3,053 matches
-
politice. Fragmentarismul său sclipește (sau nu), te oprește pe câte un pisc (sau la poalele lui), dar te lipsește de o linie argumentativă care i-ar putea descrie specificitatea. Pe aceasta o poți eventual surprinde, ca într-un act de extaz, însă a o face sesizabilă altuia... Mai potrivit pare un comentariu asupra ansamblului obținut prin comasarea fragmentelor. Așa-ceva a întreprins cu finețe regretatul Edgar Papu, în ceea ce a devenit prefața cărții. Totuși, demersul are aerul unei îmbrățișări, deci al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vorbe la care m-am gândit îndelung, ci sunt cuvinte săpate adânc în inima și sufletul meu. Astă noapte dormeam în pat cu un copil nevinovat al gazdei mele și te-am visat pe tine și pe Dionis. Căzusem în extaz unul față de altul. Inimile noastre pulsau cu atâta tărie încât amenințau ca să sfărâme pieptul fiecăruia din noi. Beția dragostei serafice ne cuprinsese și te alintam cu săruturi care avansau impetuos, în stare săți soarbă și sufletul. Era și natural și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de a fi căzut în genunchi (p. 56). Amorul pentru Patrie are deci un caracter epifanic - iubirea evlavioasă a țării se traduce într-un patriotism revelator. Iar cel căruia i s-a revelat Patria nu poate decât să cadă în extaz, cuprins fiind de o cucernicie febrilă. Educația sentimentală a româncelor trebuie, de asemenea, redirecționată înspre amorul de patrie. Într-o culegere didactică de Lectura morala și istorica pentru usulu Scóleloru de Fete destinată claselor a II-a și a III
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o descriere existențielă. Dar în felul acesta, deși se produce o reorizontalizare a condiționărilor discursului, cu un sens non-judicativ măcar bănuit, este sacrificat însuși faptul-de-a-fi al Dasein-ului; acesta nu este trecutul, ci este timp, adică se constituie pe sine prin extaze temporale (cele autentice: reiterarea, clipa și premergerea), care ghidează înseși posibilitățile de a fi ale Dasein-ului. În schimb, adevărul, ca (posibil) principiu fenomenologic al analiticii existențiale, poate susține o reconstituire factică (făptuitoare) a ființării căreia îi este constitutivă relația cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acte intenționale proprii -, timpul nu mai poate fi luat într-un sens natural: este el însuși constituit ca extază temporală, ca spargere a orizontului ontologic, orizont care, în fapt, numai în acest mod oferă locuire Dasein-ului. Sunt, cum știm, trei extaze temporale scoase în evidență de analitica existențială trecutul esențial, prezentul și viitorul și fiecare are o anumită "calitate", deși, cum ar spune Husserl, aceeași "materie": Dasein-ul; dar nu Dasein-ul pur și simplu, ci acesta în raportul său cu propria ființă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un "rest", întrucât acesta nu și-a consumat toate putințele de a fi; și nu și le poate consuma decât prin moarte. De aceea adică datorită acestui rest (de putințe de a fi) cea care capătă preeminență dintre cele trei extaze temporale este aceea a viitorului, iar originarul ontologic reprezentând raportul Dasein-ului cu propria ființă este posibilul propriu acestuia, de fapt, posibilul ca atare, ce corespunde intenționalității sale originare: moartea însăși. Dasein-ul este, prin urmare, act: ființa sa este act de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Mare era destul de mare încît o eroare mică de unghi să n-o lase într-o parte. Cu părere de rău părăseam poienițele luminate de candelabrul nopții și calvarul reîncepea aproape imediat. După 8 ore de mers între agonie și extaz ajung în Poiana Mare. Merg spre centrul ei și atunci, Luna supărată se ascunde. Acesta era momentul pe care îl doream. Întunericul era perfect. Orașele și satele s-au pierdut in centura vegetală. Da, aici ar trebui să facem studiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
