7,503 matches
-
substanță. Și ea ajunge: substanță de vid. Acel ce-n preajma Absolutului nu poate scăpa de ademenirile vieții - nici o sinucidere nu poate pune capăt dezbinării lui lăuntrice. Nimic nu-l ajută să dezlege drama crudă a cugetului. Irezolvabilul gândirii se epuizează în acest conflict. Farmecul firii trage greu în cumpănă și nu e chip a-l anula, deși ideile plutesc pe luciul neființei. A trăi senzual în nimic... Când ai iubit prea pătimaș viața, ce-ai căutat printre gînduri? Spiritul e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
faptul că unii se mai preocupă de teoria cunoașterii. Dacă aș fi sincer, ar trebui să mărturisesc că puțin îmi pasă de relativitatea cunoașterii noastre, căci lumea aceasta nu merită s-o cunoști. Am adesea senzația unei cunoașteri integrale care epuizează întreg conținutul lumii, pentru ca altă dată să nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu. Simt un gust amar în mine, o amărăciune drăcească, bestială, când însăși problema morții îmi pare fadă. Pentru întîia oară îmi dau seama
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al acțiunii morale, la rezonanța nelimitată și la perpetuarea ei durabilă. Aceasta nu e deloc adevărat, deoarece oamenii așa-ziși virtuoși, care nu sânt în fond decât niște fricoși, dispar mai repede din conștiința lumii decât aceia care s-au epuizat în plăceri. Dar chiar dacă ar fi contrariul, ce înseamnă supraviețuirea cu câteva zeci de ani? Nimic. Orice plăcere nesatisfăcută este o ocazie pierdută pentru viață. Nu voi veni, în numele suferinței, să opresc lumea de la plăceri, de la orgii, de la excese. Numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
manifestări, în acțiuni generoase și în receptivitatea universală pe care nu o întîlnim în iubirea realizată în mod natural. Căci entuziastul este un deviat superior al Erosului. Paradoxul lui este de a nu iubi o femeie, de a nu-și epuiza iubirea în cultul reciproc dintre sexe, ci de a o revărsa în acea abandonare dezinteresată, care face din orice entuziast o ființă pură și inaccesibilă. Poate fiindcă iubirea lui are un acces atât de mare. Dintre toate formele iubirii, entuziasmul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
universale și chinuri metafizice. Pentru cei tulburați adânc de o neliniște metafizică, intimitatea unei femei este un corectiv și o reconfortare. Prin femei se poate realiza temporar o inconștiență dulce, plăcută și încîntătoare. Născute aproape numai pentru iubire, ele își epuizează întreg conținutul ființei lor în avântul erotic. Femeile iubesc mai mult decât bărbații și suferă mai mult decât ei. Dar pe când bărbatul, din experiența iubirii sau dintr-o mare suferință, dezvoltă un gând sau un sens de universalitate, pentru femeie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atunci sub semnul durerii, devenită realitate și emblemă a acestei personalități. Dacă multă iubire apropie pe om de viață, multă durere îl separă. Nu este de mirare pentru ce, la aceia care nu cunosc decât îndelungile suferințe care tind să epuizeze seria nesfârșitelor dureri, dezgustul de viață și oboseala de a trăi sânt uneori atât de mari, încît gestul cel mai mic ia proporția unui act eroic, străduința cea mai redusă se proiectează ca un efort colosal, acțiunea cea mai timidă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încîntător și debordant. N-aș regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguși, ochii ar orbi și mersul s-ar împletici, n-aș regreta dacă funcțiile și posibilitățile organelor s-ar epuiza și focul din mine și-ar încetini pâlpâirile. Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată. Sau oamenii cu adevărat fericiți n-au conștiința fericirii lor? Le-am putea împrumuta noi o parte din conștiință, pentru ca ei să ne răsplătească
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o infinită autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadică de a nulifica pe altul prin cunoașterea fondului său intim, de a dezbrăca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbează pe celelalte ființe. Cum acest proces epuizează repede pe oameni, ei având conținuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictisește mai repede de oameni, pentru că el este prea puțin naiv pentru a avea prieteni și prea puțin inconștient pentru a avea iubite. Nici un psiholog
