecumenic din 553, în cât e respins de episcopii italici și africani, ca și de cei ilirici fapt care îi îndeamnă pe unii să creda că “vicariatul rămân doar onorific” și Justinian îl desdăunează pe Virgiliu prin sancțiunea din 555. el
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
bisericesc și politic, dar firește, fără vicariadul iliric, în care au avut loc cu aceste împrejurări, schimbări de protos între Frontinus cu Benenatus, aplecat poliicii acestuia. Era un joc al intereselor locale duse de arhiepiscopii tesalonicieni. În realitate sinodul V ecumenic precizează, ce pe langă episcopii patriarhi din Romă, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim să se mai numească arhiepiscopi și episcopii-mitropoliti din Cipru, Neoiustineana, Iberia, Efes și Tesalonic; primi 8 erau proestoși ai unor beserici autocefale, iar ultimii 2 pt importantă
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
lipsa unor scrisor către vicarul din Tesalonic. Oare a renunțat papă la el în schimbul Justineanei? Sau totl sunt simple pretetii mai ales că împăratul Mauriciu numea singur pe arhiepiscopul din Justineana. Totul face aprte din critică față de titlul de patriarh ecumenic a lui Ioan IV pustivul, combătuta de Grigore prin epistole din anii 582 și 595, ca patriarhul să nu încerce să-și ia o autoritate supremă individuală asupra Bisericii, pentru că și papă se supune celor 4 sinoade ecumenice că și
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
de patriarh ecumenic a lui Ioan IV pustivul, combătuta de Grigore prin epistole din anii 582 și 595, ca patriarhul să nu încerce să-și ia o autoritate supremă individuală asupra Bisericii, pentru că și papă se supune celor 4 sinoade ecumenice că și celor 4 Sf. Evanghelii, fiind pericol pt Biserică dacă ar exista un singur episcop universal; de aceea episcopul romei nu își i-a luat niciodată titlul de ecumenic. Dar acest fapt nu l-a impiedeicat pe Grigore să
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
asupra Bisericii, pentru că și papă se supune celor 4 sinoade ecumenice că și celor 4 Sf. Evanghelii, fiind pericol pt Biserică dacă ar exista un singur episcop universal; de aceea episcopul romei nu își i-a luat niciodată titlul de ecumenic. Dar acest fapt nu l-a impiedeicat pe Grigore să nu ceară împăratului bizantin uzurpator Focas în 602 să-I acorde același titlu pe care îl are și patriarhul ecumenic. El se supune impratului pt că acesta ar simboliză universalismul
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
episcopul romei nu își i-a luat niciodată titlul de ecumenic. Dar acest fapt nu l-a impiedeicat pe Grigore să nu ceară împăratului bizantin uzurpator Focas în 602 să-I acorde același titlu pe care îl are și patriarhul ecumenic. El se supune impratului pt că acesta ar simboliză universalismul creștin . Dar conflagrația cu vecinii dunăreni duce la invazua avara și coborârea în imperiu a slavilor până spre Ahaia . iliricul este devastate până spre Rodope și Tracia încât dispar numeroase
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Clopotnița a fost ridicată în perioada 2002-2004. Resursele financiare au provenit din contribuții ale localnicilor și enoriașilor din Arhiepiscopia Tomisului, precum și ale unor companiilor din Suceava și Constanța. Sfințirea s-a făcut pe 20 octombrie 2004 de către Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului și de către Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Hramurile așezământului au fost alese ca fiind acelea al Acoperământului Maicii Domnului, al Sfântului Mare Mucenic Procopie și al Sfintei Cuvioase Elisabeta. Ulterior, așezământului i s-au alăturat un hotel cu
Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Dorna-Arini () [Corola-website/Science/325824_a_327153]
-
1902, tatăl său a preluat singur responsabilitățile părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau protestante; acest lucru a contribuit la atitudinea sa ecumenică de mai târziu. Georg a devenit Prinț Moștenitor de la vârsta de unsprezece ani, când tatăl său a urcat pe tron în 1904. După ce a absolvit școala în 1912, Georg a studiat științele politice timp de trei luni la Universitatea din
