2,936 matches
-
automobile staționare pe trotuare suntem direcții urmași ai unor necunoscuți, mai adesea, învingători ai epocii lor, iar dacă nu mai suntem, sau nu ne considerăm anonimi, întrebarea se ridică în ce măsură suntem mai vrednici. De felul lui, românul n-a fost emigrant, în fața ochilor săi nu s-a deschis panorama oceanului care să-i trezească dorul depărtărilor, mai frecvente au fost cazurile când străini au dejugat aici, onomastica populară o dovedește prin conaționalii noștri, purtând numele de Grecu, Sârbu, Turcu, Tătaru, Rusu
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
vârf de munte: Gotul! O enigmă și un miracol istoric am părut savantului francez care ne-a aflat compacți pe o suprafață de trei sute de mii de kilometri pătrați, după o tăcere de zece secole. Deși cheia misterului era simplă... Emigrant a devenit românul, din toate stările sociale, în blestemații ani ai comunismului, ai naționalizărilor, colectivizării, reformelor bănești, ai tuturor comprimărilor ce făceau din el un sclav, un client virtual al pușcăriilor și, vai, al gropilor comune. Spre a ajunge în
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
dat seama că reconsideră problema. Indiferent ce aș fi pus la cale în timpul războiului, și încă se mai întreba cu ce mă îndeletnicisem, nu fusese totul lapte și miere. Foarte delicioase expresiile astea! De la început m-au diferențiat de ceilalți emigranți și de nou-veniții ageamii, cum ne numeau cei care imigraseră cu o generație înaintea noastră sau chiar cu un deceniu în urmă. —Trebuie să fi fost greu, continuă el. Greu. Of, cuvintele pe care le născocim pentru a ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spus asta. Unii plătesc bani buni agenților de presă ca să le apară numele în ziar și partenerului meu nu îi place să atragă atenția! Avea dreptate. Această teamă de a ieși în evidență era ultimul vestigiu al mentalității mele de emigrant necopt la minte. Atâta vreme cât gândeam astfel, puteam la fel de bine să mă întorc la Marseilles. Premiul nu avea ce rău să ne facă. L-am lăsat chiar să mă convingă să țin un discurs de mulțumire la dineu, deși mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Naționalul ieșean. E o chestie istorică, pentru că era pentru prima oară când un actor basarabean se angaja într-un teatru românesc. Citeam undeva că v-ați adaptat destul de greu când ați venit în România... Da, măi, culmea ironiei că sindromul emigrantului mi se părea o chestie falsă. Ori nu este adevărat. Am trăit toate acele etape din plin, a fost și agonie, a fost și extaz. În general, e greu să te muți în alt bloc, darămite în altă țară. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu totul și cu totul de porțelan, al cărui căpitan i-a stri gat peste valuri camaradului său să-i treacă lui oamenii că-i Îneacă, căpitanul de la Fiume refuzînd, vaporul de porțelan pierzîndu-se cu iuțeală la orizont, iar al emigranților tîrÎn du-se anevoie Înainte, În sfîrșit, dimineața În care călătorii au fost scoși pe punte și li s-a arătat, departe, Înaintea lor, Femeia! Și atunci am Înțeles, dragu’ mamii, că aceea femeie Îi America. Bucuria piciorului pus pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Pe țărmurile sale de mia zănoapte se Întinde Suabia Superioară, azi În landul Baden-Würtenberg. Aici credea poetul bănățean Nicolaus Lenau că a regăsit În fine Paradisul. Și tot de aici au purces spre nordul Ardealului, apoi spre Banat, valuri de emigranți Începînd cu anul 1712. Iar În mișcare nu s-au pus numai spre a-și cinsti vechea zicală: „Șvabul Își așază pruncul pe sită și-i dorește să nu moară pînă nu va vedea tot atîtea țări cîte găuri sînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Revoluția Franceză pe propria piele - probabil era spion britanic -, a fost implicat într-o relație sentimentală cu o franțuzoaică de care era foarte îndrăgostit. Apoi s-a întors acasă și a scris mare parte din poemele sale. Sunt acești autori emigranți periculoși pentru cei născuți în Marea Britanie? Sunt foarte periculoși, deși termenul este puțin exagerat. Trebuie însă să le deschidem ușile, nu să le închidem. Trebuie să fim deschiși influențelor din afară și să îi lăsăm pe autori să facă parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
