9,869 matches
-
și funcționale (paradigma funcționalismului). În mod similar, faptul că se nasc dintr-un contract social (teoria contractualistă) înseamnă că sunt funcționale și utile. În final, să punem în relief două idei subîntinse în studiul de față, dar nu suficient de explicite: 1) Problematica valorilor, ca principii înalte de coordonare a vieții, a devenit pregnantă în prezent în științele socioumane, în particular în psihosociologie, pentru că în epoca postmodernă oamenii înșiși, la scară statistică, și în primul rând în cultura euroamericană, se conduc
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sursei sau mesajului. Totuși, în societățile moderne și democratice mai cu seamă, indivizii raționează asupra argumentării aduse de comunicator. Ceea ce nu înseamnă că o și acceptă, ci că, atunci când sunt predispuși la rezistență față de schimbare, ei aduc contraargumente. Implicit sau explicit, conștient sau subconștient, în vorbe sau doar în gând, subiecții umani produc argumente care să le consolideze propria poziție și să o slăbească sau să o anuleze pe cea propusă. W. McGuire (1964) susține că rezistența la schimbare crește prin
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
duale nu se confundă cu ipocrizia, exprimată și în zicala de mai sus, cele două atitudini coexistând pe planuri psihocomportamentale diferite: atitudinea inițială, profundă, remanentă mai este numită de T. Wilson și colaboratorii săi (2000) și implicită, iar cea dobândită - explicită; prima este cumva automată, cea de-a doua, conștientă, deliberativă. Date empirice sistematice atestă, de asemenea, ideea că disonanța nu este resimțită cu aceeași intensitate în diferite culturi: studenții japonezi au manifestat, în cadrul unor probe experimentale (Hein și Lehman, 1997
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nu este nevoie de nici o condiționare exterioară, morala devine autonomă în termeni piagetieni, oamenii fiind capabili de conduite prosociale anonime. Simplul fapt de a ști că fac bine altora le întărește stima de sine. Desigur, totul se întâmplă făcând comparații explicite sau implicite cu alții. În toate teoriile despre comportamentul prosocial este presupusă o anume înțelegere a situației celui aflat în nevoie, și deci o anumită empatie. Dar mari gânditori ai lumii, printre care Platon, Aristotel, Toma d’Aquino, David Hume
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la concluzia suprapunerii totale sau parțiale dintre potențialitățile insului respectiv și cerințele grupului și la o înțelegere tacită a onorării poziției de conducător, atât de o parte, cât și de alta. Nu de puține ori însă au loc și tranzacții explicite în această fază, de genul „te alegem dacă...”. Oricum, derularea efectivă a muncii de conducere reprezintă un continuu dialog între ce așteaptă liderul de la membrii grupului și ce așteaptă aceștia de la el. Suntem astfel în miezul teoriei rolurilor, ce operează
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dăunat nu doar omului, ci și receptării operei sale, L. a confundat în relațiile sociale și literare orgoliul absolut cu demnitatea creatorului, fapt care l-a condus spre o izolare autoimpusă, spre o continuă stare de nemulțumire și de frondă explicită. Ambiționând o singularizare care să îi aducă recunoașterea de a fi cel mai important dramaturg român din toate timpurile, a abordat, până după al doilea război mondial, o tematică inspirată de mitologie și de trecutul românesc sau de zonele romantice
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
de relații de putere și conflict. Un interes special este acordat aici formelor de falsă conștiință, deformărilor sistematice ale comunicării, rutinelor care produc interese parțiale și țin oamenii departe de o înțelegere corectă a acționării în interesul propriu; un accent explicit este pus pe morală și etică în comunicare. Studiile dialogice (Deetz ne spune că a preferat termenul de dialogic celui de postmodern), ca și cele critice se focalizează pe asimetria și dominarea în luarea deciziilor în organizații, dar, în opoziție
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lingvistica cognitivă, pragmatica, semiotica, analiza literală și retorică, studiile de critică lingvistică și analiza lingvistică postmodernă): 1. Codurile: trăsăturile desemnând, printre altele, etichetele, jargonul profesional, terminologia și semnele; 2. Structura: patternurile, ordinea, sintaxa, succesiunea cuvintelor și frazelor și regulile implicite/explicite de folosire a discursului; 3. Funcția: scopurile utilizării limbajului și legăturile dintre funcțiile discursului și funcțiile organizației; 4. Utilizatorul limbajului: reprezentările cunoștințelor, expectațiile, documentele, cadrul și cunoștințele utilizatorului; 5. Înțelesul: interpretarea, înțelegerea și citirea unui text; 6. Textul: seturile patternurilor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și receptorul - o perspectivă interacționalătc "2.1. Emițătorul și receptorul - o perspectivă interacțională" Emițătorul reprezintă un individ, un grup sau o instituție care: - posedă o informație mai bine structurată decât receptorul; - presupune o stare de spirit (motivație); - presupune un scop explicit (alăturat mesajului) și unul implicit (motivul transmiterii mesajului, uneori necunoscut receptorului). Pentru a observa că toate aceste „ingrediente” sunt necesare vom face apel la un exemplu pe care îl întâlniți frecvent în viață: gândiți-vă că tocmai ați aflat că
