6,049 matches
-
exemplarele respective trebuie marcate corespunzator ca ORIGINAL și COPIE. În cazul un ei discrepanțe Între original și copie/copii, va prevala originalul. Oferta conține 3 elemente: documente de calificare, propunere tehnicăși propunere financiară. Drept urmare, va trebui să existe câte un exemplar copie și un exemplar original din fiecare dintre aceste elemente. Toate cele 6 plicuri marcate corespunzator (3 originale și 3 copii) cu denumirea ofertantului pentru a putea permite restituirea În cazul În care oferta este respinsă, se introduc Întrăun plic
GHID PRACTIC PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE by Ş.l. dr. ing. ADRIAN ŞERBĂNOIU jr. CĂTĂLINA ŞERBĂNOIU () [Corola-publishinghouse/Science/1191_a_2364]
-
Weber vede, de altfel, în profet un "purtător exclusiv personal al harismei care, în virtutea misiunii sale, propovăduiește o concepție religioasă sau o poruncă divină"106. Profetul nu este însă numai un propovăduitor al cuvântului lui Dumnezeu, ci și un model exemplar pentru comunitate, susține sociologul religiei. Mai toate marile religii conțin exemple ilustrative în acest sens, unele dintre ele fiind fundamentate pe tradiții profetice. Argumentele exprimate mai sus sunt tot atâtea motive să includem profeția în categoria divinației intuitive. Totuși, ea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
său antagonic, apa. Astfel, purificarea prin foc este complementara purificării prin apă pe plan microcosmic (rituri inițiatice) și pe plan macrocosmic (mituri alternante ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)"244. Descântecul, ca ritual magic, urmează, în fapt, un model exemplar al miturilor, atât la nivel macrocosmic, cât și la cel microcosmic. Într-un fel, acțiunea contrariilor (foc și apă) vine să sugereze dezordinea instalată, haosul primordial. Ei bine, imitarea acelor începuturi dă speranțe pentru aflarea echilibrului și a ordinii (în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
urmare, la impactul cu cele ce urmează, arșița, ardoarea - acum Însă sfîrșite. Ultimul, lipsa firească a cămășii În asemenea Împrejurări. Versul din mijloc, care tăgăduiește, se leapădă, abjură, este de fapt o surdină, poate pudică, dar care reușește acea performanță exemplară de a amplifica ceea ce vrea să tăinuiască. Frumusețea poemului ține de felul În care erotismul este doar sugerat prin jocul atitudinilor și prin cuvintele aluzive. Golind desaga golind desagaMoș Crăciun la fel de știrb ca și bunicul Valeria Tamaș Văd Înscenarea În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dominantă", ci "un asamblu de practici normalizate și subtile, identificate cu un anumit stat sau cu o societate ... ce este privit ca o paradigmă practică a subiectivității și comportamentului politic suveran". "Hegemonia" se referă la proiecția și circulația unui model "exemplar", ce funcționează ca un ideal regulator. Caracteristicile distinctive ale modelului exemplar nu sunt, bineînțeles, fixate, dar ele sunt condiționate istoric și politic. Statul suveran, ca mod dominant de subiectivitate în acest moment, nu este în niciun fel natural. După cum remarcă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un anumit stat sau cu o societate ... ce este privit ca o paradigmă practică a subiectivității și comportamentului politic suveran". "Hegemonia" se referă la proiecția și circulația unui model "exemplar", ce funcționează ca un ideal regulator. Caracteristicile distinctive ale modelului exemplar nu sunt, bineînțeles, fixate, dar ele sunt condiționate istoric și politic. Statul suveran, ca mod dominant de subiectivitate în acest moment, nu este în niciun fel natural. După cum remarcă Ashley (1989b: 267), suveranitatea este legată de anumite "interpretări istorice normalizate
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sale, ale condițiilor și limitelor în care obține recunoaștere și putere". Fuziunea dintre stat și suveranitate este, în consecință, condiționată de reprezentări și practici istorice și culturale schimbătoare ce servesc la producerea unei identități politice. O funcție principală a modelului exemplar este negarea concepțiilor alternative asupra subiectivității sau devalorizarea acestora prin prezentarea lor drept subdezvoltate, inadecvate sau incomplete. Anomaliile sunt puse în contrast cu modelul "potrivit", "normal", sau "exemplar". De exemplu, "cvasistatele" sau "statele eșuate" reprezintă cazuri empirice de state deviate de la modelul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este negarea concepțiilor alternative asupra subiectivității sau devalorizarea acestora prin prezentarea lor drept subdezvoltate, inadecvate sau incomplete. Anomaliile sunt puse în contrast cu modelul "potrivit", "normal", sau "exemplar". De exemplu, "cvasistatele" sau "statele eșuate" reprezintă cazuri empirice de state deviate de la modelul exemplar, deoarece nu reușesc să demonstreze că posedă semnele recunoscute ale statalității suverane. Prin acest eșec, ele ajută la consolidarea modului hegemonic de subiectivitate ca normă, și la reconfirmarea opoziției suveranitate/anarhie ce stă la baza lui. Pentru ca modelul să capete
