12,690 matches
-
acele genuri non-fiction care trebuiau reinventate sau readaptate după 1990 și care, se pare, nu au fost încurajate suficient. E un mare gol între literatura pretențioasă (în sensul cel mai larg) și self-help-ul cel mai vulgar. Din cîte știu eu, editorii ezită să investească în noi genuri intermediare prin care să atragă, cu cărți accesibile, dar nu proaste, pe tematici actuale, noile categorii sociale susceptibile a oferi public cititor. Asta se vede cel mai bine la producția de carte din România
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
vizat: necesitatea existenței unei asociații puternice a traducătorilor, una singură, a subliniat el; apoi încercarea de a convinge statul, Ministerul Culturii, de importanța și efectele pe termen lung ale traducerii de literatură; și un efort critic conjugat pentru a demonstra editorilor că importantă este competiția pentru calitate și nu pentru cantitate. Cum vedeți aplicarea acestor recomandări? Vi se pare realistă în contextul cunoscut? Evident, soluția susținută de Andy Jelcic, o asociație națională activă și distinctă, doar a traducătorilor literari, este soluția
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
și Ungariei. Cît de mult ar conta, în cazul României, intervenția asociațiilor internaționale? Sigur, asistența europeană ar fi foarte importantă, ca transfer de practici, consiliere, poate chiar ca presiune asupra autorităților, dar determinant rămîne jocul intern dintre actorii implicați (traducători, editori, instituții publice). Nu cred că este nevoie ca editurile să fie vizate de o obligativitate formală de a accepta condițiile asociației. Dacă această asociație va reuni majoritatea traducătorilor din țară, ea le va asigura și o anumită putere de negociere
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
cu formularea unor cerințe nerealiste. Nu ar trebui să fie nimic revoluționar, rămînem aceiași oameni, și de o parte și de alta, doar că într-un cadru de discuție nou, unul mai bine normat și mai echitabil. De ce credeți că editorii români nu recurg la programele europene de finanțare a traducerilor? Statisticile dovedesc o foarte slabă solicitare din partea României. Andy Jelcic propunea ca explicație faptul că organismele finanțatoare au aflat că multe edituri din România nu folosesc alocațiile destinate în mod
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
dedice traducerii de literatură vor constata că pregătirea lor nu face literalmente „doi bani”, și că nu le asigură existența, așa că vor abandona literatura pentru domenii mai rentabile. Credeți că, pe termen mediu, acesta ar putea fi un semnal pentru editori? Tot la dezbatere s-a atras atenția că, pe plan general, se constată o îmbătrînire a profesiei, o foarte slabă primenire a ei, deși formarea de profesioniști este sistematică și instituționalizată. Nu cred că asta va impresiona prea mult pe
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
de slabă calitate. Pentru că, așa cum spuneam, problemele traducătorilor și ale traducerii sînt inseparabile: condițiile foarte proaste de lucru ale traducătorilor (tarife scăzute și termene foarte strînse) influențează negativ calitatea traducerilor. Nu are cum să fie altfel. Dar nici publicul, nici editorii nu par prea îngrijorați. De aceea, nu cred că reticența tinerilor traducători de a se orienta spre literatură va schimba ceva. Editorii vor continua să îi folosească pe cei suficient de „disperați” ca să o facă; apoi, vor continua să existe
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
și termene foarte strînse) influențează negativ calitatea traducerilor. Nu are cum să fie altfel. Dar nici publicul, nici editorii nu par prea îngrijorați. De aceea, nu cred că reticența tinerilor traducători de a se orienta spre literatură va schimba ceva. Editorii vor continua să îi folosească pe cei suficient de „disperați” ca să o facă; apoi, vor continua să existe traducătorii cu experiență, care nu au nici ei alt mod de a-și cîștiga existența, sau care sînt prea atașați de această
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
recomandărilor publicate la sfîrșitul anului trecut, după Congresul internațional al traducătorilor de literatură PETRA de la Bruxelles? (despre congres am scris la vremea cuvenită în România literară nr. 4/2012) Cei doi invitați au sugerat să îi punem la curent pe editorii români cu existența lor. Și poate că ar fi bine să și participe la o viitoare dezbatere. Cred că premisa esențială ca lucrurile să meargă bine este ca traducătorii și în general cei interesați de problema traducerilor să vină în
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
înțelege care, și exagerată, în celălalt. În orice caz, ideea de a folosi drept punct de pornire, o carte penibilă și, pe deasupra prost scrisă, ca și altele ale autoarei, care au avut nevoie să fie corectate stilistic și gramatical de către editori, atrași de caracterul lor provocator, nu de vreo calitate literară, este cât se poate de proastă și descalifică redacția de specialitate a revistei.