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
urmărite de receptor, efecte neașteptate, reziduale, permanente sau temporare etc.). Rezumat 1. Emițătorul reprezintă un individ, un grup sau o instituție care posedă o informație mai bine structurată decât receptorul și care presupun o stare de spirit și un scop explicit (alăturat mesajului) și unul implicit (motivul transmiterii mesajului, uneori necunoscut receptorului). Receptorul este un individ, un grup sau o instituție cărora le este adresat mesajul sau care intră în posesia lui în mod întâmplător și primesc mesajul într-un mod
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lectura rapidă care utilizează tehnica disocierii mișcării ochiului de verbalizare interioară. 2. După modul de desfășurare a lecturii putem numi: lecturile critice, care - așa cum observa J. Bruner - îl ajută pe cititor să meargă dincolo de materialul la care se face referire explicită; lecturile paralele - de comparație, evidențiind similitudini între textele parcurse; lectura explicativă - ce presupune definirea ideilor principale din textul citit; lectura problematizată - definită de întrebări ori situații-problemă, de definire dramatică între informațiile deținute de cititor și cele pe care urmează să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la prima întâlnire a grupului), normele și regulile de grup (normele reprezintă așteptările membrilor grupului despre cum se vor comporta ceilalți membri fiind informale, nescrise, pe când regulile sunt un efect formal și structurat al normelor, direcționând comportamentul membrilor în mod explicit), structura (patternul care diferențiază un grup de altul), coeziunea (o forță pozitivă constând în atracția membrilor grupului de a se afla unii în compania celorlalți). Toate aceste elemente sunt vitale în activitatea de zi cu zi în grupurile din care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
interpretarea pe care dorim să o dăm, membrii grupului se află în situația de a renunța la unele dintre opțiunile individuale în favoarea opțiunilor de grup; chiar dacă la început ei resimțeau nevoia unei conduceri, acum apar probleme de negociere implicită și explicită a rolului și locului acestei conduceri). Delegarea reprezintă a treia etapă în creșterea unui grup formal. Din unghiul de vedere cu care operăm, situarea unor conduite de putere bazate pe calitatea - diferită - de experți a membrilor grupului caracterizează această etapă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nu o participare egală. Membrilor care vorbesc cel mai mult li se răspunde cu cantitatea cea mai mare de interacțiune” (apud McQuail, 1999, p. 108). Am putut astfel să identificăm practic mai multe grade de deviere cu negocieri implicite sau explicite ale regulilor de grup; am observat în acest mod că fiecare grup are propria toleranță la deviere și dincolo de acest prag membrul grupului care nu se supune la uniformitatea majorității este rejectat. De altfel, se cuvine spus că există o
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ale normelor (atunci când persoana nu își exprimă direct preferința pentru o normă, dar încearcă în pași mici să introducă cât mai mult din ea în viața grupului; uneori negocierea implicită nu este voluntară), pentru ca apoi să apară și unele negocieri explicite, atunci când părțile nu au ajuns la un acord satisfăcător în privința tipului de normă. Trebuie să se țină seama de faptul că fiecare partener are propriile expectații privind normele și propriile interpretări ale comportamentului celuilalt. Pentru a clarifica ideea, să luăm
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
echipe educaționale le poate presupune în acțiunea didactică, iată câteva dintre acestea: - metodele de interacțiune educațională sunt mari consumatoare de timp; prezența cadrului didactic în aria de acțiune a metodelor trebuie să aibă mai degrabă un caracter implicit decât unul explicit - acestuia îi este redus rolul de directivitate a activității, totul structurându-se în cadrul microgrupurilor, ceea ce necesită un timp direct proporțional; dacă acest timp nu este oferit - există și predispoziția unora dintre profesori de a lucra pe microgrupuri, dar implicarea lor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
