3,359 matches
-
Într‑un buzunăraș al valizei se aflau pagini A4 cu niște fețe imprimate pe ele, mari cât pagina. Pe fiecare față era trasat un machiaj impresionant. Alison chiar machiase chipurile de pe hârtie cu produsele din valiză. O față era etichetată „Eleganță relaxată de seară“, dar avea o nota bene dedesubt, cu litere negre de‑o șchioapă: „NU SE POTRIVEȘTE PENTRU OCAZII EXTREM DE FESTIVE!!! PREA CASUAL!!“ Fața cea casual avea pe ea un strat subțire de fond de ten mat, o nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m‑am străduit să Înțeleg ceva din toate astea. Prezentări de modă: Pe timpul zilei Seara Mese oficiale: Mic dejun Prânz Relaxat (la hotel sau bistrouă Elegant (la Espadon, În hotelul Ritză Cină Relaxat (bistrou, sau cu mâncare adusă În camerăă Eleganță medie (restaurant bun, dineu relaxată Elegant (restaurantul Le Grand Vefour, dineu oficială Petreceri: Relaxat (mic dejun cu șampanie, ceai de după‑amiazăă Stilat (cocktail cu oameni nu foarte importanți, lansări de carte, “Întâlnire la un pahar“ă Extrem de elegant (cocktail‑uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
momentul cel mai falnic sau cel mai umilitor din viața mea. ↔ Prima prezentare de modă la care am asistat vreodată a rămas cam Încețoșată În amintirea mea. Era Întuneric, asta Îmi amintesc, iar muzica părea mult prea tare pentru asemenea eleganță distinsă, dar singurul lucru care a rămas foarte clar În acea fereastră de două ore spre lumea bizarului e propriul meu disconfort intens. Cizmele Chanel pe care Jocelyn le Împachetase cu atâta dragoste ca să se potrivească vestimentației - un pulover Malo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că războiul continuă. — Totuși, e bine, nu-i așa? Întrebă Helen Încet. În sensul că, atît cît avem St Paul’s - nu mă refer la Churchill sau la steaguri. Dar atîta vreme cît o avem, cu tot ce reprezintă, adică: eleganță, rațiune și o mare frumusețe, atunci merită să ne batem. Nu crezi? — De asta sîntem În război? zise Julia. — Dar tu de ce crezi? — Cred că e vorba despre pasiunea noastră pentru barbarie, nu pentru frumusețe. Cred că spiritul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
XIII-lea, cum a fost cazul Sf. Toma din Aquino, cu a sa operă minunată; sau în cazul învățătorilor care i-au urmat pînă la noile școli creștine, deși au dobîndit enorm din înflorirea studiilor istorice, critice, lingvistice și din eleganța stilului; în fond, însă, prin doctrină nu au făcut decît să se îndrepte către Scolastici, să îi repete, să îi comenteze, să îi prescurteze, aș spune aproape ca învățătorii din primele șase secole ale Bisericii, care făcuseră acest lucru cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
tot timpul până peste poate de uimitor, în fustițe foarte, foarte scurte, cu jachete micuțe haute couture și purta ochelari de soare ca o Twiggy a noului mileniu. Trebuie să fi studiat moda la Paris, pentru că nu devii expertă în eleganță stând într-o pădure din Wisconsin. Oricum, redactorul acela minunat, care m-a lăsat fără carieră atunci când am avut problemele alea penibile cu Advil-ul, voia să scriu un articol despre ea. Am fost imediat de acord. Nu numai că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nici măcar nu era a mea. Acum Valentino n-o să-mi mai împrumute niciodată nimic. Citisem în revista New York despre furturile de haute couture comise la comandă. Se pare că i s-a-ntâmplat lui Diane Sawyer, care e vestită pentru eleganța ei, iar acum toate mondenele de pe Lista celor Mai Bine Îmbrăcate erau îngrozite că următoarea țintă va fi șifonierul lor personal. Am avut doar câteva minute la dispoziție să mă schimb pentru prânz. Am aruncat pe mine o jachetă franjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de scăpare, iahtul ieși În marșarier, Într-un nor de gaze de eșapament, apoi se năpusti Înainte cînd șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat la cîrmă, cu picioarele depărtate Într-o poză plină de eleganță, hoțul trase de roată și ocoli strîns prora iahtului. Avînd În sfîrșit cale liberă, ambarcațiunea se Îndepărtă călărind valurile ca un delfin. M-am sprijinit de marginea zidului care Împrejmuia portul, Înconjurat de o mulțime de oameni care veniseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