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
episcopul tomitan Bretanion și împăratul Valens - el amintește "“un vechi obicei, care se păstrează și acum, ca un singur episcop să păstoreasca Bisericile întregului neam”." Din cercetările recente, s-a ajuns la concluzia că participarea Episcopului Gherontie la Sinodul ÎI Ecumenic, în 381, a dus la înființarea Mitropoliei Scytiei, cu reședința la Tomis. Întrucât există tradiția că în provincia română Scytia să existe un singur ierarh, pentru a putea înființa această Mitropolie, împăratul Teodosie cel Mare a trecut sub jurisdicția Tomisului
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
scurtă durată a mitropoliei în secolul al X-lea, teritoriul va trăi 4 secole dub dominație otomană. Alți episcopi ai Tomisului, notificați în scrierile vremii, au fost: Teotim I (consemnat în anul 392), Timotei, care a participat "la Sinodul III Ecumenic (431)," semnând că ortodox actele conciliului, Ioan (înainte de 448), “unul dintre cei mai buni teologi ai timpului”, care a participat activ la disputele teologice ale vremii, Alexandru, care a participat la "un sinod de la Constantinopol împotriva monofizismului" (deși n-a
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
actele conciliului, Ioan (înainte de 448), “unul dintre cei mai buni teologi ai timpului”, care a participat activ la disputele teologice ale vremii, Alexandru, care a participat la "un sinod de la Constantinopol împotriva monofizismului" (deși n-a participat la "Sinodul IV Ecumenic" din 451, a semnat totuși hotărârile ortodoxe ale acestuia), Teotim ÎI (458), Paternus (518), ultimul episcop de Tomis cunoscut fiind Valentinian, care a purtat în 549 corespondență cu papă Romei.
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
din Constantinopol să treacă la practicile religioase care erau uzitate în Biserica Răsăriteană. În corespondența care a urmat pe această temă între capii celor două Biserici, papa Leon al IX-lea a evitat să-l numească pe Mihail Cerularie ""Patriarh Ecumenic"", iar Mihail i s-a adresat papei Leon cu titulatura de ""Frate"" în loc de ""Tată"". Deși mai târziu Mihail a încercat să medieze aceste probleme, Leon nu a vrut să facă nici o concesie. În primăvara anului 1054, Leon al IX-lea
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
ridicarea culturală și teologică a preoțimii din eparhia sa, pentru a fi în pas cu cerințele vremii, de a fi preoți vrednici în parohiile încredințate lor spre păstorire. Conștient de misiunea încredințată, Arhiepiscopul Teofil a desfășurat și o bogata activitate ecumenică. Pe plan extern a făcut parte din anumite delegații ale Bisericii Ortodoxe Române, care au vizitat Bisericile Ortodoxe surori (din URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Siria, Locurile Sfinte). Pe plan intern a participat la numeroase întruniri ecumenice, iar la Cluj a întreținut
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
desfășurat și o bogata activitate ecumenică. Pe plan extern a făcut parte din anumite delegații ale Bisericii Ortodoxe Române, care au vizitat Bisericile Ortodoxe surori (din URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Siria, Locurile Sfinte). Pe plan intern a participat la numeroase întruniri ecumenice, iar la Cluj a întreținut relatii frățești cu reprezentanții Bisericilor izvorâte din Reforma calvină, luterană și unitariană, întinzându-le o "mână caldă" și "lucrând în colaborare, în adevăratul spirit ecumenic". Ca semn de înaltă apreciere și prețuire a acestei activități
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