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a îmbogățit considerabil și a ajuns să transforme, aproape, studiul relațiilor internaționale, ce până atunci nu ținuse seama de gen. Majoritatea cursurilor de specialitate iau acum în considerare problematica genului sau perspectivele feministe, datorită publicării mai multor texte și monografii exemplare semnate de teoreticienii acestui curent (Tickner 1992, 2001; Sylvester 1994a; Pettman 1996; Steans 1998; Peterson și Runyan 1999). Mai multe reviste importante au publicat numere întregi despre subiecte precum femeile, relațiile de gen și feminismul în Relațiile Internaționale, iar în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prin anumite particularități. Astfel, satira presupune o ofensivă nedisimulată, direct și explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei etc. Satiristul are intenția de a-și flagela public victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie a gratuității artistice. Ambiguizând mesajul, ironistul pretinde lectorului anumite abilități de comunicare pentru o decodare corectă a mesajului său, iar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și dă. În polemica vorbelor ea trebuie să fie infinită și n-ai de apărat numai opera sau persoana, ci și apocalipsa lor. Nu dai ca să scapi: cinstea noțiunii se păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acurateță și exemplară onestitate, satisfăcând ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut ziua sau i s-a terminat săptămâna, o vociferare fără caz și o insultă fără conținut: o ploaie de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca de altfel întreg pamfletul Baroane (1943) prin cheie retorică. Din perspectiva istoriei literare, el reprezintă un important punct de referință în diacronia pamfletului românesc, înțeles în dubla sa dimensiune estetică și ideologică. Din unghiul eticii jurnalistice, el exprimă un exemplar act de curaj, scriitorul asumându-și, se știe, pe deplin, riscul încarcerării. Faptul că astăzi acest text este savurat deopotrivă de literați și de profani, că este invocat în contexte publice dintre cele mai diverse îi reconfirmă celebritatea, iar această
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dă. În polemica vorbelor ea trebuie să fie infinită și n-ai de apărat numai opera s-au persoana, ci și apocalipsa lor. Nu dai ca să scapi: cinstea noțiunii se păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acuratețe și exemplară onestitate, satisfăcând ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut ziua sau i s-a terminat săptămâna, o vociferare fără caz și o insultă fără conținut: o ploaie de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ușor de ideea de geniu: când nu-l vedem pe simeze, îl căutăm spontan în culise și zvonuri. Trecere de la a face la a fi, adică întoarcere la punctul de pornire: Hefaistos, vrăjitorul tribului. Picasso este și în această privință exemplar, el înțelegând primul, înaintea lui Dalí, că eclipsa lui Mesia și dezvoltarea mass media conspirau la reîntoarcerea indivizilor charismatici, cărora rubrica people din reviste le analizează în fiecare săptămână vorbele și gesturile. Nu ce face artistul este important, ci ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
categorie estetică, ci etică și metafizică: o modalitate a binelui și a adevărului. Scris cu literă mică, frumosul desemnează o calitate ritmică a lucrurilor, o anumită proporție armonioasă, regulată a părților, mai mult sau mai puțin prezentă în lume, dar exemplară și superlativă în corpul omenesc. Când frumosul face Frumosul, cu majusculă, este un Ideal suprasensibil, o realitate imobilă și transcendentă față de care frumusețile vizibile sunt o imitație îndepărtată și degradată. Discursul grec clasic despre Frumos nu este de tip artistic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează lumea după un tipar, contemplând arhetipurile. La fel, pentru micul demiurg artizanal, a fabrica înseamnă a reprezenta, a executa o idee prealabilă, a decalca un canon preexistent. Modelul omniprezent al cauzalității exemplare face ca noțiunea de operă să fie lipsită de obiect. Omul nu poate adăuga nimic nou naturii; el nu poate face o operă originală fiindcă nu există originalitate decât la origine, deasupra și cu mult înaintea lui. Natura sau Logosul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și nici cele trei Persoane nu există independent de Ființa Lor, Ele însele fiind astfel, prin natura Lor ultimă, co-de pendente. Cu alte cuvinte, Ființa este cele trei Persoane, iar cele trei Persoane sunt Ființa. „Transfigurarea antinomiei“, pentru a relua exemplara for mulă blagiană, marchează, în gândirea religioasă, depășirea paradigmei logico-analitice, nu prin sinteză, ci prin sincronicitate. II.2 De vinculis in genere sau despre legături în general Logica unui sistem nu este dată „din interiorul“ rețelei, ci prin legătura spontană