liticos și domnul Scarlat nu a insistat. I-am urat poftă bună și el a continuat să mestece tacticos, sorbind din când în când dintr-un pahar de vin alb. Mânca drept, fără să se aplece, mânuind tacâmurile cu o eleganță lipsită de ostentație. în cameră se auzeau acordurile în surdină ale unei muzici simfonice (nu tocmai muzica mea preferată!). Mare ghinion! Era ceva din Niebelungenslied, cu care tocmai ne împuiase capul profa de mu zică cu vreo două ore mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frisoane, cu pupilele ei de mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai adăstau zidurile conacului din vremea lui Matei Basarab, cel de cinstită amintire, și a ulterioarelor renovări fanariote, de pe timpurile ciumei lui Caragea-Vodă, cârpite grosolan de mistria și de canciocul unor așa-ziși meșteri ai timpurilor noi, de reconversie socialistă. Eleganța veritabilă aparținea trecutului, fiind redusă la o culă oltenească (turnul acela rotund, care anticipa furnale și coșul de fum al fabricilor de tot felul) și la dependințele cu zid de piatră, care sub năvala de beton și de cărămidă aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă și firește că am să intru, întrucât sunt directorul hotelului și în obiceiul casei este cutuma de a ne cunoaște clienții. Rostea cuvintele cu distincție și eleganță, deși avea un accent bizar, a cărui proveniență Vladimir nu știa de unde să o ia: nu e scandinavă, măcar că e blondă! Dar nu poate fi nici venețiancă, nici poloncă ori cehoaică! Mai știi? O fi ceva unguroaică sau de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când se înfioraseră sub mângâierile tandre ale lui Marius, chipul capătă o expresie plină de voluptate. Se piaptănă îndelung, aplică puțină pudră pe nas și rimel pe gene. Numai obrazul rămâne nefardat, oferind privirii puritatea lui naturală. Își trage cu eleganță ciorapii, apoi furoul de mătase neagră. Atent până atunci la nodul cravatei vârâtă pe sub gulerul cămășii, Marius face o pauză și privește către Smaranda. Rochia de seară, pur și simplu îi flatează silueta desăvârșită a trupului. Un lănțișor din aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răspândește pe coridor și urcă până la camera în fața căreia Antonio se oprește să bată discret la ușă. Intră, se aude din interior. În odaia învăluită în semiobscuritate datorită jaluzelelor trase, miroase frumos a cafea și cornuri proaspete. Interiorul simplu are eleganță și intimitate. Doamnă Hagiaturian, au sosit. Într-o atitudine respectuoasă, privește spătarul înalt al fotoliului din piele crem, în ton cu restul mobilierului, care nu lasă să se vadă nimic din persoana căreia i se adresează. Imediat, se aude sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care-și cere dreptul la viață acum, abia acum, În spațiul tardiv al narațiunii” Îl văd ridicîndu-se: - „CÎnd am ajuns acolo, am fost «poftit» (acesta e cuvîntul), ca un musafir, Într-o Încăpere cu mobilă simplă dar cu o oarecare eleganță, o preocupare pentru estetică ai fi spus, ceea ce m-a mirat. PÎnă acolo Însă, am străbătut niște culoare, totul curat. Poftit În birou, fui Întîmpinat de șeful acelei instituții, așa mi se spuse, stătea În picioare, fie Întîmplător, fie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un grup de cineaști la o ocazie festivă; se imagina Îmbrăcată În strălucitoarea rochie pariziană, se visa, cu alte cuvinte, În mijlocul acelei lumi trecute pentru cei de aici, dar Încă actuală pentru civilizația lumii apusene de pe continent. Rochiile, croiala și eleganța acestora, erau, implicit - simțea ea - expresia unei lumi libere, care trăia după pofta inimii, simțea că lucrurile stau așa, fără să-i spună cineva, fără să ceară părerea cuiva. În felul acesta, o lume paralelă, interzisă, despre care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe care-i purtau în filmele home made ziariștii răpiți în Irak. Nu doar sublinierea convenției, ceea ce în manieră postmodernă în spațiul literaturii s-ar chema denundarea procedeului, ci și o anumită teatralizare absurdistă a atrocității tinde să o amplifice. Eleganța, ingeniozitatea, un fel de savoir-faire contribuie la intelectualizarea torturii, care alături de gratuitatea ei care-i conferă un caracter aproape estetic împing spre limită filmul lui Haneke. Regizorul Pianistei (La Pianiste, 2001) după romanul austriecei nobelizate, Elfriede Jelinek, sau al lui
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
