3,283 matches
-
s-a procedat cu Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt, se va întâmpla și cu opera lui Frossard. Premisele de la care pornim în demersul nostru sunt considerațiile generale prezentate în deschiderea acestui capitol, anume teoretizările lui Paul Cornea privitoare la "expresivitate" și la "regula pragmatică", ce par a fi determinante atunci când avem în vedere abordarea unui text ce este considerat a aparține "literaturii de frontieră". Așadar, premisele fiind deja enunțate și totodată explicate, este potrivit să facem din nou trecerea de la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
locuri și cu care acesta relaționează pe parcursul textului de sub tensiunea creată încă din prima secțiune a cărții și care atinge apogeul pe finalul acesteia, parte ce e literatură în măsura în care talentul descriptiv și imaginația sunt apanajul acesteia. Pentru restul textului rămâne expresivitatea cea care pledează în favoarea literarității. Faptul că, așa cum am afirmat mai sus, Frossard e preocupat de relația cu cititorul, se raportează la cititor, comunică cu acesta încă din primele pagini ale cărții: "această carte..." și până la sfârșitul ei: Îmi pare
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
oare, a zis Moses pe un ton blând, că am fost arestat ca legionar? Un hohot de râs străbătea încăperea". Dacă adăugăm celor mai sus menționate argumentele în favoarea literarității textelor aparținând "literaturii de frontieră" prezentate în debutul acestui capitol, anume expresivitatea și criteriul "regulii pragmatice", consider că opera lui Wurmbrand întrunește suficiente elemente pentru a fi considerată o operă literară. Închei acest capitol cu speranța că prin abordarea în mod particular a fiecăreia dintre operele avute în vedere și a autorilor
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
atât pe cele de ordin general, cât și pe cele particulare. Astfel, argumentele de ordin general aduse în favoarea tuturor textelor cu carcater memorialistic sunt oferite de ceea ce Paul Cornea numește în Introducere în teoria lecturii prin termeni precum: "receptare", "convenția expresivității", dar și prin sintagma "regula pragmatică". Cele de ordin particular sunt oferite de talentul descriptiv și imaginația deosebită, dublate pe tot parcursul textului de activarea "funcției referențiale", ceea ce am considerat noi a fi un indiciu al asumării conștiente a actului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Casa Școalelor, în 1994. Despre Cu Dumnezeu în subterană, lucrarea cea mai însemnată a creației lui Wurmbrand am scris în al doilea capitol al lucrării de față, Literarizarea experienței convertirii, unde am subliniat argumentele în favoarea literarității cărții, cum ar fi: expresivitatea, criteriul "regulii pragmatice", subiectivitatea, tehnica redactării textului care are ca efect dinamismul dat de alternanța narațiune-dialog. Spre deosebire de Jurnalul fericirii și de Dumnezeu există, eu L-am întâlnit, în care în centrul atenției stă relatarea experienței convertirii, în Cu Dumnezeu în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
întreagă istorie. Dacă această resemnificare a experienței prin rememorare înseamnă ficțiune, atunci putem spune că în Jurnalul fericirii există ficțiune. A.S. Dacă nu, Jurnalul ar rămâne în sfera literaturii, în primul rând, prin ceea ce Paul Cornea teoretizează ca fiind, "convenția expresivității"? G.A. Există și opinii după care literarizarea sau expresivitatea, estetizarea în memorii ar duce la o formă de inautenticitate. Conform acestor opinii jurnalul și memoriile nu ar trebui să mizeze pe niște criterii estetice, ci pe expresia brută. E
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ficțiune, atunci putem spune că în Jurnalul fericirii există ficțiune. A.S. Dacă nu, Jurnalul ar rămâne în sfera literaturii, în primul rând, prin ceea ce Paul Cornea teoretizează ca fiind, "convenția expresivității"? G.A. Există și opinii după care literarizarea sau expresivitatea, estetizarea în memorii ar duce la o formă de inautenticitate. Conform acestor opinii jurnalul și memoriile nu ar trebui să mizeze pe niște criterii estetice, ci pe expresia brută. E un punct de vedere. Pe de altă parte, dacă, să
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
literară sunt descoperirea talentelor si valorificarea lor, venind în ajutorul dezvoltării profesionale sau personale a elevilor. Se pune accent de asemenea pe dezvoltarea calităților pe care un jurnalist trebuie să le aibă: inteligență, curiozitate, perseverență, fler, talent la literatură, spontaneitate, expresivitate si imaginație. Cercul “Micul psiholog” se înscrie în cadrul proiectelor educaționale pentru dezvoltarea personală a elevilor. Acesta își desfășoară activitatea săptămânal din anul școlar 2009 la inițiativa doamnei profesoare Blaj Cecilia Ramona, atrăgând un număr mare de elevi ( 65 de elevi
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