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la nivelul individua lului. Altfel spus, neavând viziunea Unului în sine, religiile propun și trimit către legătura cu Unulașa cum se vădește ea în relația cu multiplul. Nici o așezare în discurs nu ar fi altfel posibilă. Aș aminti aici studiul exemplar (și încă actual) al lui Aubrey R. Johnson, The One and the Many in the Israelite Conception of God, relevant pentru dezbaterea cu privire la monoteismul iudaic și relația problematică dintre Unu și Multiplu. Johnson subliniază corespondența dintre viziunea biblică a omului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
concomitent cu renunțarea la identificarea „obiectivantă“ a propriei persoane și a lumii. Obiectul, întrucât există, se instituie prin diferență față de subiect. Această separare înseamnă privire care iese din comuniune și se desprinde din legătura unificatoare. De aceea, în cazul relațiilor exemplare ce ajung să întemeieze tradiții, se vorbește despre „cel trimis“, „cel uns“, „cel chemat“, „celales“, utilizându-se forme gramaticale și expresii din registrul paradigmelor pasive. Aș face în acest punct o precizare cu privire la sintagma „popor ales“, așa cum apare în iudaism
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
locuitori și autorități, între locuitori și instituții. Democrația poate și trebuie concepută ca o tranzacție socială permanentă între legitimitatea aleșilor (în virtutea votului), legitimitatea profesioniștilor (în virtutea cunoștințelor și abilităților de a face, de a interveni), legitimitatea militanților (în baza mobilizării lor exemplare), legitimitatea locuitorilor (în virtutea raționalității lor practice). Locuitorii orașului nu se simt actori doar dacă sunt "primiți în audiență", sau consultați de formă, din când în când... Machiavelli 279 spunea că oamenii nu renunță la comoditățile vieții decât constrânși de necesitate
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
relației dintre ideologie și adevărul științific, este următoarea: care este criteriul după care judecăm dacă proiecțiile ideologice sunt adevărate sau false? Cu alte cuvinte, există un loc complet neideologic din care o autoritate epistemică să poată susține cu o limpezime exemplară că elementele ideologice contrazic realitatea? Aceste întrebări nu sunt, în fapt, decât amprentele încă prezente ale discursului pozitivist. Incluzând autori precum de Tracy, Durkheim, Weber, Marx etc. acesta "este caracterizat de încredere în rațiune și mai ales în rațiunea științifică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
apreciat, cu criteriile propuse de concepția obiectivistă, în ce măsură o teorie este științifică și nu ideologică. În viziunea lui Kuhn, "activitatea științifică este performată într-un cadru teoretic delimitat, în care o anumită metodă este adoptată prin expunerea sa ca fiind exemplară, fiind înrădăcinată într-o ideologie rigidă"154. Din acest punct de vedere, orice întreprindere științifică este realizată în cadrul unei problematici determinate, aceasta fiind ceea ce Thomas Kuhn numește "știință normală". În domeniul științelor naturii, "revoluțiile" apar atunci când produsele acestei "științe normale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
raportul existent între cele două forme ale imaginarului social. Ea este interesantă tocmai pentru că, în gândirea neomarxistă contemporană, și alți autori au încercat să atribuie utopiei înțeleasă, de această dată, în mod evident ca parte a ideologiei un caracter pozitiv. Exemplară în acest sens este teoria lui Ernst Bloch, un gânditor ce regăsește utopia ca element emancipator al ideologiei 255. Utopia este latura sau dimensiunea "anticipativă" a ideologiei, care, atunci când se exprimă, produce imagini ale unei lumi mai bune. Cu alte
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
stabilea: „Aceasta este cunoașterea ... naturii divine: percepția incomprehensibilității sale”<footnote Epistola 234, P. G. XXXII, col. 869C; citat în J. Hochstaffl, Negative Theologie ..., p. 108. footnote>. Bunul său prieten, cu care a păstrat mereu relații de amiciție pilduitoare Și afabilitate exemplară, Sfântul Grigorie de Nazianz a comentat binecunoscutul pasaj clasic din Platon (Timaios 28C) după cum urmează: „Este dificil să-l înțelegi pe Dumnezeu Și este imposibil să-l concepi în cuvinte ... În opinia mea este într-adevăr imposibil să exprimi (ce
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
cu Casa de Hohenzollern, dar avînd legături de sînge și cu Casa de Württemberg**. Căsătoria dintre cei doi a avut loc la 6 iulie 1893 la Capela Regală din palatul St. James. Soții au avut o viață conjugală fericită și exemplară. La Londra, George și Mary ocupau o latură a palatului St. James (York House), dar reședința lor favorită era York Cottage din complexul palațial Sandringham. Din căsătorie au rezultat următorii șase copii: Eduard VIII (v. infra). George VI (v. infra
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]