3,004 matches
-
se mai Întâmplă În capitolul următor. — A, dar tu ești subiectivă, draga mea, zise Du Maurier afectuos. Trebuie să așteptăm să vedem ce spun cei de la Harper. — Ai un titlu pentru el? Întrebă Henry. — Da, se cheamă Trilby. E numele eroinei. — Trilby, repetă Henry. E numele mic sau cel de familie? — Numele mic. Trilby O’Ferrall. — E irlandeză? — Scoțiană. Fiica unor părinți scoțieni cu o reputație destul de Îndoielnică, dar născută și crescută la Paris. Nu că ar fi fost crescută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestiri, dar a cărei acțiune se petrecea nu În Italia, ca În original, ci În Anglia. Ea pornea de la eforturile unei mame lipsite de scupule de a compromite un tânăr, pentru a-l obliga să se căsătorească cu fiica ei. Eroina eponimă, o tânără văduvă, sprijinea la Început planul, pe urmă dădea Înapoi și Încerca să Îl ajute pe tânăr să scape din capcana logodnei, numai pentru a se Îndrăgosti ea Însăși de el și el de ea. Între personaje se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i aduce Înapoi. Era o dimineață frumoasă și Însorită. — Ai putea spune că e aproape cald, remarcă Henry În timp ce pășeau pe faleză, Îndreptându-se spre Sandsend și trecând pe lângă ferma despre care se spunea că servise de model pentru locuința eroinei principale din Amanții Sylviei. Du Maurier, care Îi cunoștea bine rezervele cu privire la clima din nordul Yorkshire-ului, zâmbi. Vremea a fost foarte blândă cu noi anul ăsta, spuse el. Nici nu-mi amintesc vreun alt septembrie mai frumos. Era bine dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cei de la Harper’s Îți apreciază cum se cuvine efortul. — A, da, s-au purtat foarte frumos. Au ceva emoții În ce privește textul, dar s-au arătat foarte mulțumiți de ilustrații. — De ce au emoții În ce privește textul? — Păi, după cum cred că știi, eroina mea nu e pură cum se spune. Cum se spune? Ca neaua, vreau să zic. E, În realitate... inima ei e pură... În esență inocentă, În esență bună. Dar nu e o virgo intacta. — A, zise Henry. Cititorilor lui Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prin asta! — Te cred, Îi răspunse Henry. Dar viața adevărată nu a reprezentat niciodată o scuză valabilă În ochii doamnei Grundy. Mă mir că Harper’s sunt dispuși să riște să-și atragă dezaprobarea ei. Și ce se petrece cu eroina ta? Vreau să spun, În afară de faptul că Își găsește și Își pierde glasul cel minunat? — Va trebui să aștepți ca să afli, zise Du Maurier zâmbind. Foiletonul Începe În ianuarie. — Cu o ilustrație reprezentând-o pe Trilby pozând goală, pour l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
memento mori plin de satisfacție, semnificativ fiind faptul că moartea cu care Svengali o amenința pe Trilby era prin Înec, sfârșitul tradițional al femeii pierdute din literatură. Asociind această idee cu personajul negativ, Du Maurier excludea o asemena soartă pentru eroina sa, Întărind modul În care cititorii Înțelegători se identificau cu ea, În ciuda referirilor la cele câteva legături din trecut cu mai mulți artiști (care, apropo, ar fi trebuit să fie un obstacol mult mai Însemnat pentru un Încuiat dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
obstacol mult mai Însemnat pentru un Încuiat dominat de convenții ca Little Billee decât „pozatul la grămadă“). Recenzia lui din Harper’s avusese drept rezultat o scrisoare din partea unei pioase matroane americane care Îl mustra pentru că nu o condamna pe eroină pe acest motiv (i-o trimisese mai departe lui Du Maurier, spre amuzament), dar, una peste alta, era surprinzător cât de puține proteste se auziseră din partea publicului american, de un puritanism notoriu. Romanul dăduse naștere multor dezbateri În presă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu o forță aproape fizică, oprindu-l locului. Dacă Soțul ideal era genul care plăcea spectatorilor contemporani din West End, atunci Guy Domville, cu purtările sale de modă veche și limbajul Înflorit, cu eroul său de o moralitate pedantă și eroina reținută și răbdătoare, cu dilemele sale etice reale și pledoaria finală pentru sacrificiul de sine și renunțare, cu siguranță nu era. În ciuda ultimelor zile și ore când aproape se Îmbolnăvise de grijă, abia acum Începu să creadă În posiblitatea eșecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-le despre felul În care romanul lui Du Maurier fusese supus celei mai vulgare exploatări comerciale În America. Se părea că În presă se făcea intens reclamă la ghete și pantofi marca Trilby, ilustrată cu gravuri ale piciorului gol al eroinei „după“ celebrul desen al lui Little Billee de pe peretele atelierului din Paris, și un restaurator de pe Broadway făcea Înghețată În forme asemănătoare. — Înțeleg că există și o perie de cămine Trilby și chiar și un cârnat Trilby, dar n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
