4,405 matches
-
p. 185. 144. Vezi Jaques Le Goff - Nicolas Truong, Une histoire du corps au Moyen Âge, Paris, Liana Levi, [2003], p. 76. 145. Jaques Le Goff - Nicolas Truong, op. cit., p. 75. 146. Ioan, 11, 33-35. 147. Luca, 19, 41-44. 148. Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, 5, 7-9. „Il s’agit en quelque d’un moment de «dépressionț au cours duquel Jésus pleur sur sa propre Passion, pensaut qu’il peut être abandonné par son père” (Jacques Le Goff - Nicolas
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
solemn: „Ilisafta gospodža gospodinu lo Georgie Stefan voevoda, božieju milostiju gospodar Zemli Moldavskoi” - Ilisafta Doamna, a Domnului Io[an] Gheorghe Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al țării Moldovei) iscălea tot ca „Doamnă” a țării și își imprima pe epistole pecetea cu capul de bour. N-a dus un trai ușor în Moldova cea care își ajutase soțul să facă din manevrele lui de ocupare a tronului (Miron Costin ne lasă a înțelege că jupâneasa Safta a avut o funcție
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
există nici o știre) drept reședință cetatea Rașkov de pe Nistru (mai vechii noștri istorici îi ziceau Râșcov) și nu mai voia să se întoarcă în Moldova. „Ca un om tânăr” - zice Miron Costin - Ștefăniță-vodă a crezut că poate să o aducă (epistolele tatălui lor nu reușiseră) silind-o: „Ștefăniță-vodă aicea, [...], nevrândǔ soru-sa, doamna Roxanda, să vie pre scrisorile tătâne-său ș-a lui în țară, den Rașcov, care tărgǔ îi dădesă Hmil, după moartea feciorului său, lui Timuș, au trimis oaste asupra
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scris după 15 iunie 1520 (fiindcă pe piatra de mormânt a lui Petru se află data de 15 iunie, fără an, dar în aprilie 1520 acela trăia) și înainte de septembrie 1521, când Neagoe Basarab moare. Cuvântarea, amplă, îmbracă forma unei epistole („carte”). O inscriptie de mari dimensiuni, având intercalate obișnuitele formule de salutatio și valedictio („Cela ce ești cu mila și cu darul lui Dumnezeu ales și pus înaintea noastră, de ne luminezi și ne strălucești cu razele soarelui, ca să ne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nicolae Iorga (1931). A tradus Faust de Goethe și, în colaborare, Golem de Gustav Meyrink și Viața omului de Leonid Andreev, dar și fragmente din literatura latină clasică (din Tristele lui Ovidiu și Satirele lui Iuvenal, împreună cu G. Frunză, din Epistolele lui Horațiu ș.a.), numeroase fragmente din poeții maghiari, din Alessandro Manzoni, din R. Burns și H. W. Longfellow și din poezia germană. A lăsat în manuscris o colecție intulată Cântece de război (1916-1918), document sufletesc al ostașilor implicați în războiul
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
și eu un servitor cu o scrisoare de recomandare din partea lui Nawab Djubber Khan adresată lui Utmaram, scrisoare prin care acesta din urmă a fost sfătuit să aibă grijă de persoana mea, altminteri proprietatea sa din Peshawar va fi distrusă. Epistola a avut o asemenea Înrâurire asupra ministrului, Încât acesta porunci vameșului să mă trimită numaidecât În taină spre frontieră și să-mi pună la dispoziție o escortă, căci se temea ca nu cumva emirul Murad Beg să afle că am
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
încearcă o dramatizare după O făclie de Paști de I. L. Caragiale, tot el dând drama în cinci acte Mira, fată de-mpărat. Sunt inserate, în numere succesive, scrisori către Gavril Precup, din partea lui Ioan Bianu și a lui Andrei Bârseanu, epistole ale lui Gavril Precup către George Pop de Băsești etc. Maxim Domide întocmește o monografie a școlii românești din comuna Rodna, județul Năsăud, iar profesorul Avram Giurcă trimite un studiu de psihologie aplicată, Mărturia auditivă. Între colaboratori se află Iuliu
SCANTEIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
ar fi scăpat de toate necazurile. Dă sprijinul dumitale pentru triumful muncii intelectuale. Iar dacă lucrul acesta ți se pare mult, fii calm. Nu e vorba decât de o lirică expansiune. Mai ales fii calm”. Se mai anunța că în urma epistolei s-a născut ideea organizării unui mare festival pentru adunare de fonduri, reunindu-se, dincolo de adversitățile de idei, nume sonore de scriitori și artiști dramatici, de la I. Al. Brătescu-Voinești, Gh. Brăescu, Liviu Rebreanu și Ionel Teodoreanu la Tudor Arghezi, Ion
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Sing, răsfirat, începând din 1995, de-a lungul mai multor volume. Aici autorul apare ca un elegiac cu manifestare epistolară. Textele întocmesc un jurnal al unor dispoziții și situații diverse, trecând de la cotidianul trivial la corespondența dintr-un aerostat sentențios. Epistolele sunt, în fond, cărți poștale ilustrate cu figura expeditorului. SCRIERI: Dezvăluiri, București, 1989; Către Sing, Oradea, 1995; Strigătul de siliciu, Oradea, 1997; Către Sing, Oradea, 1997; Flame degerate, Oradea, 2001; Les Visions avec Sing - Viziunile cu Sing, ed. bilingvă, tr