reproșul esențial pe care îl am de făcut țării și vremurilor este că mă împiedică să mă bucur de frumusețea vieții. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezei, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care nu intervine agresiv în ordinea lucrurilor și care produce efecte salutare prin simpla sa prezență imită metabolismul Principiului nemișcător, care însă mișcă totul. Și erotismul carnal poate fi, în perimetrul școlilor tantrice, „deturnat“, „salvat“, ca tehnică de obținere a extazului. Te poți elibera de corp nu doar suprimându-l, ci și epuizându-i toate posibilitățile, pe principiul „când ești căzut la pă mânt nu te poți scula decât sprijinindu-te pe pământ“. Cu alte cuvinte, simpla demonizare a plăcerii nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
comic, deși nu mai puțin periculos, e ticălosul pe bază de prostie. Băiat simplu, din popor, el a intrat, trudnic, în categoria „dăscălimii“. A învățat cuvinte noi și grele, cum ar fi „teluric“, „intrinsec“, „exhaustiv“, a căpătat răspunderi publice, are extaze neaoșe dinaintea unor politicieni carismatici, e pus pe căpătuială și pe carieră. De multe ori, e zdrobit de propria importanță. Nu-i vine nici lui a crede că a ajuns unde a ajuns și e când perplex, când arogant ca
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
rafinați. Sensibilitatea nu se mai declară satisfăcută, dacă nu e tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ne-au devenit străine. Avem, dimpotrivă, nevoie de vociferare și febră. Tânjim după scanda lul acut și după afectele mlăștinoase. Sensibilitatea noastră nu se mai pune în mișcare fără provocări barbare, fără zaharicale și ulcere. Incapabili să mai experi mentăm extazul, cău tăm, halucinați, epilepsia. Opaci la elixiruri, adoptăm drogul. Plăcerile noastre sunt simultan bolovănoase și facile, dulcege și acide. Nu mai avem acces la agreabil, dacă nu trecem, mai întâi, prin usturime. Sonoritățile trebuie să fie asurzitoare, mirosurile - necruțătoare, nuditatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-mi rămâne decât să-l admir pe franțuz, pentru al său „a pleca Înseamnă a muri puțin“. 6 octombrie 2003, ora 12,38 Capitolul 2. „Postume“, adică nedifuzate 1. Terfelire Mărturisesc că nu sunt filoamerican și nici nu cad În extaz În fața lui. Dimpotrivă. Dar numai până la limita la care aflu că și ei sunt oameni. Dar fără scrupule. O dovadă e muniția cu uraniu, menită a combate un rău prin altul și mai mare, undeva prin Jugoslavia. Nu e singurul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
putea spune nimic pentru că, cu siguranță, vocea l-ar fi trădat, iar corpul său se lipise de zidul bucătăriei de vară, încercând să găsească sprijin. Uneori, preț de câteva momente, fericirea te face neputincios, te înmoaie, te stoarce, prin emoția extazului produs, dar apoi îți dă aripi și împlinire substanțială. Fusese un examen dificil, concurența acerbă, aproape 17 pe un loc, dar tot tata mă învățase un lucru esențial: „Tată, nu te raporta la numărul de locuri și nici la cel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ducem cu noi peste tot În viață, se dezvoltă din aceste două extreme. — El a studiat medicina, Îi șoptesc trăgându-mă prin iarbă mai aproape de ea, În timp ce Andrei Își articulează neabătut rahatul de teorie. — Bolile fundamentale și mortale vin din extazul sufletului și din prea marea lui suferință, pe care omul și le preocupă cu ușurință din mediul ambiant. Ispita-i peste tot prezentă În jurul nostru și ne ademenește necontenit. Viclenia ei este de o perfecțiune monstruoasă. De aceea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sufletele noastre, cinșpe mii pă puțin, cinșpe mii, cinșpe mii. Până unde dracu’ ajungem cu cinșpe mii doi inși, sfinte Dumnezeule? Trezește-te, părințele. Bolborosea cu ochii Închiși, cu fruntea căzută peste mâinile Împreunate În dreptul sticlei de rom, pradă unui extaz Înfricoșător, roagă-te, Relule, roagă-te, și mă rugam Împreună cu mama și fruntea mea și fruntea tatălui meu asudau și se răceau și pulsau În ritmul sacadat al pompei hidroforului și toată povestea aia mi se zbătea În cap și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
stâncă, șuvoaie repezi cu vuiet asurzitor, păduri fără sfârșit, prăpastii, poteci întortocheate... bătăi grele de aripi, ori țipătul păsării de noapte fâlfâind pe deasupra, care te înfioară... totul, absolut totul îl cufunda într-o stare de fericire deplină, de încântare până la extaz. Copil al munților, frate cu brazii și gorunii.. vorbea limba urșilor și a cerbilor, și se înțelegea, doar din ochi cu vulturii.. Chiar și frunzele, prin adierea lor, păreau să-l recunoască.. Revenit acasă, din război.. n-a acceptat oprimarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