cont de petele din biografia poeților), de funcționalitatea conceptului de generație în cadrul temporal respectiv, de relevanța publicațiilor reprezentative pentru modul acestor poeți de a se manifesta ("Albatros", dar și alta, cu influență oarecum indirectă asupra ei: "Cadran"); de tematica și expresivitatea din opera lor; de corespondențele care se pot stabili între ei și literatura perioadelor ulterioare ale literaturii noastre. Cercetătoarea se oprește în analiza sa asupra poeziei a patru dintre reprezentanții generației respective: Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru și Ion
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literaturii române. Acestea sunt, până la urmă, coordonatele pe care se structurează lucrarea de față: contextul, delimitarea termenilor, funcționalitatea conceptului de generație în cadrul istoric dat și relevanța publicațiilor reprezentative pentru modul acestor scriitori de a percepe spațiul cultural, literar; tematica și expresivitatea în opera principalilor reprezentanți și corespondențele care se pot stabili între ei și literatura epocilor ulterioare. Generație, promoție-controverse Nevoia de periodizare, de rigoare în cercetarea domeniului literar a dus la căutarea unor concepte care să ofere posibilitatea de a delimita
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
are însă avantajul de a face referire la o dominantă comună a unor scriitori care împart același context existențial. Deși originalitatea este trăsătura cea mai clamată în spațiul literar, aceasta se evidențiază tocmai atunci când creatorii sunt apropiați ca tematică și expresivitate. Se impune, de asemenea, și prin sublinierea opoziției față de momentul literar imediat anterior, fără să presupună un set de reguli de urmat pentru scriitorii acelei perioade. Curentele literare au fost întotdeauna mult mai consecvente, apariția sau disparația lor a fost
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de amplă viziune activată de imaginea plastică orientată spre onirism; de asemenea în metoda de lucru eram preocupat ca fiecare poezie ce-o scriam să se deosebească prin formă de cea anterioară, exercițiu ce contribuia după părerea mea la sporirea expresivității". Tonegaru concepe poezia ca pe o formă în perpetuă schimbare ceea ce amintește cu siguranță de răsturnările avangardei, dar și de căutările, de metamorfozele pe care le-a cunoscut literatura sfârșitului de secol trecut, căci, în fond, cum altfel s-ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
obișnuit din acumulări de elemente care permit modificări semantice de la un vers la altul asemenea cristalelor care reflectă lumina diferit pe măsură ce aceasta le atinge o altă fațetă. Tema iubirii este introdusă indirect prin intermediul adjectivului metonimic "fierbinte", aparent banal, a cărui expresivitate este exploatată prin includerea în comparația ce urmează ("fierbinte stai aburind ca o ceașcă străvezie", Alchimie). Nu e creuzetul alchimic cel în care se produce transformarea, ci un obiect familiar care implică și iluzia transparenței. Eul poetic se imaginează în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de explicare și o tehnică de investigație. O astfel de interpretare este adecvată pentru analiză Parizienei, deoarece depășește lectură de tip clasic a dimensiunii epice, lăsând nevalorificata originalitatea expresivității sale de natură teatrală. Mai multe considerente, de ordin literar și metaliterar, ne-au făcut să adoptăm perspectiva teatrală de interpretare a personajului. 1) Spectacolul lumii Teatrum mundi este o ficțiune culturală, ce se dezvoltă prin analogie cu "dramaturgia socială
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Parizienei. Pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral proiectată pe scena unui român. Spectaculozitatea, vizualizarea și expresivitatea sunt semnele în care se recunoaște teatralitatea, în general [v.Pavis, 1991, p.365] și cea a Parizienei, în special. Strategiile de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-lea este, preponderent, a imaginii [v.Hamon, Imageries. Littérature et image au XIXe siècle, 2001]. Reprezentarea are un caracter polifonic, fiind o densitate de semne, care, paralel cu textul, se bazează pe numeroase sisteme extraverbale. Pariziana exploatează diversele resurse ale expresivității: cea a verbalului se dublează eficient cu cea a paraverbalului. Că în teatrul lui Artod, cuvântului îi este rezervat ultimul rol, iar primul gesturilor, plasticității, sunetelor, prezenței fizice a actorilor. La Pariziana totul capătă aspectul unui joc: apariția spectaculoasă în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cultură a actului teatral, fundamentând căi ale creativității în domeniul teatrului. Dacă Meyerhold și Tairov sunt acaparați de ideea organizării spațiului scenic, în care actorului îi este destinat rolul de a-l simboliză, pentru Stanislavski problemă centrală este cea