să marcăm grafic începutul și sfârșitul „versurilor“: „Majoritatea analiștilor politici avură proasta inspirație să decreteze că fenomenul emigrației n-ar fi existat dacă legislațiile din ce în ce mai constrângătoare ale țărilor de origine nu le-ar fi limitat propriilor cetățeni drepturile și libertățile.“ (Emigrant în America) „Un dictator nu e nimic altceva decât un dictator. Deosebirea dintre Republica lui Platon și utopiile moderne e una de percepție a politicului, de deontologie (dacă vreți) a stărilor limită, mai puțin de metodă. Vreau să spun că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu putea explica ușor că aceștia fuseseră oameni de care el considerase că trebuie să se elibereze și motivul pentru care devenise atâta de absurd de britanic. Dar doctorul Gruner Însuși, chiar după cincizeci de ani, Încă mai era puțin emigrant. În ciuda casei mari din Westchester și a Rolls Royce-ului sclipitor ca o supieră, acoperindu-i chelia evreiască cuviincioasă. Ridurile doctorului Gruner erau blânde. Exprimau răbdare și câteodată chiar Încântare. Avea buze mari, nobile. Și ironie și pesimism se aflau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai pica În felul de-a fi al borfașilor, vorbind din colțul gurii. Era văduv. Soția lui fusese evreică nemțoaică, deasupra lui social, sau cel puțin așa credea ea. Cei din familia ei fuseseră pioneri În 1848. Gruner era un emigrant Ostjude. Sarcina ei fusese să-l rafineze, să-l ajute să-și construiască cabinetul. Răposata doamnă Gruner fusese decentă, pusă la punct, cu picioare subțiri, păr bufant Înțepenit de fixativ și cu toalete de la Peck & Peck, geometric corecte la milimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vând prea bine în Franța. O librărie cu carte românească (dar nu numai), mai ales că Centre National du Livre sprijină librarii mici, mi se pare o urgență. Și cum este posibil ca într-o țară cu atâta exil/diaspora/emigranți cum e Franța să nu existe destui buni traducători? În Ungaria am fost la lansarea, într-o librărie centrală, pe trei etaje, cum noi încă nu avem la București, a Întâlnirii, apărută la o editură mică, Palamart, a lui Jeno
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
școală nu era nici acolo. A Întrebat de jur Împrejur și toți au răspuns: aha, da, fata aia madureză, o fi plecat cu părinții Înapoi la Java sau În altă parte, nu poți să știi, așa se Întâmplă mereu cu emigranții ăștia, nu s-au născut aici, așa că de ce să rămână? Adam a continuat să meargă la școală, dar zilele nu mai erau aceleași fără Neng. Nopțile lui, care o vreme fuseseră liniștite, cu somn adânc, au redevenit tulburi. Senzația de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era Lago Maggiore - nu i-am mărturisit lui Erich Maria Remarque că, în ciuda lecturii cărții sale care enumeră suficiente feluri de a muri obișnuite pe timp de război, elevul de cincisprezece ani se oferise voluntar la submarine sau la tancuri. Emigrantul sătul până peste cap de succesul peste care trecuseră atâția ani vorbea oricum doar cu aversiune despre celebrul roman care eclipsase orice altă carte pe care a mai scris-o după aceea. Și pe urmă ordinul de încorporare pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ușor aer de unchi, dus a fost. Ce vizită! Nu banjoul lui Scholl, nu degetarele mele pe tabla ondulată, ci Fluieraș, care a reușit cu ușurință, după un scurt început de melodie, să transplanteze cântece populare germane - ca pe niște emigranți cu dor de depărtări - în Alabama, el a fost nada noastră. El, cu versiunea lui după Un vânător din Kurpfalz - sau să fi fost cumva O, brad frumos? -, găsise urechea lui Louis Armstrong. Riscant, dar cu o siguranță de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însemna cu mult mai mult decât îmi puteam eu permite, în calculul făcut ca să prind avionul. Și dacă-l pierdeam, nu era numai o chestiune de bani, era și problema faptului că nu plecam din România. Circulau zvonuri în rândul emigranților că, dacă vor, românii te mai țin puțin pe acolo chiar dacă ai pașaport franțuzesc, pentru ei nu contează, atât timp cât mai aveai și cetățenie română, cum era și cazul meu, lucru care mă înspăimînta groaznic, bașca securistul care, dacă mă urmărea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