Remarcabilă este scena din antreu și bucătărie, care mi-a amintit de o scenă de teatru din Îngrijitorul lui Harold Pinter. Unul dintre tineri, Peter, cel interpretat de Brady Corbett, întreține conversația sub pretextul împrumutării a patru ouă în numele vecinei. Eleganța, politețea stîngace, un fel de fragilitate care alunecă spre amenințarea voalată prelungesc dialogul în pericol să se dezechilibreze asemenea unui funambul pe sîrmă. Sentimentul de nesiguranță se accentuează, și în cele din urmă, tînărul face ouăle chisăliță pe parchet, acolo
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
autorul ei drept un poet maudit. Pentru a complica și mai mult lucrurile, imaginea delicată a poetului intră în concurență cu cea a unui criminal rămas nedescoperit, un sugrumător de femei. Bănuiala bunicii planează asupra lui Riosse, charmeur de o eleganță care atrage femeile cu ușurință, astfel că obiecte care le aparțin naufragiază în camera lui. Bunica așteaptă să vadă după moartea lui dacă crimele vor înceta și ele încetează. Dar este Riosse acel sugrumător de femei pe care ziarele-l
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
în tăcerea lui, 25 de veacuri păstraseră fascinant chemarea Sibyllei de la Cumae. O restituție ca aceasta, întreprinsă cu o angajare gravă, la adăpost de subterfugii frivole, ce înțeles putuse dobîndi în propria aventură artistică a lui Dan Er. Grigorescu? Oricîtă eleganță promptă ar fi cheltuit în proiecțiile lui exploratorii, demersul n-avea, pentru el, nimic dintr-un lux oțios, dintr-o petrecere dezinvoltă. A recupera, pentru arcanele sufletului, prestigiul unor lumi incitînd la împăcată zăbavă - Roma și întreaga Mediterană -, devenea altceva
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
vizitei scriitorilor din jurul revistei Steaua, la Oradea, aflați în dialog cu publicul în sala festivă a primăriei orașului. "M-a primit, scrie memorialistul, într-un birou de pe pereții căruia nu lipseau tablourile. Stătea la o masă cu cărți și manuscrise. Eleganța lui vestimentară contrasta, violent, cu modul de a se îmbrăca al omului din vremea aceea, rămas încă tributar modei proletare: costumul, gen pe puncte, șapcă, fără cravată". Impresie coroborată cu cea "insolită" a părintelui acestuia, "bătrîn învățător", care-l vede
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
cu o viguroasă rădăcină egolatră, erau mult mai mari, în direcția unei afirmări personale cu sau fără sprijinul oficialității. Încasînd onorariile oferite de aceasta, A. E. Baconsky înțelegea a o sfida "subtil" prin garderoba sa ieșită din comun, printr-o "eleganță" nelipsită de aroganță pe care a impus-o ca o uniformă "elitară" și unor colegi de redacție precum Aurel Rău și Aurel Gurghianu. Morga sa provoca pînă la un punct platitudinea dezolantă, deficitul de elementară civilizație al noilor potentați, deși
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
o anume nostalgie. Dorul vremurilor bune, cînd dolce far niente era mai mult plăcere decît ispită vinovată, dătătoare de ciudate remușcări, cînd a invita și a fi invitat nu ascundea, dincolo de subtile relații sociale, vreun interes imediat, cînd delicatețea și eleganța nu erau, nicidecum, pierzătoare de viață. Un dor pe care, pentru cine are timp - unde sînt zăbavele de altădată? - îl mai alină cărțile și, uneori, muzeele. E-adevărat, nu toate. Dar două cu siguranță. Stau pe același mal al Rinului
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
resimțită la înlăturarea cîrmuirii antonesciene cu realitatea crud decepționantă a noilor invadatori care cer ceasurile și portofelele trecătorilor, pun mîna pe mașini, jefuiesc magazinele și locuințele. Iată o semirecunoaștere crispată: "E o lume fără rafinament. Tot ce am iubit, discreția, eleganța morală, ironia, respectul ideilor, sentimentul estetic al vieții sunt imposibile într-o asemenea lume, care rezolvă alte probleme mai imediate: foamea, frigul".Sau despărțirea dezolată de România liberă, unde colaborarea sa "s-a terminat înainte de a-mi fi angajat acolo
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
în peisajul social și cultural românesc actual, cititorul fiind atras de stilul degajat în care autorul își exprimă fără crispare unghiul propriu de percepție, deși D. R. Popa se dovedește, așa cum iși propune, un neliniștit, un incomod. Diferența o face eleganța stilului sensibilizat prin ironie subversivă și umor care se dovedește deseori mai lucid și mai usturător decât gravitatea, pentru că acest râs, nu prea senin, este în cazul său o formă subtilă de asimilare a contextului la modul critic (din carte
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]