destul de mult la chestiunea asta. Zâmbi, ca să arate că Întrebarea se voia o tachinerie amicală, nu o dovadă de sarcasm. — Ba am, recunoscu Henry. Este evident că personajul Trilby e crucial. Ai realizat un lucru remarcabil, Kiki. Ai creat o eroină care nu se crede - sau nu s-a crezut, Într-o etapă a vieții sale - cu nimic mai presus de ceea ce este În realitate, iar publicul cititor anglo-saxon a primit-o În sufletul lui colectiv. Nu mă pot gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o povestire, fără să afle nimeni. După ce se convinse cu toate aceste argumente, Întrerupse activitatea la Frumoasa casă (care se dovedea, În realitate, mai dificilă decât anticipase) și se apucă să scrie o comedie cu titlul provizoriu de Doamna Gracedew. Eroina eponimă - rol destinat lui Ellen Terry - era o văduvă americancă frumoasă și bogată, cu gust pentru conacele istorice englezești precum Summersoft (un fel de Osterley), unde era amplasată acțiunea. În decursul unei singure după-amieze, ea salva casa din mâinile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
englezoaicei sănătoase și vioaie, mânată de instincte și lipsită de gânduri ca un animal de rasă, ca, să zicem, un cal. Găsea util să se gândească la ea atunci când evoca personajul denumit Mona Brigstock, energica dar estetic insensibila rivală a eroinei principale din Frumoasa casă. Effie era unicul copil și tovarăș al lui Norris, după ce mama Îi murise cu aproape cincisprezece ani În urmă, În Împrejurări despre care Norris nu vorbea și asupra cărora Henry nu insistase. Norris era fiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizioneze deja legendara montare a lui Tree. Henry văzuse piesa În iarna care trecuse și o găsise, așa cum se și așteptase, ca pe o versiune vulgară dar tolerabil de antrenantă a romanului, cu accente grele pe „pozatul la grămadă“ al eroinei, În prima jumătate, și cu ceva cântece și dansuri vioaie, dintre care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În purtări, neconvențională, neintenționată, manifestată de tânăra eroină a lui Du Maurier. Cei doi bărbați o găsiseră atrăgătoare și Împreună formaseră un triunghi al flirtului, În care Du Maurier și Moscheles se prefăceau - dar poate nu doar se prefăceau - că sunt rivali În lupta pentru sentimentele ei. Moscheles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Către: Kate Reddy Kate, Nu am mai primit vești de la tine de ceva vreme așa că am construit o teorie conform căreia ai devenit o jucătoare de conkers și mamă cu normă Întreagă. Dar știu că te vei Întoarce. Ura! pentru eroina Învingătoare... Rod de la EMF mi-a spus că ai plecat din Londra. Îți amintești cum Îl numea tatăl tău pe Sinatra? „Sfântul patron al iubirii neîmpărtășite“. Cel mai grozav lucru legat de dragostea neîmpărtășită e că e singurul tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aduse aminte că are de făcut treabă. Nu întrebă nimic. Se închise într-o odaie și plânse mult, din toată inima, tristă ca de moarte. În cărțile pe care le citise Veta, fetele erau furate de conți și de marchizi. Eroinele fascicolelor îngălbenite, sărace și frumoase, locuiau în case triste până se ivea un bărbat îndrăzneț să le schimbe viața. Acesta mfrunta o mulțime de primejdii și, în cele din urmă, își ducea mireasa într-un castel frumos, clădit pe o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedere pe amazoane, femeile războinice din povești. Au defilat pe zeci de pagini (parte din ele publicate 1) Gorgona Medusa, Penthesileea, Lysipe, Myrina, Tecmessa, Alcippe, Hypolita, Antiope, Melanippe, Camilla, Brunhilda, Bradamante, Clorinda, Marfisa, Velleda, Hauteclaire-Stassin, Sylvabel, domnișoara de Maupin. De la eroinele lui Homer, Virgiliu, Boiardo Ariosto, Tasso, Chateaubriand, Barbey d’Aurevilly, Gautier până la Albertine a lui Proust sau Orlando a Virginiei Woolf. Și până la personajele de bandă desenată, din filme și jocuri pe computer. Toate, luptându-se - la propriu, la figurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se putea ghici influența unui «ancien régime», deci «Înțepenirea Într-o atitudine de epocă, tinzând parcă la funcții alegorice»”1. CustineAstolphe Louis Léonor, marchiz de Custine (1790-1857). Nobilul francez e fiul lui Armand de Custine și al Delphinei de Sabran, eroina romanului care Îi poartă numele și pe care i-l dedică buna sa prietenă, Doamna de Staël. Își petrece o copilărie dintre cele mai ciudate și triste În singurătatea castelului din Fervaques doar alături de doică. Bunicul și tatăl, partizani fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