a expresivității actorului. Dominantă vizuală devine principiu generator al constituirii imaginii scenice și, prin această, al dezvăluirii căilor imaginarului în opera de artă. Femeia oferă un spectacol definit de vestimentație și cadru. Importantă imaginii face ca aparențele să fie miza cea mare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Duroy cherchait à deviner, croyait voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Impresiile pot fi transmise explicit sau doar lăsate să se întrevadă, prin performarea individuală, în mimica. Expresivitatea facială, folosită într-o sintaxa corporală, este întotdeauna bine alcătuită: "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla." [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Quand je la revis, elle eut pour moi un petit sourire en coulisse" [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
celulele endoteliale vasculare și este și un factor de permeabilitate vasculară. Cel mai important stimul în producerea VEGF este hipoxia. Răspunsul celular la VEGF este mediat de receptorii VEGFR 1/flt-1 și VEGF2/flk-1, receptori cu afinitate crescută la tirosinkinază, expresivitatea acestor receptori fiind limitată la nivelul endoteliului în condiții fiziologice. În RD proliferativă, valorile VEGF în vitros, obținute în cursul unor intervenții chirurgicale vitreene, sunt crescute, ~ 1700 pg/ml vs. 300 pg/ ml la diabeticii fără retinopatie. Menționăm că VEGF
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
prezintă o predispoziție mai mare la hemoragii manifeste. Prin contrast CM sunt rareori simptomatice la vârstnici. GENETICA Sunt descrise două forme de MC: spontană și ereditară. Cea ereditară poate fi moștenită după un model autosomal dominant cu penetranță incompletă și expresivitate variabilă. Sunt descrise cel puțin trei locații genice implicate în geneza MC familiale: CCM1 pe cromozomul 7q, CCM2 pe cromozomul 7p și CCM3 pe cromozomul 3q (par să fie implicate angiogeneza și căile de semnalizare ale integrinei). Mutațiile spontane sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
o recentă firmă de IT a unor talentați absolvenți ai școlii ieșene de informatică, fac din acest site o reușită și din perspectiva pur tehnică și, de asemenea, un model, în ciuda unui design sobru, axat pe funcționalitate și nu pe expresivitate. După doar o săptămână de la lansare are o panoplie impresionantă de accesări și laude venite de pe tot globul. Vizitați-l, e un exemplu de succes, o mină de informații și o firavă alinare pentru dorul de Copou, (dacă v-ați
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru finanțarea unui ziar liberal la Iași (vezi "Afacerea Conta- Panu"). Oricât de controversate ar putea părea astăzi temele politice ale gazetarului Eminescu, integritatea sa morală și profesionalismul vor rămâne repere ale meseriei în spațiul nostru, iar lecția onestității și expresivității stilului său își va păstra actualitatea. Și exemplele ar mai putea continua. Model complex și fascinant, "omul deplin al culturii românești", va rămâne viu și disputat și în următorii 120 de ani, când, sper, festivismul stupid și lacrimogen care îl
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fără aerul că vrea să facă o demonstrație, sublimând, printr-o proză poetică sau printr-un hiperrealism concis, structural diferit de artificialitatea neorealismului mizerabilist al filmului românesc contemporan, duritatea cotidianului, pe care își propune, programatic, să-l prezinte în toată expresivitatea sa nudă. Distilându-și în scris obsesiile, complexele, iubirile, dramele sau nedreptățile vieții curente, Petronela Rotar ne spune zilnic, prin această comunicare frugală și centrifugă a blogului, postmodernă, aventură a gândirii nomade cum ar spune Lacan, că, da, e vie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dă și „Împle”, pentru că se dă consoanei „m” o perspectivă sonoră amplă. Mihai Eminescu nu a scris În nici una din poeziile sale „seară”. „Sară” se justifica nu numai prin lipsa de unitate ortografică la vremea poetului, ci mai curând prin expresivitatea termenului din „Sara pe deal”. Înlocuirea regionalismului ar avea un efect de anulare a tot ceea ce reprezită imagine sonoră. Același rol de a sublinia o perspectivă mitică o are și regionalismul „mumă”. Prima metamorfozare a luceafărului ne trimite Într-un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dar și ușor arhaic. În al doilea rând, În „asemeni”, „e” Închide perspectiva luminoasă a lui „m”. Eminescu are o intuiție fonetică excepțională. Nu același lucru putem spune despre „deșerte”; prin Înlocuirea lui „a” cu „e” nu se produce o expresivitate nouă, Însă „ș” devinte mai puțin aspru urmat de „e”. Se poate vorbi la Eminescu despre un așa numit simbolism fonetic, chiar dacă În poemul „Luceafărul” este mai puțin evident. Alternanța consoanelor sonore „l” și „r” din strofa: „Privea pe mare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]