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rar; le lipsește totuși instinctul, care să le mâne spre destinația lor esențială. Culturile mari dispun până la hipertrofie de un instinct istoric, adică de o pornire nestăvilită de a-și revărsa toate posibilitățile în mărginirea devenirii lor, de a-și epuiza ultimele resurse în procesul existenței, de a nu rata nici un element din potențialul spiritului. Instinctul istoric se deosebește însă esențial de simțul istoric. De la Nietzsche și de la Spengler, am învățat că interesul pentru istorie e caracteristic decadenței, când spiritul, în locul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atunci când ritmul de viață al culturilor moderne s- ar caracteriza printr-un calm și un echilibru relativ, căci atunci posibilitatea unei sincronizări ar fi mai puțin exclusă. Febra este un element în plus, care avantajează un popor, dar îl și epuizează mai repede. Ritmul accelerat explică istovirea rapidă a culturilor moderne și, într-o oarecare măsură, și a Greciei și Romei. Precipitarea evenimentelor presupune activitatea violentă a unui suflet, pasiunea care-și soarbe substanța din frenezia proprie. Când privim fenomenele succedate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
luat contur istoric. Marile națiuni trăiesc și se distrug doar pentru a-și gusta propria lor putere. Dacă este așa, atunci forța nu trebuie considerată ca un pretext sau ca un mijloc. Națiunile își consumă posibilitățile lor lăuntrice și se epuizează în devenire, pentru a realiza autoconștiința, iar autoconștiința se justifică prin forță. Vladimir Soloviov spunea, într-un pasaj celebru: "Națiunile nu sânt ceea ce gândesc ele, ci ceea ce cugetă Dumnezeu despre ele în veșnicie." Îmi închipui ce puțin selectează din istoria
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să ne lovească scânteierile lui. Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întîrziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a unei culturi se epuizează, neavând ce mai crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Germanii socotesc pe francezi un popor sceptic. Sânt ei cu adevărat? Față de cultura germană, pe care o definește o monumentalitate virginală, cultura franceză amestecă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
le înglobează o perioadă istorică sânt mai limitate ca sferă de valori, cu atât succesiunea lor este mai rapidă. Dinamismul culturii moderne își are explicația în mărginirea excesivă a diverselor epoci și a pasiunii devorante a omului modern de a epuiza valorile pentru a le substitui. Devenirea istorică își are rațiunea în insuficiența structurală a fiecărei epoci. Chiar dacă epocile sânt închise în ele însele, fiecare are un germen de viață, care se dezvoltă și moare, încît limitarea momentelor istorice este o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
continuă de bătrânețe. Politicește, China n-a fost niciodată o mare realitate; de aceea, a uitat să moară. De mii de ani, trăiește în floarea bătrâneții. Ea s-a născut într-o oboseală matură. Națiunile cu mare destin politic se epuizează repede. Este ca și cum vitalitatea lor, imprimând o dată forme noi de viață, n-ar mai avea nici un rost de ființare. Dacă evreii au supraviețuit popoarelor din Antichitate și vor supraviețui, desigur, și celor moderne, faptul se datorește mai puțin mesianismului, cât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
națiunile la conștiința forței lor și tot prin ele își delimitează conturul în lume. O națiune se verifică prin război. Cu cât poartă mai multe războaie, cu atât își accelerează ritmul de viață. Ahtiată după propria ei realizare, ea își epuizează, prin frecvența războaielor, rezistența vitală. Longevitatea unei națiuni este strâns legată de ritmul ei vital. Războaiele se nasc dintr-o tensiune vitală, pe care, la rândul lor, o măresc. Dar numai în intensitate, nu și în durată. Caută națiunile longevitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cine știe dacă pictura olandeză ar fi luat avântul pe care-l cunoaștem! Condițiile materiale favorabile creează răgazul, din care izvorăște atât spiritul, cât și viciul. Războiul este un fenomen atât de complicat, încît am fi nedrepți de i-am epuiza sensul în crimă. Din punct de vedere uman n-are nici o scuză; de aceea se face el prin oameni. Sîntem niște biete unelte ale unei mari și sinistre fatalități. Trebuie să dea de gândit tuturor pacifiștilor următorul lucru: toate popoarele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
diferențială. Aspectul social o caracterizează specific. Prin revoluție, masele iau conștiință de ele însele și realizează un acces la putere corespondent nivelului acelei conștiințe. Fără fenomenul maselor, nu se poate înțelege nimic din structura revoluției. O revoluție adevărată trebuie să epuizeze sensul social al unei națiuni. De aceea, nu este revoluție aceea care nu modifică esențial structura socială. Un război poate să modifice raporturile de proprietate pe mai multă vreme decât durata lui, care instaurează arbitrarul. Nu ține însă deloc de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
