2,539 matches
-
volum la altul, își pot găsi astfel o explicație. Călătoria („exodul”), corabia (luntrea), moartea și reînvierea, umbra, devenirea (destinul), apa (fluviul, ploaia, marea), lumina (soarele, focul), fântâna, ochiul și orbirea, cunoașterea sunt polii simbolici ai acestui univers poetic. O poezie emblematică, Și parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
lui Salmen. Câteva reprezentări naturaliste ilustrează dimensiunea lumească a suferinței poetului. Intrarea acestei figuri culturale prestigioase într-o sferă idealizantă, patrimonială, hagiografică corespunde în termenii lui Petre Popescu-Gogan la edificarea măștii "hiper-eonice" a poetului. Eminescu se află printre acele figuri emblematice pentru o cultură, care constituie subiectul unor opere de artă simboliste, un caz particular fiind acela oferit de Paciurea, atras de dimensiunea chimerică, fantasmală a universului poetic eminescian și de figura proteică, tragică a artistului de geniu. Tema chimerelor străbate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate materializa în cadrul unui spectru larg de sensibilitate atât estetica decadentă, cât și pe cea simbolistă, Verlaine, înlocuiți nu cu mult mai târziu de al doilea val simbolist pentru care emblematic rămâne Mallarmé, în cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi adăugați epigonul Rollinat cu Nevrosele sale, Albert Samain și Jules Laforgue pentru a da un contur ceva mai pronunțat unei dimensiuni estetice, care se lasă cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lipsiți la momentul apariției romanului, de notorietatea dobândită ulterior. De asemenea, esențial este faptul că în critica de artă sau doar în organizarea unui club simbolist, un rol esențial este jucat de doi literați, J.-K-Huysmans și Joséphin Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transcrie viziunea estetizantă a lui de Feure în panourile sale decorative centrate în jurul câte unui personaj feminin. Pentru pictura română devine semnificativă trecerea de la un idilism cu note naive, pitorești, la o dimensiune a unui simbolism difuz al întâlnirilor semnificative, emblematice, misterioase, la care contribuie paradoxal și o tușă impresionistă, precum la Artur Verona în În pădure 26, pictura de sensibilitate religioasă a lui Nicolae Vermont sau Ipolit Strâmbu sau chiar într-o notă tragică fără invocarea unui context mitologic sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorul să fie complicat și punerea în scenă somptuoasă, principiu periculos și contestabil [...]"40. În articolul "Impression d'art. M. Vermont" din Revista orientală (Revue franco-roumaine), Al. Bogdan-Pitești îi enumeră pe o bună parte din pictorii simbolisto-decadenți, oprindu-se la emblematicul Gustave Moreau. Devine semnificativă această orientare de gust care nu este numai a criticului român, ci și a epocii. ""Și mai există și alții, Camille Pissaro, A. Séon, Maximilien Luce, Knopf, Jean Delville, A. des Gachons, Menard, Roll, Hodler, Maurice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contestându-i aplicarea spre observarea realului și interesul canalizat exclusiv de redarea luminii pe pânză. Expresie a supremației artei asupra naturii, dar și a unei sensibilități care se conturează problematic odată cu pierderea Euridikei, alegerea unui personaj mitologic ca Orfeu devine emblematică pentru modul în care simbolismul se inserează în modernitate. Sfârșitul tragic al eroului-poet corespunde sinuciderii lui Narcis, precursor al dandy-iilor sau nebuniei Ofeliei, evenimente similare unei sensibilizări a materiei care incorporează printr-un animism liric substanța acestor personaje. De asemenea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale, Insula Morților (1880), devenit apoi o continuă sursă de inspirație pentru artiști precum Max Klinger, Max Ernst, Salvador Dali, Hans Ruedi Giger, dar și Serghei Rachmaninoff, Hermann Hesse, August Strindeberg, Marguerite Yourcenar etc, uneori "citată" ironic, alteori ca prezență emblematică a unei viziuni ce transcede secolele. Remarcabilă este impresia pe care o face tabloul și asupra scriitorilor români, Ionel Teodoreanu îl menționa nu odată în romanul său, Turnul Milenei, ca element emblematic în configurarea unei viziuni de sensibilitate postromantică 72
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Yourcenar etc, uneori "citată" ironic, alteori ca prezență emblematică a unei viziuni ce transcede secolele. Remarcabilă este impresia pe care o face tabloul și asupra scriitorilor români, Ionel Teodoreanu îl menționa nu odată în romanul său, Turnul Milenei, ca element emblematic în configurarea unei viziuni de sensibilitate postromantică 72. Așa cum îl recomandă și titlul, dar și dorința comanditarului, Insula morților nu prezintă un peisaj real, ci unul oniric, este o pictură "sintetică", în accepția simbolistă a termenului, după cum susține Edward Lucie-Smith