Locurile Sfinte). Pe plan intern a participat la numeroase întruniri ecumenice, iar la Cluj a întreținut relatii frățești cu reprezentanții Bisericilor izvorâte din Reforma calvină, luterană și unitariană, întinzându-le o "mână caldă" și "lucrând în colaborare, în adevăratul spirit ecumenic". Ca semn de înaltă apreciere și prețuire a acestei activități ecumenice, Institutul Teologic Protestant din Cluj i-a conferit Arhiepiscopului Teofil înaltul titlu academic de doctor honoris causa, la data de 13 mai 1974. A trecut la cele veșnice în
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
iar la Cluj a întreținut relatii frățești cu reprezentanții Bisericilor izvorâte din Reforma calvină, luterană și unitariană, întinzându-le o "mână caldă" și "lucrând în colaborare, în adevăratul spirit ecumenic". Ca semn de înaltă apreciere și prețuire a acestei activități ecumenice, Institutul Teologic Protestant din Cluj i-a conferit Arhiepiscopului Teofil înaltul titlu academic de doctor honoris causa, la data de 13 mai 1974. A trecut la cele veșnice în 3 noiembrie 1992, fiind înmormântat într-o cripta în subsolul Catedralei
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
ortodoxe române, au fost clarificate în anul 1926. României i-a fost transferat Fondul Bisericesc al Bucovinei, așa încât finanțarea parohiei ortodoxe române a trecut în sarcina Regatului Român, fără alte pretenții față de "Biserica Sf. Treime". La 8 septembrie 1924 Patriarhia Ecumenică de Constantinopol a înființat Mitropolia Ortodoxă a Europei Centrale, cu sediul la Viena. Patriarhul Grigore al Constantinopolului a trecut sub jurisdicția acestei mitropolii toate comunitățile ortodoxe din Austria, Ungaria și Italia. Primul mitropolit ortodox cu sediul la Viena, în Biserica
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
trecută cu vederea nici însemnătatea pe care a luat-o fundamentalismul religios, începând cu cel islamic, dar prezent și în creștinism (mai ales în cel protestant nord-american). Toate aceste probleme cu care se confruntă creștinismul actual constituie teme ale dialogului ecumenic și interreligios, într-o lume în care cea mai numeroasă biserică creștină (catolică) a cedat deja întâietatea în lume în ce privește numărul de credincioși Islamului, ecumenismul în rândurile creștinilor a devenit astăzi o urgentă necesitate. La trecerea în cel de-al
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
protestante, chiar numele Mariei primind acest atribut: Fecioara Maria sau după cum este denumită în biserica ortodoxă. Până în secolul al IV-lea, doctrina a avut susținerea Părinților bisericii, iar până în secolul al VII-lea fusese deja confirmată de mai multe sinoade ecumenice. Credința este inclusă în învățăturile bisericii catolice, anglo-catolice, ortodoxe, fiind exprimată în liturghiile lor, unde în mod repetat se folosește apelativul „pururea fecioară” în privința Mariei. Anumiți inițiatori ai reformei protestante, cum ar fi Luther, au susținut această doctrină. Totuși, mai
Pururea Fecioară Maria () [Corola-website/Science/328049_a_329378]
-
a fost o structură canonică a ortodoxiei, înființată la o dată necunoscută între 1540-1580, și care aparținea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Denumirea mitropoliei provine de la numele localității de reședință, Proilavia (alte variante "Proilavu, Proilava, Proevlavia, Proevlavie, Proevlau" sau "Proevlaschii") , actualul oraș Brăila. Inițial, sediul mitropoliei a fost la Brăila, dar în decursul timpului s-a mutat la Ismail sau
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proevlaschii") , actualul oraș Brăila. Inițial, sediul mitropoliei a fost la Brăila, dar în decursul timpului s-a mutat la Ismail sau Silistra. În conformitate cu Pravila cea Mare din 1652, ocupa locul 55 din 72 în ordinea canonică între mitropoliile supuse Patriarhiei Ecumenice, imediat după cel al Mitropoliei Dristrei (vechiul Durostorum), dar înaintea mitropoliilor Țării Românești și Moldovei, care ocupau ultimele două locuri. La 1715, Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Notara, în lucrarea sa "Syntagmation" precizează că mitropoliții Proilaviei ocupau locul 50, numindu-i „"Ai
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]