poat nu. Îți vorbeam despre Moni. VII M-am întors după Monica în România, vrei, nu vrei să crezi, pentru că în Franța probabil nu găsisem femeia orizontului meu de așteptare. Oricum nu aveam nici o șansă, în primul rând pentru că eram emigrant, și în al doilea rând pentru că mințea foarte mult. De fiecare dată când întîlneam câte o gagică mai acătării, ca să o impresionez, mă apucam să-i povestesc tot felul de bazaconii despre mine, de mă pufnea și râsul câteodată. E
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
unde? Și de ce nu-i scria Mișu? De ce nu-i dădea nici un semn de viață? O fi pățit ceva? Văzuse la televizor luptele de stradă, auzise că sunt morți, sunase și la Ambasada României și aflase că nu e nici un emigrant printre victime, deși unii oficiali americani se scăpaseră cum că la originea ciocnirilor rasiale se aflase un român. Dar ce treabă să aibă Mișu cu negrii? Și luptele începuseră înainte să plece el. Nu, Mișu era cuminte. Dar parcă morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Noi, Împungem, din nou, lumea. Încotro? Încotro va vedea, fiecare, cu ochii. Spre Spania, unii; spre Portugalia, alții; spre Germania, spre Australia, spre Canada, spre Austria, spre Franța, spre Anglia... spre ... Și, tot așa, până se va termina cu toți emigranții. Bine, oameni buni, așa o să fac, le-a spus, cu hotărâre În glas, Nepotul cel Mare al buhușanilor. Să n-aveți nici o grijă, a mai repetat, că, n-am să las nimic, nedat de pomană. Nimic, mă, auziți voi, ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
secret al vieții sale. Sceptic, Corto îi acceptase darul cu gândul că nu o va citi cu adevărat niciodată. Destinul îi oferise însă un răgaz și pe un vas care îl ducea către coastele Africii, Corto citise volumul oferit de emigrant. Un cuib de nobili : ceva din proza lui Turgheniev îi amintea de lentoarea hipnotică a tangoului. Sunetul textului i se impregnase în memorie și, aplecat peste marginea navei sale, cu ochii în oceanul care se înșira înspumat, Corto nu se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În liceu am continuat să scriu poezii și să traduc din poeți maghiari, ruși și francezi, mai ales ca exercițiu de stil și de limbă; aspiram să devin poet și mă preocupa creația literară. Rusa ne‑o predau ofițerii albi, emigranți ai anilor douăzeci, care, În absența profesorilor de specialitate, ne Învățau cu aceeași pricepere matematica, fizica, chimia, franceza, latina. După susținerea examenului de bacalaureat am intrat la Universitatea din Belgrad, pe care am absolvit‑o ca șef de promoție al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de desen (unde o acuarelă a tatei primise o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care și‑a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămână mai târziu, Îl va conduce Într‑o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cânta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se ajunge la plecarea lui la Uzička Požega, În mai 1933. Cu el a călătorit, În vagonul de clasa a doua, și bietul Gherasimov, fiul emigrantului, amândoi la primul lor teren: măsurau pământurile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau când cu mira, când cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era‑n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În vapoarele aliaților), printre Noul Testament, Dicționarul explicativ al lui Dalj și prosoapele cu monogramă, se afla și Antichristul, cu paginile Însemnate cu unghia. Cât de curând volumul va fi tradus În franceză, germană și engleză, prețioasa prestație lingvistică datorându‑se emigranților ruși. În comentarii docte o seamă de experți vor Încerca să lumineze originea misterioasă a manuscrisului. Se vor lansa opinii contradictorii și confuze, care ar fi trebuit să conducă la concluzia - tout compte fait - că la acel protocol pe baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scris În limba ebraică, apărut la Odessa, va sta la baza celorlalte traduceri. Planul privind cucerirea lumii, născut În mintea bolnavă a adeptului lui Maimonides, va fi Însușit de complotiști la un congres secret ținut la Bruxelles În anul 1897. Emigranții ruși Îi vor răsplăti pe mecenați cu câte un exemplar dactilografiat al traducerii Antichristului (care Încorpora Conspirația), iar la un bal mascat de la Paris din anul 1923, pe lângă pateu de gâscă și caviar, printre premiile tombolei va figura Antichristul. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]