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
comparație cu tabloul din 1859 rămas neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind astfel un echilibru ideal, un cosmos căruia poetul îi este centrul. Imaginea simbolică este relevantă și pentru felul în care pictorul a realizat un echilibru între părți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diagonale: cea trasată de direcția săgeții care vine dinspre figura tutelară a lui Crist către cea a Beatricei, prin Dante, și cealaltă diagonală, care împarte simetric tabloul după regimul diurn și cel nocturn. La intersecția acestor diagonale, jalonate de repere emblematice reflectând tensiunea creatoare și punctul de articulație al creației, se află Dante ca mesager divin. În tabloul din 1863, echilibrul și rolul asumat de Dante (Gabriel Rossetti) a dispărut, există două figuri-siluete difuze în fundal, reprezentându-l pe Eros în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se află figurile alegorice ale Jurisprudenței: Adevărul, Dreptatea și Legea, însă ele se sustrag planului în care se exercită aplicarea legii. Klimt alege să redea alegoria sa cu un rafinament stilistic care reifică aceste figuri de fațadă. Ele sunt expuse emblematic, în medalion și extrase concomitent oricărei determinări în plan real, așa cum figurile înscrise simbolic pe fețele monedelor nu participă în niciun fel la tranzacțiile ale cărui obiect de circulație îl reprezintă moneda. Asemeni unui deus otiosus, ele fac parte din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
articolul sunt relevante pentru reformularea în spirit Art Nouveau a unor motive din basmele românești. Este detectabilă în linia câtorva din desenele sale, ilustrând episoade de basm, cu personajele specifice chiar și o notă japonizantă, iar pe unul dintre vase, emblematicul personaj de basm românesc, Făt-Frumos, apare scris cu litere chirilice, marcă identitară circumscrisă caligrafic și trecută în registrul decorativist. Ioana Vlasiu sesizează însă o diferență importantă între ideile acestuia privitoare la rolul asumat de artist referitor la proiectarea și execuția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tropicală, de seve care alimentează florile mari, cărnoase. Pe acest fundal, nudurile par să împrumute ceva din această exuberanță, feminitatea este explorată într-o dimensiune arhetipală. Senzualitatea nu are nimic artificial, construit, însă panourile evocă scenarii inițiatice ale unor surorități emblematice, precum cel intitulat Cochetărie, care este reprodus în Adevărul literar și artistic 180 din octombrie 1922. Reproducerea panoului este reluată în câteva numere consecutiv, în diferite formate, ca element decorativ. Din păcate, în ceea ce o privește pe Mina Byk Wepper
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în trei flori. Lumina care cade pe acest chip extatic contrastează cu obscuritatea frescei din fundal, menită unui rol decorativ. Este o modalitate prin care acest revival este integrat artei occidentale sub semnul simbolismului, pe care-l reclamă și figura emblematică a Sarei Bernhardt. Capitolul IV IV.1. Folclorul și mitul în pictura simbolistă românească Așa cum o probează numele societății nou înființate a tinerilor artiști români "secesioniști", "Ileana", frumusețea ideală a artei era asociată cu cea emblematică a unui cunoscut personaj
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l reclamă și figura emblematică a Sarei Bernhardt. Capitolul IV IV.1. Folclorul și mitul în pictura simbolistă românească Așa cum o probează numele societății nou înființate a tinerilor artiști români "secesioniști", "Ileana", frumusețea ideală a artei era asociată cu cea emblematică a unui cunoscut personaj de basm românesc, Ileana Cosânzeana, personaj pe care criticul Leon Bachelin îl descifra drept un simbol al primăverii. Numele societății artistice devine și numele revistei pe care artiștii grupării o scot la finele secolului XIX. El
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