al tuturor estetismelor. Numai că lucrurile pot fi văzute și altfel, am spune chiar cu totul altfel, deoarece acolo, În oglindă, se consumă unul dintre cele mai neașteptate paradoxuri. În modernitate, catoptricul e zona dublului sens, așa cum Îl trăiește Alice, eroina lui Lewis Carroll, atunci când se Întreabă „În ce sens? În ce sens?” să o ia prin Oglindezia. Sau cum Îl definește Valéry, scriind celebra propoziție „pielea - suprema profunzime”. Sau cum Îl teoretizează Michel Foucault, Jacques Lacan, Gilles Deleuze, Roland Barthes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai există decât jochei și biciuitori de câini 1. XI Când scrii această poveste, bazată mai mult pe impresii decât pe fapte, ajungi repede la dispariția meteoritului, la finele acestui incredibil roman (care nu e totuși o poveste) a cărui eroină a fost societatea din Londra, iar erou - Brummell. Dar, În realitate, finalul s-a lăsat mult așteptat. În lipsă de fapte - măsura istorică a timpului -, să luăm datele și vom putea judeca astfel profunzimea acestei influențe prin durata sa. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o curte aproape spaniolă după etichetă, ea Îndrăznește să se aplece spre el În clipa când se ridică. El se folosește de acest răgaz pentru a-i Înapoia hârtia, pe care prințesa o ascunde În manșon, ca o fetiță, ca eroina din foburgul Saint-Antoine, care a făcut ca tunul să tragă Împotriva lui Ludovic al XIV-lea. El se tot Încăpățânează să nu creadă, dar un fulger i-a străbătut masca și ea vede bine acest lucru: „Voi fi Întotdeauna supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vis, Încât ar fi făcut să se risipească orice urmă de neîncredere sau de bănuială”. Într-o altă considerație a lui Baudelaire, din articolul scris În apărarea lui Flaubert, după procesul intentat scriitorului pentru Madame Bovary, printre calitățile virile atribuite eroinei este enumerat și dandysmul: „Gust nemăsurat al seducției, al dominației și chiar al tuturor mijloacelor vulgare de seducție, coborându-se până la șarlatanismul costumului, al parfumului și al pomadei - totul rezumându-se În două cuvinte: dandysm, dragoste exclusivă pentru dominare”. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sună cunoscut numele. — A, e fata care a jucat-o pe Fuchsia 1. Am clipit, după care am înțeles despre ce vorbea. —Gormenghast 1? L-am văzut la televizor. A trecut ceva timp, nu? În tinerețe mă identificasem cu Fuchsia, eroina adolescentă cea îmbufnată, rebelă și pătimașă, de care fusese îndrăgostit Sting, o poveste pe care o știe toată lumea. Violet Tranter, cu ochii ei albaștri imenși și cu părul vâlvoi, o jucase, în schimb, ca pe o prințesă care își așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Da, am făcut deja cunoștință. Bun, care e treaba? Chiar n-am timp de pierdut. Am identificat corpul care a fost găsit acolo jos, spuse agenta Hamlin, arătând cu capul spre trapă. Nu prea părea impresionată de înfățișarea mea de eroină de filme de acțiune care tocmai a salvat lumea. Numai bărbații își făceau cruce și începeau să murmure un Tatăl nostru când mă vedeau. — Cum? întrebai eu. După câteva bijuterii pe care le purta și după amprenta dentară. O cheamă Shirley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai mică, și chiar mai drăguță, a lui Sinead O’ Connor. Când te tunzi de tot îți scoți în evidență toate trăsăturile, și ochii lui Sophie, care erau deja mari, păreau acum de-a dreptul imenși, ca aceia ai unei eroine dintr-un desen animat japonez. Purta blugi cu talie joasă, o bluză minusculă și, da, una din acele perechi îngrozitoare de teniși. Am oftat. Începu să vorbească cu o răbufnire de sticlă de apă minerală agitată. —Sam? Lurch mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]