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
o carte, și el o pregătise numai pentru acela cari va fi să vie. NICOLAE IORGA SCRIERI: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (în colaborare cu Samuil Micu), Viena, 1780; ed. Buda, 1805; ed. îngr. și introd. Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980; Epistola....ad spectabilem et clarissimum virum Ioannem de Lipszky, Buda, 1804, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 317-328; Adplausus quo illustrissimo ac reverendissimo domino Samueli Vulkán, Buda, 1806, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
o abordare totală a lumii personajelor. Recunoscut ca scriitor de mare originalitate, S. nu a fost totuși receptat de public pe măsura valorii sale. Un ecou deosebit a avut însă reintrarea sa în arena publicisticii din România, în 1997, cu Epistolă despre convertire, un comentariu la cărțile lui N. Steinhardt (publicat în revista „Apostrof”), unde, conform obiceiului său, autorul include un eseu datând din 1944. A tradus, între alții, din Henrik Ibsen (Rosmersholm) și din August Strindberg (a cărui influență se
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
utilizarea persoanei a doua singular, precum și grija de a schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A se feri de umezeală), în animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca în Obiectul neidentificat, unde e vorba despre un maculator neîngrijit) etc. La acestea se adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
În contact cu acesta. Ciorna unei scrisori din 18 decembrie 1852, adresată acestuia de către pe atunci necunoscutul tânăr În numele mai multor studenți români din Paris, constituie o probă elocventă . Formule ca „părintele inimei române” rezumă cu claritate conținutul entuziast al epistolei... Heliade avea să Îi răspundă printr-o scrisoare bombastică, plină de detalii, despre neajunsurile pe care le suferea În exil și În care nu uita să Îi recomande lectura lucrărilor proprii . Acesta a fost Începutul unei stranii prietenii Între fantastul
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
școlar din Brașovul anilor ’70-’80 ai secolului trecut, apoi Chemarea țărmului la Aquileia (1993), narațiune istorică pe o temă română, cu acțiunea în vremea împăratului Aurelian, și „românul țărănesc” Tatăl și fiul (1995). Scris în maniera unei narațiuni în epistole, Chemarea țărmului... este o meditație - ale cărei teme sunt iubirea, puterea, prietenia, dar și destinul romanității, în speță, al celei răsăritene - pusă pe seama scepticului arhitect român Iulius Sextus Valens, epicureul autor al scrisorilor către prietenul Aetius, funcționar român în Dacia
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai moare”. Cuprinzând câteva zeci de poeme de dragoste, versurile din Epistole vieneze (1979), par supuse aceleiași energii combinatorii, de la extazele preromantice („În fața voastră, oh, femei divine / de când mă știu mă pierd ca un copil”, poetul se zbate „sub golgota geloziei”, gustă „ambrozii din olimpul sfânt” ș.a.m.d.) la senzațiile și
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
slăvesc oracular Patria, Neamul, Partidul, miturile naționale și incriminează până la demonizare pe dușmanii românității, adică străinii, trădătorii de țară, „strigoii”, „uscăturile” din emigrație etc. Victimizându-și în exces neamul, supradimensionând virtuți pe de o parte, vinovății pe de alta, T. trimite epistole lirice în cele patru zări: Scrisoare deschisă către toate conștiințele lumii (pavană pentru chimval, clopote și porumbei). Nu altfel se poate caracteriza publicistica lui, unde impulsul festivist coexistă cu o vehemență pamfletară de nestăvilit, îndeobște de un subiectivism extrem, ceea ce
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
chimval, clopote și porumbei). Nu altfel se poate caracteriza publicistica lui, unde impulsul festivist coexistă cu o vehemență pamfletară de nestăvilit, îndeobște de un subiectivism extrem, ceea ce a declanșat reacții puternice în lumea literară și politică. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Epistole vieneze (50 de poeme de dragoste), București, 1979; Poeme de dragoste, ură și speranță, pref. Eugen Barbu, București, 1981; Idealuri, București, 1983; Istorie și civilizație, București, 1983; Saturnalii, București 1983; Mândria de a fi români, București, 1986; Miracole, pref. Eugen
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