Când nu se păstrează proporțiile () [Corola-journal/Journalistic/3801_a_5126]
-
roșu al romanului Zbor spre libertate, fără a epuiza momentele de suspans și alte episoade colaterale, spre a sublinia personalitatea deosebită a Tinei Cosmin, alias Pia Pillat. Căci, oricât de fabulos-romanești par întâmplările narate, ele sunt, așa cum ne asigură și editorul, sută la sută autentice, doar numele localităților și ale personajelor, uneori chiar gradele de rudenie fiind schimbate de către autoare pentru menajarea celor rămași în țară și ferirea acestora de consecințele nefaste ale Securității încă în forță în România la data
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
iar la sfârșit, a luat toate paginile de corespondență, le-a pus cap la cap, le-a bătut la mașină și i-a cerut autoarei îngăduința de a le da spre publicare.(...) Manuscrisul, conceput în limba engleză, a stârnit interesul editorului Leo Cooper, care a anticipat succesul de public al cărții."3 Din păcate, acesta i-a cerut să renunțe la descrierile și portretizările care nu spuneau mare lucru unui cititor britanic, mizând, ca orice editor, pe latura oarecum schematică a
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
limba engleză, a stârnit interesul editorului Leo Cooper, care a anticipat succesul de public al cărții."3 Din păcate, acesta i-a cerut să renunțe la descrierile și portretizările care nu spuneau mare lucru unui cititor britanic, mizând, ca orice editor, pe latura oarecum schematică a romanelor de acțiune. Astfel s-au pierdut introspecțiile personajelor, spre care Pia Pillat era înclinată, precum și întreaga atmosferă a Bucureștiului anilor patruzeci, realizată în prima versiune prin descrierea interioarelor, a străzilor, a cartierelor. Mici perle
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
Marea Enciclopedie on-line a Pontului Euxin". Informațiile aduse sunt pe cât de interesante tot atât de provocatoare și ne obligă la un răspuns pseudo-polemic. În toate aceste documente literare, numele lui Panait Istrati apare însoțit de sintagma "greco-românul". Apropriat ca valoare inalterabilă de editori, cercetători și publiciști greci, scriitorul este, în aceeași măsură, învăluit de o tăcere vinovată din partea noastră, pe considerentul că "ce-i al meu, al meu rămâne." După cum arată Elena Lazăr, în prefața antologiei alcătuite de Leonidas Hristaki "Panait Istrati. Un
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
normele din 1881-1894 și reforma din 1904. În plus, Blajul, moștenitor al latinismului Școlii Ardelene și al etimologismului ciparian, nu s-a aliniat imediat la toate modificările de normă operate la București, păstrând anumite particularități ortografice și lexicale. Cum spun editorii, „Linia directoare a ortografiei acestui autor este reprezentată în mod evident de normele din 1881, dar etimologismul specific Blajului este destul de pronunțat, după cum nu lipsesc nici anumite ecouri analogiste, a căror obârșie trebuie căutată tot în mediul Blajului.” (p. 38
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
Linia directoare a ortografiei acestui autor este reprezentată în mod evident de normele din 1881, dar etimologismul specific Blajului este destul de pronunțat, după cum nu lipsesc nici anumite ecouri analogiste, a căror obârșie trebuie căutată tot în mediul Blajului.” (p. 38). Editorii au trebuit să adapteze textul originar la ortografia fonetic fonologică de astăzi, fără a știrbi din autenticitatea lui și, mai ales, fără a-i răpi parfumul local. Bunea, ca orice istoric adevărat, este și un bun narator, care știe să
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
nu numai în Ardeal, iar prezența masivă în text a citatelor latine avea, între altele, și menirea de a sugera atmosfera pe care episcopul-cărturar a instaurat-o la Blaj. Una de severă carte latinească și de regăsire a rădăcinilor naționale. Editorii au preferat, prin urmare, să grupeze traducerile românești ale textelor latine la finalul ediției, într-un capitol intitulat Note. Traduceri, nici cel mai mic citat nerămânând netradus în română. De același tratament beneficiază și vocabularul lui Augustin Bunea, în care
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
acestea sunt competent explicate în Glosar-ul care încheie lucrarea. Ediția este bine concepută și la nivelul aparatului critic. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au editat un text care, în versiunea tipărită la 1900, avea propriile-i note de subsol. Editorii au întrebuințat, așadar, un sistem secundar de trimiteri pentru notele lor, care sunt semnalate prin punerea între paranteze a indicelui și sunt grupate în substațialul capitol Note. Traduceri de la finalul lucrării. Acesta însumează nu mai puțin de 71 de pagini