îl legitimează ca un dramaturg original și rafinat, pe deplin familiarizat cu secretele meseriei și cu trucurile trompe l’oeil ale modernității - conturat totuși, din voință proprie, în galeria teatrului de idei; și mai exact, în nișa teatrului cu mesaj explicit. S. proiectează piese cu mesaj, dorindu-le însă la antipodul acelora în care acest mesaj consună perfect cu cel al directivelor oficiale. Optează, în consecință, pentru o echilibrare între ponderea adevărurilor figurate și cea a scriiturii care le învăluie metaforic
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
cele mai diverse, totul fiind înregistrat și oferit cititorului la vedere, fără artificii narative. Autorul face dese referiri autobiografice, își explică gesturile și, în general, elementele mecanismului său retoric. Pot fi întâlnite, astfel, pasaje în care autorul mărturisește, implicit ori explicit, ce înțelege prin a povesti sau prin a scrie. În textul de deschidere, O zi din viața lui Nae Stabiliment, protagonistul „exersează”, înregistrând sunetele din jurul său, modul de a vorbi al unor navetiști dintr-un compartiment de tren. Are ochii
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
orice caz cea mai reușită din punct de vedere artistic. Scriitorul a știut să combine stilul împodobit, specific clasicilor și conform cu educația retorică pe care o primise, cu stilul biblic, totul fiind prins într-o rețea foarte subtilă de citate, explicite sau aluzive, luate mai ales din Psalmi; astfel, exprimarea sa devine foarte personală și, în același timp, accesibilă; putem presupune că Augustin a intenționat să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească, și că a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, după cum am arătat mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni: (X, 29, 40: „Dă [să facem] ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), considerată de el o formă explicită de anulare a liberului arbitru. Deși Pelagius ajunsese în Africa în 410-411 și își făcuse cunoscute ideile și la Cartagina, Augustin nu s-a hotărît să le respingă imediat. La problema pelagianismului în general ne-am referit în vol. II
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ghenadie. Sfînta Scriptură, afirmă Vincențiu de Lerin, nu poate fi singura normă pentru adepții credinței creștine, deoarece poate fi interpretată în moduri contradictorii; numai învățătura Bisericii poate exprima judecăți definitive în chestiuni dogmatice. Afirmînd acest lucru, Vincențiu adoptă în mod explicit vechea poziție a lui Irineu și, mai cu seamă, a lui Tertulian (exprimată în Prescripții), un scriitor pe care el îl admiră fără rezerve. Vincențiu ne furnizează și o consistentă listă de auctoritates: sînt scriitorii, occidentali și orientali, amintiți la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și trei omilii complete, care au o tradiție manuscrisă proprie (omiliile 3, 4, 51). S-a păstrat (cu lacune limitate) o traducere siriacă cuprinzînd 156 de omilii, destul de servilă, efectuată în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Polemica explicită cu Nestorie impune anul 429 ca terminus post quem, poate chiar 430 dacă, așa cum a propus A. Rücker, omilia 63 conține o aluzie la cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril. Mai ales în catenarii se găsesc fragmente din comentarii la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte care nu sînt bine precizate, dar evident ariene), sau condamnă în mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de exemplu II, 4, PG 73, 293A). însă Chiril și-a dezvoltat polemica antiariană, susținînd deplina divinitate a Fiului (și a Sfîntului Duh) în două opere (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de a concepe unirea a două entități (ca o analogie imperfectă este acceptată doar aceea a raportului dintre cărbune și focul care îl face să ardă), cele două naturi rămînînd totuși distincte (asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului, și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostas în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
morala sînt pervertite prin degradarea înregistrată pînă și în raport cu modesta calitate a iudaismului este respinsă de creștin, conștient că religia sa poate servi ca temei pentru o societate animată de cele mai înalte idealuri. Desigur, această tematică culturală e mai explicită și mai profundă la Origen decît la Chiril; faptul poate să aibă drept cauză - dincolo de anvergura diferită a celor doi autori - concepția mai accentuat religioasă și mai elevată a operei lui Iulian în raport cu aceea a predecesorului său. Bibliografie. O nouă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]