câteva legende germane precum Vrăjitorul șobolanilor din Hamelin, poeții noștri ar putea face și domnul Speranția 210 a încercat deja pentru Păcală, pentru Făt-Frumos, pentru Zâna Cosânzeana"211. Bachelin schițează un program de valorificare a culturii populare cu personajele ei emblematice în direcția literaturii, a picturii și a muzicii, iar în acest program stau laolaltă atât perspectiva unei idilizări în sensul bucolicelor virgiliene, cât și perspectiva simbolistă a wagnerizării eroilor populari. Oricât ar părea de îndepărtate, cele două direcții, ele se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Hârlescu, St. Luchian, D.N. Mantu, D. Palady, D. Sanielevici, Jean Steriadi, Pătrașcu, Verona, D. Aricescu, D.Basarab, Cecilia Cuțescu-Stork, Artachino, Șt. Popescu, Paciurea cu Beethoven și Brâncuși cu Pasărea Măiastră. Cum se poate vedea, Paciurea apelează la mitologia figurilor culturale emblematice precum Beethoven, în timp ce Brâncuși cu Pasărea măiastră valorificând un simbol funerar românesc, "pasărea sufletului"215, depășește orizontul simbolist-rodinian prin sublimarea elementului folcloric și a formelor ancestrale în arta modernă. Panoul decorativ al lui Loghi introduce în scenă o parte dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni harfei, lira este un instrument apolinic, menit să oglindească armonia, dar și emblemă a virtuților poetice, însoțindu-l pe Orfeu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pertinent însă că opera lui Ștefan Popescu are o factură simbolistă, că asemeni prerafaeliților, artistul privilegiază legenda și basmul, pe care le stilizează, că decorativismul său servește tocmai dimensiunea misterioasă a existenței care ne parvine prin narațiuni exemplare sau figuri emblematice. Se descifrează în proiectele decorative, în operele cu subiecte de basm și în alegorii o înclinare romantică către ideal, către misterios, prezentă de altfel și în peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
folcloric al unei compoziții precum Muzica. Expoziția deschisă la Sala Ateneului durează din 19 noiembrie până pe 20 decembrie, iar pictorul expune 85 de lucrări. Criticul face un portret al artistului la tinerețe elogiindu-l pentru idealismul său, constantă a virtuților emblematice ale noii generații, care se transferă uneori și artei ei. Remarcă patru ipostaze ale unei picturi cu un castel breton, intitulate " Palatul alb", în jurul căreia criticul compune o lume adecvată de frunți gânditoare înclinate spre meditație și acte caritabile. Pune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vorba, acest mixaj, acest sincretism devine o caracteristică a simbolismului și decadentismului european în pictură. Moreau plasează sub semnul unui metisaj stilistic orientalizant elemente provenind din diverse culturi, pentru a realiza mizanscenele grandioase ale universului imaginar în care sunt înscrise emblematic "personajele" sale. Pe lângă cromolitografiile având ca subiect poemul "Luceafărul" al lui Mihai Eminescu, Mișu Teișanu ilustrează și "Călin (File din poveste)" oferind o feerie de o mare putere de seducție și de un mare rafinament al detaliului specific Secession-ului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poezie, simbolistul Alexandru Macedonski, îi aducea acestuia o dizgrație aproape unanimă. Semnele aproprierii poetului ca figură simbolică se găsesc peste tot la sfârșitul secolului, iar întâlnirile întâmplătoare cu Eminescu sunt consemnate de contemporani mai tineri sau mai vârstnici ca întâlniri emblematice, învăluite în mister. Moartea degradantă, nebunia care-l condamnă la o stare deplorabilă și abandonarea sa într-un sanatoriu configurează tiparul unei martirologii a artistului excepțional, martirologie de factură simbolistă. În aprilie 1883, apare la Viena poemul "Luceafărul", care-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-o lume mult prea trivială pentru a găzdui și recunoaște geniul, înzestrat cu o capacitate vizionară asociată geniului poetic, și care suportă o reconversie maladivă în nebunie, cum sună clișeul sentimental romantic, Eminescu dobândește în foarte scurt timp chipul emblematic al propriei sale ficțiuni poetice, al alter-ego-ului său ficțional, Luceafărul-Hyperion. Majoritatea ilustratorilor vor porni de la această corespondență, apelând deopotrivă la o fotografie din tinerețe a poetului, care corespunde idealului, dar și de la chipul luciferic al personajelor sale, pentru a servi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiecare lucrare fiind însoțită de un vers. Cea de-a douăsprezecea lucrare se vrea și o apoteoză a ciclului, intitulată după ultimul vers concluziv al poemului Luceafărul: "Nemuritor și rece". Pe fondul unui cer înstelat sunt plasate monadic figuri culturale emblematice, desenate asemeni unor constelații: Shakespeare, Dante, Goethe, Beethoven, și, greu discernabil, probabil Platon, iar în colțul din dreapta sus probabil Nietzsche. Chiar dacă identificarea este mai puțin facilă în cazul câtorva figuri, este clară intenția artistului de a-l introduce pe poetul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]