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
Opere” sau, mai simplu, „Integrala Steinhardt”, constituie o întreprindere de o importanță majoră. Abia acum se pot stabili clar locul și „raftul” acestui scriitor în biblioteca eseisticii și a culturii românești. Nu e vorba nicidecum despre a-i denigra pe editorii precedenți: Virgil Bulat, Virgil Ciomoș, Ioan Pintea. Atât s-a putut atunci. Să nu uităm că ei sunt cei care, practic, l-au repus în circulație pe N. Steinhardt, după 1990. Pentru a putea fi receptat la justa-i valoare
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
sunt pe măsură. E de ajuns să îi menționăm pe George Ardeleanu și pe Ștefan Iloaie, experți care, de pildă, se ocupă exemplar de binomul estetic, respectiv teologic, al scriiturii steinhardtiene. Tot aici, o mențiune specială merită și mai sus-numitul editor al lui Steinhardt de la Editura „Dacia“, regretatul Virgil Bulat. Dacă există cu adevărat un „gen” eseistic, atunci N. Steinhardt cu siguranță îi aparține. Această formă a neliniștii, cum o denumește Alina Pamfil, pierde, în scriitura steinhardtiană, din componenta de angoasă
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
inclusiv celor specializate în apărarea drepturilor de autor, că nu se poate trăi din scris, în sensul că nu se câștigă. Eu unul vin și spun că se câștigă din scrisul cărților de literatură și chiar se prosperă. Mulți dintre editori prosperă, iar pe lângă aceștia trăiesc din scris librarii, tipografii, redactorii de carte, corectorii, redactorii și reporterii din mass-media culturală care au de-a face într-un fel sau altul cu autorul de literatură și cărțile lui. Toți aceștia câștigă din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3617_a_4942]
-
București). 5 Dumitru Popescu (n. 1928), poet, prozator și memorialist. Președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste (15 septembrie 1971 - 2 noiembrie 1976). 6 Gheorghe Stroia (n. 1930 - m. 1999), estetician, autorul unor excelente crestomații de estetică literară și experimentat editor al operei lui Mihail Dragomirescu și Petre Pandrea, director în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (11 ianaurie 1971 - 4 septembrie 1972). 7 Ion Dodu Bălan (n. 1929), poet, istoric și critic literar. Vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste (15
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
a unei părți din industria grea, Brașovul s-a reinventat ca sediu al unor mici industrii hi-tech, dar mai ales ca oraș turistic și cultural. Lucrarea din 1922 se cerea, prin urmare, completată de o serie substanțială de note, ceea ce editorii au și făcut; puținele note ale lui Alexandru Petit au fost demarcate de cele ale editorilor printr-o paranteză și indicația N. A. (nota autorului). Cea de-a doua dificultate ține de statutul hibrid al lucrării lui Alexandru Petit, care s-
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
hi-tech, dar mai ales ca oraș turistic și cultural. Lucrarea din 1922 se cerea, prin urmare, completată de o serie substanțială de note, ceea ce editorii au și făcut; puținele note ale lui Alexandru Petit au fost demarcate de cele ale editorilor printr-o paranteză și indicația N. A. (nota autorului). Cea de-a doua dificultate ține de statutul hibrid al lucrării lui Alexandru Petit, care s-a dorit, în același timp, o descriere a orașului și județului - proaspăt integrate în Regatul României
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
autorul a compilat masiv o lucrare similară din 1916, realizată în limbile germană și maghiară de vechea administrație imperială. Compilația a fost neglijentă, multe pasaje au fost prost transpuse în românește și, în general, redactarea lui Petit a fost deficitară. Editorii au trebuit să „aducă la zi” textul, fără să îi altereze autenticitatea și fără să se limiteze la actualizarea ortografiei. Intervențiile lor, marcate prin paranteze drepte, au făcut textul lizibil pentru cititorul contemporan. Trebuie spus că pare să fi fost
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
a apărut atât separat, cât și împreună cu ghidul de care vorbeam - intitulat Că- lăuza orașului Brașov și împrejurimi (sic!) -, iar așezarea informației în pagină a urmat mai puțin regulile monografiei, și mai mult pe cele mai laxe ale textului turistic. Editorii au procedat, așadar, la o grupare a paragrafelor informative, sub formă de tabele, ceea ce ușurează considerabil utilizarea textului în scopuri de cercetare, în domenii ca istoria comerțului, a industriei sau demografia. O atenție aparte a fost acordată iconografiei, știută fiind
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]