naționale trebuie să le urmeze o serie de reforme, dacă nu de revoluții. Un popor mare face numai o revoluție mare; un popor mic poate să facă mai multe, care nici una să nu atingă o semnificație transistorică. Franța s-a epuizat în Revoluție. Comuna nu putea să fie decât ratată. Toate încercările Franței de a se mai realiza revoluționar au eșuat. Revoluția cea mare i-a fost prea organică pentru ca să mai poată da naștere la altele. Nici nu avea nevoie. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o mare finalitate istorică. El se bazează însă pe excelența unei personalități. Momentul individual este prea hotărâtor și predominant. Teoria lui Spengler, după care cezarismul este un fruct al crepusculului culturilor, este în genere justă. Pierzîndu-și coeziunea internă, fărâmițată și epuizată de excesele democrației, o cultură își salvează vitalitatea prin virtuțile strălucitoare ale unui dictator. Cezarismul poate introduce un ritm epocal în viața unei culturi, lui îi lipsește însă elanul ascendent, creator de cultură. El apare numai în perioadele ce urmează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are nimic în el dintr-un dominator și nimic dintr-o aureolă mistică. Democrația e prea puțin mistică și prea mult un raționalism. Ce departe este de epoca sa eroică! Febra ideologică pe care a răspîndit-o asupra Europei s-a epuizat, și în locul ei au rămas scheme vide și nesemnificative, ce-ți inspiră o adevărată compătimire teoretică. În cadrul națiunii, democrația a dat naștere unei pluralități de formații divergente, care răpesc evoluției naționale un sens convergent. Votul universal și parlamentarismul au conceput
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fiind baroneasa Emma Nicholson și fostul ambasador al SUA, Michael Guest, atacă insistent România pe diferitele teme care sugerează eșecuri ale tranziției cu origine comportamentală: instituții pentru copiii abandonați, adopțiile internaționale, corupția, dependența politică a justiției. Când o temă este epuizată prin lămurire sau uzură, apare o altă temă într-un ciclu care pare fără sfârșit. Strategia poate fi interpretată în două perspective diferite - una justificativ-constructiv exprimată de un înalt reprezentant al UE în legătură cu criticile deplasate ale baronesei privitoare la adopțiile
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
din perspectiva istoriei, numește o formă particulară a celui dintîi. Cu alte cuvinte, nu există o putere care depinde de prestigiu și o alta, care nu depinde de el. Orice putere se întemeiază pe prestigiu: cînd un conducător și-a epuizat prestigiul, nu îi rămîne decît violența brută a cuceritorului. În funcție de origine, se disting totuși două categorii marcante: un prestigiu al funcției și un prestigiu al persoanelor. Aparținînd unei familii sau unei clase date, absolvind anumite examene, obținînd anumite titluri, profesor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un alt suport, de o altă justificare. Asemenea matadorului de pe arenele însorite ale Spaniei, conducătorul e obligat să învingă sau să dispară. Totul se întîmplă ca și cum acest dar misterios pe care l-a primit la un moment-dat s-ar fi epuizat, și-ar fi pierdut puterea magică. "Prestigiul, scrie Le Bon, dispare o dată cu insuccesul. Eroul aclamat în zori de mulțime va fi huiduit a doua zi dacă sorții l-au părăsit. Reacția va fi cu atît mai violentă cu cît prestigiul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se pare c-o auziți spunînd: "Aveți impresia că schimbați natura umană dacă eliminați familia, conducătorii, ierarhia, religia? Ei bine, vă înșelați: toate acestea rămîn, își continuă existența. Cele care sînt cu adevărat reale nici nu trec, nici nu se epuizează". Ceea ce nu înseamnă că nu ar exista factori de evoluție. Da, adaugă ea cu îndreptățire, natura umană, chiar dacă nu se supune pas cu pas progresului, este totuși influențată. Se adaptează noutăților și suportă rupturile. Ceea ce dovedește extraordinara ei forță de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu în favoarea lor. În final, el este aplaudat pentru că promite satisfacerea doleanțelor. În mod previzibil, într-o lună de zile Valea Jiului va fi reciclată și transformată într-o cazarmă. „Liniștiți-vă și reluați-vă lucrul”, îi sfătuiește Ceaușescu pe mineri. Epuizat de discursul său calp și de atmosfera tensionată în care nu se simțea în siguranță, când părăsește platforma de unde le vorbise greviștilor, Ceaușescu are chiar un moment de slăbiciune fizică, sprijinindu-se de unul dintre oamenii săi, ca un bolnav
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]