descoperirea și încurajarea tinerelor talente. Ca modalitate de exprimare sunt folosite satira, parodia și caricatura. Sporadic apar și poezii cu referire la elemente mitologice, balade și chiar romanțe. Ironia își află locul și în povestirea scurtă, în anecdotă și în epistolă. O formă adecvată pentru afirmarea unor opinii critice îndrăznețe, des folosită de redactori, este schimbul de replici pline de subînțeles. Șarja este de multe ori rezultatul unor parafrazări după proverbe și maxime. Însoțite, de cele mai multe ori, de texte versificate, caricaturile
UMORISTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
1971; Colindele din țara lui Orfeu, București, 1974; Fiul Dunării, București, 1977; Partidul și Poetul, București, 1977; Drumul Hoților, vol. I: Dor Mărunt, București, 1979; Orații în Carpați, București, 1979; Dialoguri despre teatru, Iași, 1980; Tărâmuri pentru Făt-Frumos, București, 1983; Epistole după căsătorie, București, 1993; Dicționarul spiritului tolerant (coordonator general în colaborare cu Romulus Vulcănescu), București, 1997; Lacrima și Peștera, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, „Imperiul neodihnei”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6 647; Dan Cristea, „Ordinea peșterii”, RL, 1971, 5; Constantin
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
Văcărescu, a strâns și a transcris cu pietate manuscrisele Văcăreștilor. Urmând menirea neamului său, este permanent preocupat să țină trează pasiunea nepotului pentru literatură. Cu Iancu întreține un schimb de scrisori care constituie prima corespondență literară, păstrată, în limba română. Epistolele lui dezvăluie sensibilitatea rafinată a unui izolat, reflexiv, bun cunoscător al literaturii clasice (Horațiu, Vergiliu, Sappho, dar și Metastasio). Introspecția, complicarea senzațiilor, artificializarea stilului, tonul exaltat sau tânguitor dau paginilor sale de poezie amprenta epocii de apus a fanariotismului. Dar
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
Crețeanu. Li se adaugă în 1858 B. P. Hașdeu, I. V. Adrian, D. G. Negulici și Gh. Tăutu. Cu pseudonimul Terentie Hora a semnat Al. Russo articolul, rămas neterminat, Studie moldovană. S-a tradus din Pliniu cel Tânăr (fragmente din Epistole, în versiunea lui D. Stoica), Molière (C. Negruzzi tălmăcește câteva scene din Leș Femmes savantes), Milton (fragmente din Paradisul pierdut, transpuse în românește de Gh. Sion), Goethe, Lamartine, Al. Dumas, Ponson du Terrail, Xavier Marmier ș.a. R. Z.
ZIMBRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290739_a_292068]
-
pentru a înțelege că el nu e un critic literar veritabil, nici un eseist profesionist, cum sunt mulți în generația sa. Literatura nu este spațiul său predilect, dar de câte ori pășește în el, filosoful lasă câteva urme. Scrie bucuros, de exemplu, despre epistolele lui A. I. Odobescu și despre o traducere realizată de Maria Holban, discută pasionat despre actualitatea lui Ion Creangă și, potrivit tipului său de demers analitic, stabilește perioade, trepte în creația humuleșteanului; îl respinge pe G. Călinescu, adică pe singurul critic
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
ș.a.) se integrează, prin calitatea expresiei, prozei literare. O ținută artistică aleasă, alături de fervoarea opiniilor estetice, distinge și bogata corespondență a lui Z., considerată uneori partea „cea mai durabilă și cea mai actuală” a scrisului său (Al. Săndulescu). Mai ales epistolele adresate lui Titu Maiorescu (și alte câteva către Iacob Negruzzi) sunt revelatoare pentru om și scriitor, ca idei și cultură, opțiuni, momente și stadii ale genezei operei, imagine de sine și conștiință a propriei identități auctoriale, dar și ca reflecție
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
acestea nu vor ocupa Capitala, semn de „recunoaștere a individualității noastre politice și de asigurare a pacinicei funcționări a instituțiilor noastre” <ref id="47">47 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. I, p. 519-520. </ref>. Într-o epistolă adresată tatălui său, Carol I Îi mărturisea, cu satisfacție, entuziasmul „absolut indescriptibil” cu care a fost primit discursul Tronului. „Românii - conchidea autorul scrisorii - trebuie să fi simțind astăzi că le sunt absolut necesar” <ref id="48"> 48 Ibidem, p. 527
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
să-i asculte mai Înainte de a delibera asupra intereselor românilor” <ref id="126">126 IRD, vol. IV, doc. nr. 137, p. 351. </ref>. Intuind sensul realităților, Carol I aștepta cu „Îngrijorare și Încordare” deciziile Congresului. „Basarabia - aprecia Domnitorul Într-o epistolă către tatăl său - este un preț de pace foarte comod, care nu costă nimic Puterile Mari și la care Rusia ține mai mult decât la cele mai multe foloase câștigate În ultima campanie” <ref id="127">127 Memoriile Regelui Carol I, vol
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]