atâta frumusețe. Așa că-mi întorc privirile în sus, la zborul pescărușilor și al rândunicilor. Avântul acelor bătăi de aripi, priveliștea superbă a acelor trupuri vii, suspendate și ținute de o forță obscură în văzduh, izbutesc să-mi umple sufletul de extaz. Mai ales când observ că trupul meu e tot mai neputincios. Și totuși am zburat și eu de atâtea ori, nespus de fericit, în vis. De-aș putea, prin metamorfozare, să mă redau mie însumi, reînsuflețindu-mă într-un trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
natură se reînnoiește. Nu există nimic care să nu derive din materie. Cunoaștere În iubire e de o importanță fundamentală mariajul dintre a da și a lua; este esențial a te hrăni simultan din amândouă, ca să poți apoi accede la extazul dorinței răsplătite. Se cere spiritualitate în Eros, se cere cunoaștere sapiențială. O întâlnire amoroasă e un banchet al spiritului; și acesta-i cu atât mai bogat, cu cât nivelul intelectului e mai înalt. Iubirea obsedată doar de mecanica sexuală, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Apoi Aia a dorit să se desprindă din brațele mele și a zburat ușor alături de mine. Atunci am uitat de pericolul monstrului; îmi amintesc numai marea plăcere de a fi zburat împreună. Când am ajuns în apropierea văii, eram în extaz: mi se părea că zborul a fost de scurtă durată și voiam să continue. Nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat cu monstrul, căci pentru mine era important doar un lucru: reușiserăm să zburăm împreună. A trecut o grămadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ar fi personificate. Simt foșnetul senzual pe care-l produc în juru-mi, în timp ce se grăbesc să-mi umple mintea cu gânduri tandre, legate de clipe demult trăite. Memoria îmi e încă vie. Deseori, când mă descoperă în această stare de extaz adânc, Aia începe să mă zgâlțâie violent ca să mă deștepte. Zice că nu e sănătos, cât ești încă viu, să-ți trăiești exclusiv trecutul. Medeea Medeea a sfârșit prin a se distruge pe sine; copleșită de acea energie erotică ieșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lumina dimineții, așternea asupra priveliștii un văl magic. Nu era simplu să înaintăm, și adesea am alunecat și am căzut, înșelați de stratul gros și pufos care ascundea gropile. Însă toată candoarea aceea strălucitoare izbutise să elibereze în noi un extaz adânc, dându-ne o fericire neobișnuită; nu puteam nici măcar comunica, într-atât eram de pierduți în puritatea aceea. Deodată am auzit lupii care urlau. Cuprinși de spaimă, ne-am privit în ochi și-am început să vorbim. Vorbeam atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-l strivească și nu reușește. Însă Medeea face totul de una singură. Acțiunile ei nu sunt câtuși de puțin influențate nici de oameni, și nici de zei. E mai puternică decât toții protagoniștii tragediilor grecești. Medeea sunt eu, închei patetic. Extaz dionisiac Am asistat la un dans magic rezervat bărbaților, care se cheamă căluș: e un mister coregrafic transmis în chip secret din tată-n fiu. Numai inițiații pot participa la el. Ar putea fi o reminiscență a ritului dionisiac încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu se vorbește niciodată de omucidere: autoritățile sunt foarte tolerante în ce privește riturile acestea. Călușarii au până și puterea de a vindeca unele boli mintale; mai ales isteriile femeilor nubile: e un fel de absorbire a energiilor sexuale în exces. Datorită extazului dionisiac pe care izbutește să-l declanșeze, călușul le permite indivizilor, ce iau parte la el o totală integrare cosmică. Limfă Cerința de a evada din Roma s-a născut în mine atunci când am început să povestesc faptele mitologice. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e cea mai tare dintre puteri. M-am deprins să sufăr când soarta îmi este potrivnică. Autosuficient Când mă gândesc la moartea ce va veni prin mijlocirea sulițelor care îmi vor străpunge trupul, mă simt foarte înfricoșat. Apoi intru în extaz. Mă invadează o ușurare totală și o dorință intensă de a trăi cu anticipație întâlnirea cu clipa morții. Nu reușesc să-mi dau seama în ce fel am ajuns să dobândesc această atitudine senină, în timp ce înainte mă înfricoșam teribil la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]